eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
NutritieBoli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri


Termeni psihiatrici

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » GHID MEDICAL » psihiatrie » termeni psihiatrici

Delirium tremens

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire

Considerat ca un accident al alcoolismului cronic, D.T. constituie unul din aspectele cele mai dramatice ale psihozelor alcoolice, care prin gravitatea sa reclama instituirea unor masuri terapeutice urgente si adecte. Frecventa lui poate atinge 8•10% din totalul cazurilor de alcoolism cronic spitalizate. Termenul de D.T. se pastreaza de la Sutton (1812) si subliniaza doua din aspectele esentiale ale bolii: starea confuzo-deliranta si tremuraturile. Magnan (1893) delimiteaza D.T. de confuziile mintale, insistind asupra tulburarilor somatice foarte exprimate din D.T. ca: febra ridicata si fenomenele neurovegetative (tremuraturi, roseata, transpiratii, tahicardie). Patogenia. D.T. a ramas pina astazi incomplet elucidata. Primele incercari de explicare le fac Marchand, Tou-louse si Courtois (1930) prin introducerea conceptului de encefalita psihotica acuta alcoolica, demonstrind caracterul organic al bolii pe baza leziunilor anatomopatologice difuze, de tip toxico-degenerativ. Recent ipotezele patogenetice se grupeaza in jurul urmatorilor factori: a). Consumul excesiv si indelungat de bauturi alcoolice. O buna parte din cazurile de D.T. (cea 30%) debuteaza in urma unei impregnari masive, probabil prin exacerbarea dereglarilor meolice si hidroelectrolitice existente in alcoolismul cronic; b). Terenul somatic si psihologic. S-a insistat in mod deosebit asupra dereglarii functiei de detoxifiere a ficatului, considerindu-se boala ca o autointoxicatie (Quedoux, Borgues), intrucit produsii toxici care rezulta din caolismul alcoolului, ar actiona electiv asupra creierului care constituie un loc de minima rezistenta.

Coirault si Laborit gasesc o scadere a adeninei, care, prin rolul jucat in sinteza coenzimei I si II, perturba procesele oxidative si caolismul alcoolului, provocind acidoza si un important dezechilibru hi-droelectrolitic. Davis si colaboratorii arata ca alcoolul impiedica dezaminarea oxidati a aldehidelor intermediare rezultate din caolismul serotoninei si noradrenalinei. Hiperexciilitatea neuro-musculara existenta se datoreste modificarilor echilibrului de membrana care produce alterari bioelectrice si exagerarea tonusului centrilor diencefalici. Actiunea directa a alcoolului si caolitilor sai asupra neuronilor realizeaza ceea ce Shar-pless denumea hiperexciilitate prin denerre farmacologica. c). Factorii externi pot interveni ca factori patogenetici declansatori. Dintre acestia traumatismele, infectiile (in special cele acute) interventiile chirurgicale sau stress-urile psihice, actio-nind pe terenul modificat al alcoolismului cronic, pot declansa D.T. d). Sevrajul este un factor frecvent incriminat in declansarea D.T. prin dereglarile bioumorale brutale pe care le produce asupra unui meolism oarecum adaptat la impregnarea alcoolica. Issbel constata ca reducerea dozelor ingerate zilnic cu numai 40•50o/0 este urmata de scaderea alcoolismului la zero si aparitia fenomenelor de sevraj. Debutul se produce de obicei brusc; uneori poate fi totusi anuntat de o faza pro-dromala manifestata prin insomnii, transpiratii, tremuraturi, neliniste, anxietate, mai exprimate in cursul noptii. Curind insa apare obnubilarea si tulburarile de perceptie, insotite de agitatia psihomotorie care ajunge sa domine loul clinic. Sint dominante iluziile si halucinatiile vizuale, desi nu lipsesc cele tactile, auditive sau kinestezice. Un loc important il ocupa de asemenea zoopsiile, bolnavul vede diferite animale, mai ales soareci, sobolani, broaste, serpi, insecte respingatoare, care se tirasc prin camera, in pat sau chiar pe corp.




Tulburarile psihice au loc pe fondul unei stari de constiinta modificata de tip confuzo-oniric in care iluziile, halucinatiile sint intricate cu elemente perceptive reale, contribuind la realizarea unor scene asemanatoare visului; ele au un caracter insil, trecind usor de la una la alta, sau succedindu-se cu repeziciune. Bolnavii nu mai recunosc ambianta si persoanele din jur; se intilnesc frecvent false recunoasteri si false orientari precum si delirul profesional, bolnavul mimind sau desfasurind o activitate asemanatoare cu cea de la locul de munca. Comportamentul bolnavilor depinde in mare masura de continutul si intensitatea tulburarilor de perceptie si a scenelor onirice; cind halucinatiile sint terinante si scenele amenintatoare, bolnavul tipa, striga, se agita si cauta sa se apere de animale sau de presupusii agresori. Sint si cazuri in care bolnavii pot deveni periculosi pentru cei din jur. Exista cazuri de D.T. in care bolnavii sint linistiti, mai ales cind continutul halucinatiilor nu este terifiant sau cind acesta devine placut, amuzindu-l. Dispozitia este oscilanta si, in mare masura, functie de continutul productiilor psihopatologice. Predomina totusi o stare de anxiestate care atinge uneori intensitati paroxistice, iriilitate, insilitate emotionala. Somnul este profund alterat, instalindu-se de obicei o insomnie rebela. Uneori pe baza tulburarilor de perceptie, bolnavul dezvolta un delii paranoid secundar, care insa este inconstant si slab sistematizat.

Conditia somatica a bolnavului in perioada de stare este deosebit de alterata: exista fenomene vegetative exprimate, o roseata a tegumentelor, cu transpiratii abundente. Tremura-turile sint generalizate, dar mai exprimate la extremitatile superioare si la limba. Febra nu lipseste niciodata, in cazurile grave, ea urcind pina la 40•41A°C. Pulsul este accelerat. TA. crescuta, iar in cazurile cu o evolutie severa poate scadea brusc, existind pericol de colaps. Alimentatia bolnavului este de obicei dificila, din aceasta cauza limba este saburala, incarcata, bolnavul exalind o halena caracteristica. Consumul mare energetic, cauzat de agitatia psihomotorie si de deshidratare, duce la o pierdere insemnata in greutate. Examenul somatic pe aparate evidentiaza aproape in toate cazurile hepatomegalie, sensibila la palpare, sau chiar un ficat cirotic. Examenul de laborator. Din cauza perditiei hidrice si a aportului scazut, exista o hemoconcentratie cu cresterea hematocritului, dar fara o modificare semnificati a punctului delta crioscopic. Dozarea electrolitilor rele o scadere a ionilor de K (sub 150 mg%o), in timp ce ionii CI si Na sint putin modificati; rezer alcalina scade in jur de 45 volume %0; proteinele totale sint crescute odata cu cresterea electi a globulinelor. Azotemia poate arata fie lori ridicate, fie apropiate de normal. Probele de dispro-teinemie hepatice sint intotdeauna prezente, cu o crestere a lorilor transaminazelor si o scadere a protrombinemiei, expresie a insuficientei hepatice. Diagnosticul nu ridica probleme mari, mai ales in prezenta unui lou psihotic confuzo-oniric cu halucinatii zoopice si o alterare gra a starii somatice, care a debutat relativ brusc la un alcoolic cronic. Diagnosticul diferential avea in vedere delirul acut azotemic, daca lorile azotemiei sint crescute. Etiologia alcoolica, particularitatile loului clinic si evolutia transeaza insa problema. Kolb insista asupra diagnosticului diferential intre o coma hepatica de etio-logie alcoolica si D.T. Desi exista suficiente elemente de diferentiere, confundarea comei hepatice cu un D.T. ar avea grave consecinte pe terapeutic. Evolutia generala a D.T. urmeaza calea spre vindecare in 3•7 zile, terminarea episodului fiind marcata de un somn profund, dupa care constiinta se clarifica si halucinatiile dispar. Bolnavul poate avea o amnezie totala sau partiala a episodului. Evolutia se poate face insa si spre o psihoza Korsakov sau o encefalopatie Gayet-Wernicke. Prognosticul depinde in mare masura de precocitatea si calitatea terapiei instituite, dar si de virsta si starea somatica a bolnavului. La bolnavii cu cardiopatii, cu ciroze hepatice sau cu nefrite grave, prognosticul este intotdeauna rezert. Mortalitatea prin D.T. se mentine in jur de 5%. principalele cauze de deces fiind insuficienta cardiaca si pneumonia prin infectie intercurenta.

Anatomie patologica. Examinarile macroscopice evidentiaza un meninge congestionat, consecinta a impregnatiei alcoolice cronice, piamater fiind mai ingrosata, de aspect laptos si uneori cu

" title="Hemoragiile nazale (epistaxisul sau rinoragia)" class="text">hemoragii punctiforme. Yamashita descrie usoare atrofii ale lobului frontal si un edem cerebral difuz. Microscopic se obser o degenerescenta (intumescenta tulbure) a neuronilor atit in cortex cit si in diencefal. in nucleii bazali apar leziuni de micronecroza cu neuronofagie si modificari sculare care constau in proliferarea si tumefierea endoteliului; uneori se pot obser miarohemoragii peri sculare. Tratament. D.T. constituie o urgenta psihiatrica la care se institui o terapie precoce si intensi care viza combaterea agitatiei psihomo-torii (imperativ major), realizata prin: a). Administrarea de alcool, atunci cind sindromul somatic este foarte exprimat sau debutul s-a facut prin sevraj. Se administreaza 50•100 nil bauturi alcoolice concentrate in prima zi, apoi doza se reduce treptat si bautura se suprima in 2•4 zile. Cind bolnavul nu se alimenteaza per os, se poate injecta alcool in solutie gluco-zata i.v. b). Medicatia psihotropa. Butirofenonele sint considerate medicamentele de electie datorita efectelor lor halucino-litice si sedative. Se administreaza haloperidol, 5•15 mg/zi i.v. sau i.m. pina la obtinerea sedarii. Cu bune rezultate se pot. utiliza si fenotiazinele, in special clorpromazina injecila (Plegomazin), in doze de 200•300 mg/zi. Rezultate deosebit de favorabile in tratamentul D.T. se obtin prin administrarea de meprobamat i.v., 400 mg din 4 in 4 ore pina la obtinerea unei bune sedari, doza zilnica depasind chiar 2000 mg fara risc. Prevenirea edemului cerebral; in cazurile cu agitatie psihomo-torie mare, se realiza prin administrarea MgS04 25%, i.v., 1•2 fiole pe zi, apoi se continua, prin administrarea i.m. sol. 12,5o/o, 1•2 fiole pe zi. Tot in acest scop se administreaza si sol. hipertonica glucozata 33•40o/" i.v., 100•200 ml pe zi. Resilirea echilibrului hidro-electrolitic se face conform ionogramei. Pina atunci se administreaza: glucoza 33% i.v., 100•200 ml/zi, glucoza 5o/0, in perfuzie, 1000•2000 ml/zi, in ritmul de 300 ml/ora; se poate creste pina la 2000 ml/zi in zilele urmatoare pina la reluarea alimentatiei pe cale naturala. Combaterea hipertermiei este absolut necesara cind aceasta depaseste 38 A°C. Se face prin administrarea de piramidon in supozitoare, 3 ori 1 pe zi, eventual impachetari in cearceafuri umede (in cazurile in care febra nu cedeaza la antipiretice). Reducerea tulburarilor meolice

• prin administrarea de vitamine Bi+B6 100•200 mg/zi; acestea intervin in mecanismele oxidoreducatoare, in meolismul hidratilor de carbon si joaca un rol important in resilirea cronaxiei. Se mai administreaza vitamina C 500•1500 mg/zi, vitamina PP 5• 10 mg/zi. Vitaminele se injecteaza parenteral, eventual in perfuzie. Pentru protejarea leziunilor hepatice, se administreaza extracte hepatice, neohepar 1•2 f pe zi, mecopar, metionina. Tratamentul tulburarilor cardio-respiratorii se face prin ana-leptice cardiace, centrale si periferice (strofantina, la nevoie pentetrazol, 1•2 fiole pe zi); analeptice respiratorii: micoren, 1•2 fiole pe zi, dupa caz. Este important sa se mentina TA maxima peste loarea de 80 mmHg, cifra ce reprezinta debitul minim de filtrare renala. Sub aceasta limita apare rinichiul de soc; antibiotice la nevoie pentru prevenirea infectiilor intercurente (penicilina sau antibiotice ou spectru larg). Contraindicatii. Se evita administrarea barbituricelor in cazul impregnatiei alcoolice datorita efectelor de potentare asupra alcoolului si ou efect deprimant asupra centrilor cardio-respina-tori, cu pericolul aparitiei starilor de colaps. in impregnatiile alcoolice masive administrarea psihotropelor se face ou prudenta, sub controlul permanent al TA.



Alte materiale medicale despre: termeni psihiatrici




Blocaj verbal total, care poate fi cauzat de negativism, idei delirante, stari stuporoase sau chiar de simulare. [...]
Meynert si alti autori germani ai secolului al XlX-lea descriau sub acest termen un grup de psihoze caracterizate prin dezintegrarea starii de constii [...]
Tulburare de vorbire, ce consta in productii iterative, in special ale ultimului cuvint din fraza. in psihiatrie, P. se manifesta in complexul simptom [...]


Copyright © 2010 - 2021 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre termeni psihiatrici

    Alte sectiuni


    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Intrebarea in cateva cuvinte
    Intrebarea cu toate detaliile
    Unde se incadreaza problema medicala?
    Scrie codul din imaginea alaturata
    Scrie codul din imaginea alaturat



    Vezi toate intrebarile