eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
NutritieBoli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri


Psihopatologie nosologica

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » GHID MEDICAL » psihiatrie » psihopatologie nosologica

Normal si anormal din punct de vedere psiho-moral

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire

Cand vorbim despre suferintele psiho-morale este absolut necesar sa precizam ce se intelege prin normal si anormal in psihologia morala si in psihologie.
In situatia la care ne referim, a fi normal reprezinta a fi conform cu valorile si normele morale. A fi anormal desemneaza a te abate de la valorile si normele morale. A fi conform cu sau a te abale de la reprezinta o anumita atitudine sufleteasca, o inclinatie, un mod de a fi, de a te prezenta si actiona.
Din aceste moti nu se poate vorbi despre o normalitate sau despre o anormalitate exclusiv psihologica sau exclusiv morala. Ambele situatii ale persoanei sunt concomitent sufletesti si morale. Starea de normalitate este conforma cu constiinta morala, pe cand starea de anormalitate se abate de la constiinta morala, sau, ceea ce este cu mult mai grav, corespunde cu constiinta morbida sau perrsa.
Intervine insa un factor particular, extrem de important, si anume educatia. Constiinta morala exista in om in nuce. Dar ca sa se poata dezvolta si actiona ea trebuie educata. Trebuie sa i se administreze prin educatie valorile morale pe care persoana sa si le interiorizeze si sa le "atribuie" Eului sau personal. Trebuie ca, prin educatie, sa se formeze Supraeul moral, ca sediu al constiintei morale a individului.
Un rol important in formarea constiintei morale pentru individ il are si mediul acestuia, originea persoanei, familia din care provine, modelele cu care a nit in contact si influenta asupra formarii persoanei, capacitatea de discernamant, receptivitatea si interesul fata de valorile morale, nilul de inteligenta, forta sufleteasca etc.
Pierderea valorilor morale reprezinta un factor grav de "cadere" a fiintei umane. Ea devine vulnerabila, pierzandu-si echilibrul si coeziunea interioara, siguranta de sine, silitatea, increderea si curajul. Anormalitatea psiho-morala este caracterizata tocmai prin aceste trasaturi.
Anormalitatea psiho-morala este conditia si terenul pe care se dezvolta suferintele psiho-morale. Deviantele individuale care fac ca Eul personal sa devina iresponsabil de actele sale si sa comita fapte reprobabile, care sa duca la suferinte sufletesti si morale.
Anomaliile psiho-morale, prin natura lor, se diferentiaza de anomaliile care constituie tulburarile psihice pure. Ele sunt, in primul rand, suferinte psiho-morale, pe cand celelalte sunt boli psihice. De primele se ocupa in primul rand psihopatologia, iar de celelalte, psihiatria.



Prezenta suferintelor psiho-morale a fost semnalata de numerosi specialisti. Acestia fie ca le-au separat de bolile psihice, fie ca au cautat sa le fixeze un "cadru" special. De regula insa, au fost in mod constant apropiate de bolile psihice si considerate ca inrudite cu acestea. in sensul acesta ele au fost considerate ca variatii patologice ale normalului, sau ca stari premorpide, subliniindu-se prin aceasta faptul ca se situeaza la limita dintre normalitatea si anormalitatea psihica, fara a li se acorda insa statutul de boli psihice. Din punctul de dere al persoanei aflate in stare de suferinta morala, ele sunt considerate ca situatii de impas, cu caracter de izolare sau retragere din realitate, cu refuzul comunicarii cu ceilalti, al lumii in general, ca stari de disconfort interior de o larga gama etc.
Aceasta grupa de suferinte nu poate fi insa etichetata in acelasi mod in care sunt considerate si definite bolile psihice. Ele sunt suferinte interioare, expresie a conflictului dintre Eu si constiinta morala a persoanei respecti, prin urmare o suita de probleme sufletesti si morale strict si absolut personale.


Conditiile suferintelor psiho-morale
Care suni conditiile care duc la aparitia suferintelor psiho-moralc? Care suni cauzele si circumstantele care le determina si le conureaza? De ce naiura sunt aceste cauze? Iata cateva intrebari ia care suntem obligati sa raspundem pentru a putea patrunde cu intelegerea noastra in sfera suferintelor psiho-morale.
Majoritatea specialistilor suni de acord in a recunoaste, cum spuneam deja mai sus, existenta suferintelor psiho-morale. In ceea ce priste cauzele lor acestea sunt diferite, depinzand de directia din care sunt considerate, ca semnificatie (religie, morala, cultura, psihologie, psihiatrie, pedagogice etc). In orice caz, trebuie sa admitem faptul ca la producerea suferintelor psiho-morale contribuie o multitudine de faclori si conditii care le pot determina. Ele au o anumita specificitate si sunt importante in viata individului. Vom analiza in cele ce urmeaza cele mai frecnte si importante conditii care genereaza suferintele psiho-morale.

1. Dificultatile de adaptare
Aceasla categorie de conditii poale genera dirse suferinte morale: izolarea persoanei sau marginalizarea ei in raporturile sale cu ceilalti, absenta stimularii sau scaderea motivatiilor, plasarea individului in situatii critice de viata. Aceste conditii pun probleme deosebii de serioase privind adaplarea individului, care se va considera exclus, inutil, lipsit de sens, fara valoare.


2. Dificultatile de comunicare

Comunicarea unei persoane cu ceilalti este una dintre conditiile fundamentale de adap-tare-integrare a acesteia. Ea este cea care sileste starea de echilibru interior si de acord exlerior. in conditiile in care comunicarea este dificila, defectuoasa sau complet intrerupta, apar suferinte psiho-morale. Acesle dificultati de comunicare sunt realizate de urmatoarele situatii: izolarea individului, stari de inhibitie, timiditate sau frustrare, neincredere, teama, fobii etc. Ca si in cazul dificultatilor de adaptare, dificultatile de comunicare ce se coreleaza cu cele mentionate anterior duc la aceleasi forme de suferinte psiho-morale.

3. Consecintele unor enimente negati
Enimente negati, cu efect psiho-traumalizant, care survin in viata persoanei pot determina aparitia unor suferinte psiho-morale dintre cele mai diferite. Acestea sunt reprezentate prin frustrari, conflicte, complexe sau situatii castratoare, carente emotionale sau educationale. Individul se simte apasat interior, singur si izolai. Complexele, in special cele de culpabilitate si inferioritate, il imobilizeaza, il determina sa se retraga din lume inlr-o izolare morbida.


4. Dificultatile de dezvoltare

Aceasta categorie de factori capabili sa determine aparitia unor suferinte psiho-morale este legata de dezvoltarea si maturizarea psiho-afcctiva si psiho-morala a persoanei. Dezvoltarea este legata. la randul ei, si de procesul de educatie-formare a individului si in primul rand al constiintei morale, respectiv a Supraeului acestuia. in sfera dificultatilor de dezvoltare capabile de a duce la suferinte psiho-morale, notam urmatoarele : starile de dependenta de alte persoane a individului, fapt care traduce un Eu slab, dominat de Eul tare al altei persoane, imaturitati afecti sau carente afecti, stari de frustrare si de importanta majora, o situatie oedipiana nerezolvata.

5. Dificultati de motivatie individuala
Motivatia reprezinta stimulentul care declanseaza si mentine starea de tensiune psiho-morala a Eului. Ea este cea care alimenteaza constiinta morala care va da sensuri Eului personal si formelor de manifestare ale acestuia. Din aceste considerente, schimbarea, pierderea sau absenta oricarei motivatii va aa implicatii directe, profunde si variate asupra vietii psiho-morale a persoanei. in primul rand Eul va scapa de sub controlul constiintei morale. El se va devaloriza, isi va pierde sensul, prabusindu-se intr-o stare de depresie morala, de disperare, de inutilitate. Aceste stari se vor extinde si asupra vietii individului, asupra sensului acesteia, ducand la autoizolarc sau chiar la forma cea mai grava de negare a propriei vieti: suicidul.


6. Situatiile critice ale vietii

O caiegorie particulara ce poate constitui conditii de aparitie a suferintelor psiho-morale este reprezentata de situatii critice de viata, cu caracter neprevazut, care surprind persoana complet nepregatita sa raspunda la acestea si o fac astfel vulnerabila. Situatiile critice de viata au, de regula, un caracter psiho-traumatizant deosebit de brutal. Ele se pot manifesta prin depresii morale, doliu prelungit patologic, conduite de refugiu (fugi, vagabondaj, alcoolism, toxicomanii ele), prin fabulatii etc.
Toate aspectele mai sus prezentate reunesc conditiile etiologice capabile sa produca suferinte psiho-morale. Sa analizam aspectele formale ale acestor suferinte.


Formele suferintelor psiho-morale

Asa cum am spus deja, suferintele psiho-morale au fost semnalate si descrise de specialisti care le-au considerat forme de suferinta interioara ale constiintei persoanei, afectand in principal Eul acesteia. E. Minkowski le considera aspecte paiice ale viefii, pentru K. Jaspers, ele sunt cuprinse in siluatiile-limita. in psihologia morala, suferintele psiho-morale sunt considerate ca facand parte din grupa situatiilor inchise (C. Enachescu). Desi, aparent, suferintele psiho-morale sunt de un mare polimorfism ca louri clinice, ele se grupeaza in jurul Eului personal. Este destul de dificil sa acceptam o anumita clasificare a tulburarilor psiho-morale ale individului. Vom incerca sa facem aceasta, referindu-nc la aspectele patologice psiho-morale ale Eului personal. in sensul acesta distingem urmatoarele grupe de tulburari psiho-morale:


a) tulburari psiho-morale caracterizate printr-o slabire patologica a Eului, reprezentate prin urmatoarele tipuri de manifestari: apatia, nostalgia si depresia morala. Acestea sunt forme de inhibitie, de inactivitate, de renuntare ale Eului personal;
b) tulburari psiho-morale caracterizate prin tendinta de afirmare patologica a Eului reprezentate prin urmatoarele tipuri de manifestari: egocentrismul, narcisismul, orgoliul exagerat, expunerea exhibitionista a persoanei, histrionismul, nevoia de a fi permanent in centrul atentiei celorlalti, de a fi vazut, admirat si valorizat;
c) tulburari psiho-morale caracterizate prin tendinta de retragere a Eului reprezentate prin urmatoarele tipuri de manifestari: fuga, vagabondajul, lasitatea, nevoia imperioasa de a disparea, de a se ascunde de ceilalti, toate legate de complexe de culpabilitate, pe care persoana respectiva le resimte in raporturile sale cu ceilalti;
d) tulburari psiho-morale caracterizate prin devieri patologice ale Eului personal in raporturile sale cu realitatea si cu celelalte persoane. Acestea sunt reprezentate prin urmatoarele tipuri de manifestari: mitomania, fabulatia, constructia si hicularea de intrigi. Manifestarile sunt expresia unui Eu slab care cauta sa distruga, in mod indirect atat "imaginea lumii", cat si "imaginea celorlalti", pentru a se putea pune in valoare pe sine. Este concomitent si expresia unor complexe de inferioritate si de culpabilitate. Este modalitatea de a "lupta in mod las" a persoanelor slabe si insile, complexate;
e) tulburari psiho-morale caracterizate prin tendinta de compensare morbida a apetentelor Eului personal, frustrat sau cu carente emotional-afecti, de educatie, cu lipsa a modelelor parentale sau cu o situatie oedipiana devianta sau chiar absenta. Acestea sunt reprezentate prin urmatoarele tipuri de manifestari: furtul, colectionarismul adesea absurd, inutil, la intamplare, lipsit de criterii valorice, refugiul in alcool, droguri psihotrope etc.
O privire generala asupra suferintelor psiho-morale ne pune in fata cateva aspecte comune tuturor. in primul rand, ne indica persoanele care prezinta risc pentru aceste suferinte. in al doilea rand, ne arata care sunt elementele comune ale acestor suferinte.
Persoanele cu risc pentru suferintele psiho-morale sunt persoanele insile, imprevizibile, cu un dezechilibru sufletesc si moral, a caror constiinta morala este imatura sau, ceea ce este deosebit de grav, cele care au o constiinta morbida. Imaturitatea afectiva este accentuata de situatiile frustrante sau castratoare ale vietii, de absenta modelelor parentale, de o situatie oedipiana nerezolvata. Ele si-o cauta permanent. Sunt intr-o permanenta cursa cu propria lor persoana, schimba situatii, sunt insile, nu se pot fixa, nu pot iubi, nu pot simti moral. Sunt persoane infirme moral si afectiv; desi pot fi inzestrate cu inteligenta, si-o folosesc in sens malefic, construind intrigi, fabulatii mitomaniace sau frustrandu-i pe ceilalti. Astfel de indivizi nu pot fi linistiti si nici multumiti decat daca cei din jurul lor sufera.
Se pot desprinde cateva elemente comune, caracteristice tuturor formelor de suferinta psiho-morala, indiferent de aspectul acestora. Ele sunt urmatoarele : tendinta la depresie, neliniste, frica de viata, nevoia de a fugi, de a vagabonda din cauza imposibilitatii de a se fixa intr-un loc sau intr-o activitate profesionala. Nevoia de a-i frustra pe ceilalti pentru a aa sentimentul compensarii propriilor frustrari. Existenta unui nucleu sau stari complexuale ale Eului personal, de regula complexe de culpabilitate si de inferioritate pe care cei aflati in astfel de situatii cauta sa si le anuleze prin identificarea cu persoane superioare lor. O stare de neliniste permanenta care-i impiedica sa relationeze cu ceilalti, sa construiasca legaturi durabile, sa se fixeze afectiv cu alte persoane.
Un aspect psihopatologic interesant este dat de faptul ca suferintele psiho-morale sunt caracterizate prin relatii de factura nevrotica cu ceilalti. Aceste persoane se ataseaza de altii nu din considerente afecti, ci din tendinta inconstienta de a-si compensa propriile frustrari, carente afecti, stari complexuale, pe care le proiecteaza asupra celorlalti. in momentul in care continutul conflictual-nevrotic este descarcat proiectiv asupra celuilalt, "persoana" cu probleme psiho-morale "dispare". Dar existenta individului va continua in acelasi mod.
Este cazul sa facem precizarile de rigoare, fata de discutia de mai sus, in ceea ce priste suferintele psiho-morale si personalitatile psihopatice. Personalitatile psihopatice sunt structuri organizate "caracteriopatic", pe cand "suferintele psiho-morale" se dobandesc si se dezvolta pe parcursul vietii individului, in raport cu conditiile specifice la care am facut referinta mai sus. in plus, tulburarile psihopatice sunt cantonate la nilul caracterului, pe cand suferintele psiho-morale afecteaza constiinta morala a persoanei, in aceasta consta si diferenta dintre cele doua categorii mentionate.



Alte materiale medicale despre: psihopatologie nosologica




Amenoreea primara (vezi p. 12). Reprezinta lipsa inceperii menstrualei. Necesita investigatii suplimentare la o fata de 16 ani sau la una de 14 ani ca [...]
Prin definitie, este vorba despre o nastere care isi urmeaza cursul si ritmul ei firesc, fara interventia celor care o asista pe viitoarea mama. Pentr [...]
Prin definitie, este vorba despre o nastere care isi urmeaza cursul si ritmul ei firesc, fara interventia celor care o asista pe viitoarea mama. Pentr [...]


Copyright © 2010 - 2021 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre psihopatologie nosologica

    Alte sectiuni


    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Intrebarea in cateva cuvinte
    Intrebarea cu toate detaliile
    Unde se incadreaza problema medicala?
    Scrie codul din imaginea alaturata
    Scrie codul din imaginea alaturat



    Vezi toate intrebarile