Prezinta-te si explica-i pacientului cat timp va dura interviul. Descrie scopul interviului. Afla cum a ajuns pacientul sa fie trimis la tine si care sunt sperantele lui (de ex. in legatura cu tratamentul). Daca pacientul neaga ca ar avea vreo problema sau nu doreste sa inceapa sa vorbeasca despre el, nu il grabi. incearca inrebandu-l "Ce mai faci?" sau "Ce ti s-a intamplat?" sau "Care sunt problemele cele mai importante?". Un alt mod de abordare pentru pacientii internati este silirea motivului pentru care MG a trimis pacientul, dupa care intreaba pacientul ce crede despre acesta. Stai si asculta fara sa intrerupi, notand fragmente exacte din ceea ce spune pacientul. Realizeaza un control mai bun al discutiei dupa aproximativ 3 minute, pentru a parcurge urmatoarele subiecte.
Simptomele actuale. inca de la inceput fii de acord cu pacientul cu privire la o lista de probleme si fii sigur ca aceasta este cuprinzatoare de ex., intreband "Daca noi am putea sa ne ocupam de toate aceste probleme, s-ar indrepta lucrurile atunci?" Apoi i-a fiecare problema pe rand si afla despre debut, durata, efecte asupra vietii si familiei; evenimente care coincid cu debutul; solutii incercate; motive pentru care au esuat. Urmatorul pas il reprezinta intrebarile despre starea psihica si convingerile din ultimele saptamani (aceasta difera de examenul starii psihice, p.380, care se refera la starea psihica in momentul interviului). in mod precis verifica: ganduri, uri sau actiuni suicidare- cu cat acestea sunt mai specifice, cu atat pericolul este mai mare. Discutia despre suicid nu creste pericolul. intrebari care trebuie avute in vedere: "Te-ai simtit vreodata atat de deprimat incat sa te gandesti sa-ti faci rau?" "Ti-ai facut vreodata rau?" "Ce te-a oprit sa-ti faci mai rau decat atat cu adevarat?" "Ti-ai facut vreun suicidar detaliat?" " Ai luat pastile in acest scop?"
Depresia - adica tristete, auto-depreciere ("sunt inultil"), vinovatie ("Este numai vina mea?"), lipsa de interes pentru hobby-uri si pentru prieteni la care se adauga markerii biologici ai depresiei (trezire matinala, apetit si activitate sexuala diminuate, scadere ponderala); mania (p.414); simptome de psihoza (idei de persecutie, deliruri, halucinatii, p.372); consumul de medicamente si alcool; idei obsesive; anxietate; tulburari ale apetitului (de ex. la femeile tinere -adesea involuntare si importante). Observa comportamentul compulsiv (de ex., spalare excesiva a mainilor).

Situatia actuala Locuinta, finante, ocupatie, casatorie, prieteni.
Istoricul familial Sanatate fizica si mentala, ocupatie si personalitatea membrilor familiei. Cine este cel mai apropiat tle cine? Exista nasteri de feti morti, avorturi?
Nasterea, cresterea si dezvoltarea. Cum si-a petrecut viata? intreaba despre scoala, joaca (singur? cu prietenii?), hobby-uri educatie suplimentara, religie, ocupatie, sex, casatorie. A fost intotdeauna timid si singuratic sau leaga usor prietenii? A avut probleme cu legea? Ce stres a avut si cum i-a facut fata? (observarea caracteristicilor nevrotice precoce - roaderea unghiilor, sugerea policelui, capricii alimentare -este rareori utila).
Personalitatea premorbida inainte de a se intampla toate acestea cum erai? Optimist, tensionat, adesea deprimat? Impulsi egoist, timid, agitat, irascibil, rigid, nesigur? asDiscuta cu oricine il insoteste (de ex. sotia) pentru a clarifica personalitatea premorbida (precum si problemele actuale).
Dupa aceea examineaza starea psihica (p.380).In mometul de fata poti sili un diagnostic. Asigura-te ca aspectele anterioare au fost tratate in lumina acestui diagnostic, astfel incat intrebarile "De ce prezinta aceasta boala in acest moment?" si "Care sunt consecinfele bolii?" au primit raspuns.