Traumatologie topografica: traumatismul cranio-cerebral, fracturile craniului

Traumatologie topografica

Traumatismul cranio-cerebral (TCC).

Cele mai importante mecanisme ce actioneaza in mod obisnuit in cadrul TCC

sint

mecanismul de accelerare ce consta din imprimarea brusca a unei viteze de deplasare crescuta a extremi 323e49d tatii cefalice. Este situatia intilnita in cazul lovirilor cu corpuri dure, ceea ce determina o leziune a scalpului, cu sau fara leziuni craniene sau encefalice;

mecanismul de decelerare (sau de frinare brusca) intilnit in cadere cu lovirea craniului de un dur. Acest mecanism produce o prima leziune la locul impactului si o a doua intr-o regiune diametral opusa, asa numita leziune prin contra lovitura;

mecanismul de strivire a structurilor cranio-cerebrale intre 2 uri dure cu producerea de leziuni complexe ale craniului si creierului;

mecanismul prin suflu de explozie care actioneaza indirect, fie prin imprimarea unei miscari bruste de flexie sau extensie a extremitatii cefalice, fie printr-o crestere brutala a presiunii din circulatia venoasa cerebrala transmisa prin hipertensiunea realizata la nivelul arborelui respirator;

mecanismul de lezare directa a creierului prin patrunderea in interior a elementului contondent sau a eschilelor osoase.

Fracturile craniului:

Dupa mecanismul lor de producere, ele pot fi:

directe care pot fi imediate / mediate

indirecte este continuarea unei fracturi directe(iradierea fracturilor de tip meridional).

La craniu pot coexista, de asemenea, fracturi indirecte si fracturi directe fara ca cele indirecte sa fie obligatoriu continuarea celor directe. Fracturile indirecte pot fi localizate atit la bolta, cit si la baza, cu toate ca ele sint mult mai frecvente la baza, find produse prin mecanismul de iradiere. Iradierea la baza a unei fracturi directe se face in concordanta cu sediul si directia fracturii directe, depinzind de dispozitia stilpilor de rezistenta ai bazei (arc frontal, occipital, aripi mari ale sfenoidului, stincile).

. fractura oase craniu.

Leziuni traumatice meningo-cerebrale:

Clasificare:

Comotia cerebrala reprezinta un sindrom reactiv pur functional caracterizat printr-o pierdere a starii de constienta, rapid si complet remisiva.

Contuzia cerebrala reprezinta o modificare morfofunctionala mai severa a sistemului nervos central, avind de data aceasta un substrat lezional structural, decelabil atit histopatologic cit si prin teste paraclinice.

Dpdv morfologic, contuzia cerebrala poate fi localizata sau difuza.

Dpdv al mecanismului de producere, contuzia cerebrala poate apare atit la locul de impact (direct), cit si prin mecanismul de contralovitura.

Dpdv clinic si dupa gradul de intensitate contuzia cerebrala poate fi clasificata in contuzie cerebrala minora, medie sau grava.

Dilacerarea cerebrala reprezinta o plaga a creierului, prezentindu-se ca o ruptura a parenchimului cerebral, situata fie la locul de impact, fie foarte adesea la polul opus, prin mecanismul de contralovitura. Este o leziune direct si neconditionat mortala, cu o simptomatologie neurologica grava.

Hematomul extradural (epidural).

Dpdv morfologic = colectie formata din singe (gasit la autopsie, de obicei, coagulat) situata intre ul osos si dura mater.

Etiologia hematomului extradural este aproape intotdeauna traumatica, +/ - fracturi craniene.

Localizarea hematomului extradural :

temporo-parietal, fiind consecinta traumatica a arterei meningiene mijlocii;

frontale sau occipitale sint lezate ramuri anterioare si posterioare ale aceleiasi artere.

Ruptura se produce de obicei acolo unde linia de fractura incruciseaza vasul. Colectia de singe are tendinta de limitare datorita aderentelor dintre dura si os.

.13.hematom extradural.

Hematomul subdural.

Sub aspect morfologic este asemanator cu cel extradural, dar cu localizare diferita, invelind uneori aproape in totalitate suprafata creierului (deci si la baza).

Poate apare :

la locul de impact (ca in cazul celui extradural)

si in zone opuse acestuia prin mecanismul de contralovitura.

localizarea cea mai frecventa este la nivelul boltii,

si neinsotit de leziuni osoase

Hematomul subarahnoidian:

situat intre, / sub, straturile leptomeningelui.

Poate fi de natura; traumatica

Netraumatica (rupturii unui hemangiom / anevrism)

Hematomul intraparenchimatos:

Hematoamele intracerebrale posttraumatice care se dezvolta in primele 3 zile dupa un traumatism grav, cu evolutie rapida catre coma.

Hematomul intracerebral posttraumatic este asociat cu alte leziuni meningocerebrale, dezvoltindu-se de obicei dintr-un focar de contuzie, este format din cheaguri de singe lacat (in curs de lichefiere), situat in special temporo-frontal, find de obicei unic. Formindu-se de obicei mai catre scoarta (ceea ce il diferentiaza de hemoragia cerebrala netraumatica, ce apare mai profimd, interesind nucleii cenusii bazali), o poate rupe mai ales atunci cind se formeaza rapid.

Fenomenele de crestere a tensiunii intracraniene, date de singe si edem, impun o interventie operatorie de urgenta.

Complicatiile traumatismului cranio-cerebral (TCC):

edemul cerebral si meningita seroasa.

meningita purulenta putind sa apara dupa citeva zile sau saptamini

meningo-encefalita precum si abcesele cerebrale.