in practica asistentei virstnicului, starile de deshidratare se intilnesc frecvent si pot avea o evolutie severa, cu atit mai mult cu cit trec neobservate, insotind alte stari patologice care capteaza atentia anturajului. Aceasta dereglare a meolismului hidric trebuie bine cunoscuta si recunoscuta precoce si chiar prevenita prin identificarea persoanelor cu risc de deshidratare, pentru a se institui masurile de prevenire, mult mai simple si mai eficace decit tratamentul deshidratarii instalate, care se poate asocia cu complicatii severe.Imbatrinirea se defineste. intre altele, si prin insilitatea, prin incapacitatea de a mentine o homeostazie buna in raport cu diversele solicitari ale mediului intern sau extern (deshidratarea de imbatrinire). in mod deosebit, echilibrul hidro-electrolitic devine putin sil, imbatri-nirea asociindu-se cu pierdere de apa si o reducere a spatiului extra-celular.
Controlul meolismului apei se face prin doua mecanisme: ingestia licliidiana, modulata de senzatia de sete si conservarea apei libere, dependenta de secretia de hormon antidiuretic (ADN).

In imbatrinire ambele mecanisme pot suferi modificari, ceea ce a teaza capacitatea mentinerii echilibrului hidroclectrolitic in situatii de solicitare fiziologica sau patologica.
Se stie ca setea este unul din elementele esentiale in reglarea balantei apei, ingestia cantitatii de apa bauta, ca urmare a senzatiei de sete, fiind reglata normal, cu aproape aceeasi precizie ca si excretia.
Setea este expresia senzoriala care motiveaza dorinta de ingestie a apei. Raspunsul la stimulii care o provoaca tin de starea sistemului nervos central, de integritatea morfofunctionala a acestuia. Astfel, bolnavii in coma sau intr-o stare de reducere a constientei au adesea deficite important.1 de apa si nu pot nici sa aprecieze, nici sa raspunda la proprin'.: lor mecanisme de sete. Dar aceasta este o situatie valabila pentru toate virstele. Ceea ce este particular organismului varstnic este o atenuare pina la disparitie a senzatiei de sete si a senzatiei de uscaciune a gurii.
S-a observat ca batrinii simt mai putin intens senzatia de sete decit tinerii si adultii, acest fapt de observatie fiind confirmat prin cercetari experimentale.
Perturbarea mecanismului setei poate fi explicata prin citiva factori:
leziuni hipotalamice in cadrul leziunilor cerebrovasculare la virstnic;
diminuarea sensibilitatii centrului setei la stimuli osmotici si volum ici;
diminuarea senzatiilor orofaringiene sau perturbarea interpretarii acestora;

disfunctie a homeostaziei hipotalamice.

Si celalalt mecanism poate suferi modificari o data cu inaintarea in virsta:
liberarea de hormon antidiuretic prin stimuli organici creste cu virsta, pe cind liberarea aceluiasi hormon prin stimuli hemodinamici este scazuta sau absenta la o buna parte din persoanele varstnice;
mecanismele de conservare a sodiului sint de asemenea perturbate.
Ponderea importanta in declansarea deshidratarii la virstnic o are perturbarea mecanismului setei, primordial pentru mentinerea unei hidratari corespunzatoare.
Persoana in virsta care acuza diminuarea senzatiei de sete devine foarte vulnerabila la orice schimbari patologice, psihologice sau sociale, putind antrena o deshidratare (C. Kissel si M. Saint-Martin).
Este deci important sa se identifice persoanele cu risc si sa se previna o deshidratare hipernatremica, adesea urmarea unor ingrijiri incorecte.
Identificarea subiectilor cu diminuarea senzatiei de sete, pe care in observatiile noastre i-am gasit frecvent printre virstnicii cu leziuni ce-rebro-vasculare ischemice, printre cei cu tulburari psihice, clar si in afara acestor leziuni si tulburari, trebuie sa determine includerea in ul de ingrijire a hidratarii active pe baza de bilant individual, care sa sileasca pierderile si necesitatea aportului. Ignorarea acestei masuri simple dar eficace poate duce la deshidratari cu consecinte severe. Bolnavii pierd lichide pe care nu si le pot inlocui singuri datorita atenuarii senzatiei de sete.
In mod deosebit, riscurile acestui tip de deshidratare apar in conditii de temperatura crescuta, in sezonul calduros, tributul necunoasterii acestui aspect sau al neaplicarii hidratarii active constituind multe din decesele virstnicilor, crescute in perioadele caniculare ale verii. in serviciile pentru asistenta virstnicilor bolnavi pe termen lung am constatat o crestere a mortalitatii in lunile iulie-august, virfurile situindu-se in jurul perioadelor celor mai calduroase.
Simptomatologia deshidratarii simple in afara semnelor cutanate si mucoase include sete (atunci cind acest mecanism este pastrat), apatie, depresie, disfagie, hipotensiune ortostatica, caderi, coma.
Depletia volemica si hemoconcentratia consecutiva favorizeaza trom-bozele, in special cele cerebrale si coronariene. Sodiul seric, ureea, h tocrilul sint crescute.
Dar depletia hidrica antreneaza si deplctie electrolitica, cel mai frecvent de sodiu (setea este absenta), ceea ce impune si corectie electrolitica potrivit dozarilor umorale; apar in aceste cazuri hipotensiune ortostatica, caderi, confuzie.
Desigur, perturbarile electrolitice sint complexe, dar nu insistam asupra lor, deoarece nu sint particulare virstnicului, decit poate prin usurinta cu care se pot declansa si prin dificultatile terapeutice.
Particulara virstnicului, repetam, este indeosebi perturbarea mecanismului setei si consecutideshidratarea, provocata prin necompensarca pierderilor, in anumite conditii mai ales (sezon calduros, stari febrile cu transpiratii abundente), aspect pe care ne-am propus sa-l abordam.
Tratamentul deshidratarii simple se face prin inlocuirea apei pierdute; pacientilor constienti li se va da sa bea apa sau alte lichide pina nu le mai este sete, iar apoi in continuare, pina se asigura o diureza de 800 ml urina/zi.
Utilizarea solutiilor normal saline este contraindicata. La bolnavi necooperanti inconstienti se fac perfuzii, cantitatea de lichide perfuzato fiind in functie de starea clinica si de diureaza.
O data cu reechilibrarea hidrica poate sa apara o depletie de K, care necesita un tratament urgent sub control de laborator.
Cind depletia hidrica se asociaza si eu depletia de sodiu se corecteaza cu solutii de sodiu sub control de laborator.
Importanta este insa "prevenirea deshidratarii" careia se impune, la virstnici, sa i se acorde o mai mare importanta prin: hidratare corecta pe baza de bilant pierderi/aport, identificarea celor cu pierderea senzatiei de sete, instituirea de programe riguroase, inclusieducatie corespunzatoare a pacientilor si a anturajului in sezoanele calduroase, la cazurile febrile etc.