Sistemul venos superficial se gaseste situat in tesutul celuloadipos subcutanat suprafascial, fiind reprezentat in principal de v. cubitala si v. basilica (la membrul superior), v. safena mare si v. safena mica (la membrul inferior), v. jugulara externa si v. jugulara anterioara (la nivelul gatului). In momentul cand venele superficiale nu mai au permeabilitate lumenala care sa permita cateterizarea lor, se trece la denudarea venelor profunde ale membrelor, mai ales la nivelul plicii cotului sau chiar al bratului.

Indicatiile denudarii venoase:

- obezitate, care mascheaza traiectul venelor superficiale;

- bolnavi agitati, la care exista riscul smulgerii acului din vena;

- prezenta colapsului, care face imposibila punctia venoasa;

- stare de soc, ce necesita cale venoasa sigura, permanenta si indelungata (se prefera insa abordul unei cai venoase centrale).

Contraindicatii:

- infectii cutanate ale regiunii respective;

- tromboza venelor respective.

Obiective:

- descoperire de vene usor accesibile;

- evitare a producerii de leziuni de vecinatate;

- cateterizare de vene de calibru corepunzator cateterului folosit.

Materiale necesare:

- antiseptice (alcool, tinctura de iod);

- seringa, ace, solutie anestezica;

- fire de sutura: ata, catgut;

- bisturiu, departatoare, pense anatomice si chirurgicale, foarfeca, comprese;

- catetere din polietilen de diverse diametre;

- masa chirurgicala pe care sa poata fi intins in abductie membrul superior respectiv;

- sursa de lumina.

Tehnica descoperirii venei basilice (in cazul incompetentei acesteia, se merge cu disectia mai departe, la una din cele doua vene brahiale):

- incizie longitudinala sau transversala a pielii, pe o lungime de 2-3 cm, centrata pe traiectul venei;

- descoperire a venei basilice in tesut celular subcutanat, prin disectie cu o pensa Pean fina;

- incarcare a venei pe doua fire de ata, dintre care unul se directioneaza distal, iar celalalt proximal;

- ligatura a firului de ata distal, pentru a intrerupe fluxul sangvin din aval;

- sectiune a venei, pusa usor in tensiune de firul proximal, cu o foarfeca fina, pe circa o treime din circumferinta;

- introducere a cateterului, cu blandete, pe o lungime de 10-20 cm (trebuie ca varful acestuia sa depaseasca macar o zona de confluenta venoasa si sa ajunga intr-o vena de calibru mai mare, pentru a evita trombozarea ulterioara a venei cateterizate, cu defunctionalizarea sa); inainte de introducere, cateterul trebuie umplut cu lichid de perfuzat, pentru a elimina aerul si a preveni astfel embolia gazoasa;

- fixarea cateterului la vena, prin innodarea firului proximal, avand grija ca acesta sa etanseze cateterul la vena dar sa nu il stranguleze;

- sutura plagii cu 2-3 fire de ata, ultimul fir avand si rolul de a fixa cateterul la piele; pentru mai multa siguranta, este recomandabila fixarea cateterului cu inca un fir de ata, trecut prin piele in imediata vecinatate a plagii suturate;

- aplicarea unui pansamment, fixat cu leucoplast sau galifix.

Intretinerea cateterului: pentru a nu se produce tromboza cu obstruare a acestuia, se impune adminstrarea continua a solutiei perfuzabile (lipsa acesteia, fie si in debit foarte mic, este factor sigur de tromboza), evitarea pozitiilor care cudeaza cateterul, precum si heparinizarea periodica (2000-3000 unitati heparina, de 2-3 ori pe zi).

Extragerea cateterului: se face in momentul obtinerii echilibrarii pacientului sau al aparitiei complcatiilor; pentru aceasta, se sectioneaza firele de fixare la tegument si se tractioneaza usor de cateter, cu eliberare din ligatura de pe vena si exteriorizare completa; apoi, se realizeaza tamponament local compresiv antiseptic, pentru cateva minute, cu aplicare a unui pansament steril pentru o zi.

Incidente si accidente:

- imposibilitate de reperare a venei;

- imposibilitate de introducere a cateterului (spasm venos, care cedeaza obisnuit la xilina);

- perforare sau rupere venei; impune trecerea la abordul altei vene.

Complicatii:

- embolie gazoasa;

- flebita si periflebita de cateter;

- septicemie.