Ritmul in care consumul de canabis urma sa se raspandeasca si sa devina o sursa directa de neliniste in Occident in timpul secolului XX a variat de la o tara la alta. in Marea Britanie, incepand din anii 1930, presa oferea ocazional povesti de senzatie despre tinere albe seduse sa consume canabis de barbati de culoare. Abia la inceputul anilor 1960, odata cu dezltarea unei culturi a tinerilor si cu aparitia muzicii pop si a primelor staruri ce se faleau cu consumul de canabis, acest drog a obtinut un statut de cult in randul tinerilor britanici. Apoi cererea a fost acoperita si stimulata de importuri. Detinerea si distribuirea de canabis devenise ilegala in Marea Britanie in anul 1928.
H.B. Spear, un fost inspector-sef din cadrul diviziei antidrog a Ministerului Afacerilor Interne, a trasat graficul elutiei consumului de canabis in Marea Britanie dupa al doilea razboi mondial. in anul 1932, raportul anual realizat de Ministerul Afacerilor Interne pentru Liga Natiunilor afirmase ca "traficul si consumul ilegal al acestui drog pare sa se limiteze la marinarii arabi si indieni". Raportul din 1946 sustinea ca traficul de canepa indiana este "practic limitat la doua grupuri de negri din Londra, si s-a descoperit ca cei ce incearca sa importe drogul sunt in general marinari de culoare". in anul 1947, aparea o referire la consum in "cluburi frecventate de actori de culoare si in altele din cartierul londonez West End". Potrivit lui Spear, prin 1950 drogul incepea totusi sa capete popularitate in randul britanicilor indigeni, fapt demonstrat in urma unei razii a politiei intr-un club de jazz. Cu acea ocazie au fost arestati zece barbati si "in contrast cu experienta obisnuita in cazurile asociate canepei, numai unul dintre ei era de culoare".
Statisticile Ministerului Afacerilor Interne in privinta condamnarilor pentru consum si trafic cu canabis pot fi folosite si pentru trasarea raspandirii acestui drog in Marea Britanie. in anul 1951, au existat doar cincizeci si una de condamnari sub incidenta Legii Medicamentelor Periculoase pentru infractiuni asociate canabisului, condamnarile anuale nedepasind pragul de doua sute decat incepand din anul 1960. in 1971, valoarea ajunsese la 9219, iar la finele secolului XX condamnarile pentru infractiuni asociate canabisului ajungeau anual la 100 000. in prezent, aproape 40% dintre tinerii britanici au consumat canabis cel putin o data pana la varsta de douazeci si cinci de ani. Daca unim punctele, obtinem graficul unei epidemii de consum de Canabis ce urca, la inceput mai lent, apoi drastic.
Cat despre reactia sociala si guvernamentala din Marea Britanie la consumul de canabis in perioada postbelica, nu este surprinzator faptul ca aparitia unui drog anterior necunoscut a procat la inceput un raspuns oarecum confuz. in anii 1960, detinerea unei mici cantitati de canabis putea duce foarte probabil la o pedeapsa cu inchisoarea. O vreme, canabisul a devenit sinonim cu pletele si cu lipsa de respect fata de autoritati. Pe data de 24 iulie 1967, cotidianul londonez The Times consacra o ina intreaga unui anunt publicitar ce declara ca "Legea impotriva marijuanei este principial imorala si practic irealizabila". Acest anunt fusese finantat, cel putin partial, de catre Beatles. in anul 1968, Comitetul Consultativ al guvernului privind dependenta de droguri, prezidat de Lady Wootton, o specialista in sociologie celebra pentru perspicacitatea sa critica si pentru obiectivitate, a emis un raport referitor la canabis. Comitetul a concluzionat ca, desi canabisul prezenta anumite riscuri, pedepsele penale erau disproportionate prin atie cu gradul de pericol. Dorinta de a transforma acest drog intr-un simbol al subversiunii a fost subliniata ulterior intr-o cuvantare tinuta in fata Parlamentului, in anul 1969, de James Callaghan, pe atunci Ministrul Afacerilor Interne, ca reactie la propunerile vag reformiste ale lui Wootton.
"Cred ca pentru cei mai multi dintre noi a fost surprinzator, daca nu chiar socant, ca la aparitia acelui celebru anunt in The Times, in 1967, sa aflam ca exista o sustinere in faarea legalizarii canabisului Acesta este un alt aspect al asa-numitei societati tolerante, si ma bucur daca hotararea mea a ajutat Parlamentul sa opreasca acest flux de toleranta."
Ministrul de Interne a respins pe loc si in totalitate recomandarile raportului lui Wootton.