Scurt istoric al testarii inteligentei

Scurt istoric al testarii inteligentei

Inteligenta a fost definita foarte diferit de numeroasele curente si scoli psihologice ce s-au conturat mai ales in secolul XX, initial multi autori confruntand conceptele de gandire si inteligenta.

Ed. Claparde intelegea prin inteligenta aptitudinea generala de a rezolva probleme incluse in diferite situatii adaptative.

J. Piaget a preluat si a dezvoltat aceasta idee, considerand inteligenta subordonata adaptarii care se realizeaza prin asimilare si acomodare de procese intelectuale.

Th. Ribot credea ca inteligenta este un proces foarte complex, care poseda numeroase deprinderi intelectuale (numite mai tarziu algoritmi) si stocaje de cunostinte care stau la baza formarii cunostintelor.

C. Spearman a considerat inca din 1904 ca inteligenta este un proces cu o structura complexa ce contine un factor general (G) si factori specifici (S) (deviza numarului de inteligente). Factorul G (general) este cel mai des intalnit in structurile existentiale.

In 1890 J. Mc. Keen Cattell elaboreaza o serie de teste cu aceeasi destinatie, utilizarea notiunii de test apartinandu-i de atunci.

Iar la Paris, Rossolimo incearca elaborarea unor probe psihologice pe seama descoperirii conceptelor inteligentei.

La testele de inteligenta se obtin coeficienti de corelatie diferiti datorita prezentei factorilor specifici (S).

Legat de aceasta, dupa opinia lui C. E. Spearman actul de cunoastere implica perceptia si observatia, educatia, ca si 858f51i prezenta lor suprema evidentiata prin corelatiilor si ordonarea lor.

K. J. Holzinger si H. Harman (1938) au fost adeptii variantei multifunctionala (factor general, factori de grup si factori specifici ai inteligentei).

J. P. Guilford are realizat complexitatea si diferentierea factoriala a inteligentei, identificand in inteligenta trei dimensiuni:

1.    operatii (evaluari convergente,divergente,    cognitive);

2.    continuturi (straturi urale simbolice, semantice si actionale care acopera adaptarea inteligentei cu caracteristicile existentiale);

3.    produse (mutatii, clase, relatii, sisteme, transformari si duplicatii).

Inca L. L. Thurstone (1935) era de parere ca se poate vorbi de factori comuni (dimensionare multifactoriala).

L. L. Thurstone considera flexibilitatea inteligentei asemanatoare cu plasticitatea, precum rigiditatea asemanatoare lipsei de flexibilitate. El pune accent si pe factorii de globalizare prin care se fac integrari mai complexe ale situatiei lor.

L. Thorndike observa corect trei feluri de inteligenta (facand distinctie intre ele):

1.   inteligenta concreta (specifica subiectilor cu randament mare in activitati practice si obiective);

2.    inteligenta abstracta (foloseste simboluri matematice verbale, meditative si discutii filosofice);

3.    inteligenta sociala (presupune o adaptare rapida la caracteristicile mediului social si la schimbarile acestuia).

Activitatea intelectuala nu are un randament neintrerupt, oscilatiile datorandu-se unor diversi factori (starea psihica, starea fizica, conditii ecologice). In mod coret cercetarile au pus in evidenta faptul ca elevi foarte buni nu au intotdeauna nivelul cel mai ridicat de inteligenta.

Capacitatea de a rezolva probleme nu este in acceptia unora mai putin importanta decat creativitatea, care se mobilizeaza in fata necunoscutului si a probabilului, fiind vorba de uri si aspecte diferite. In acest sens, s-a dovedit faptul ca exista scolari oligofreni care pot rezolva foarte bine probleme aritmetice cu diferite grade de dificultate pe care nu le pot rezolva persoane cu inteligenta normala.

La inceputul secolului XX a existat tendinta generica de schimbare a mentalitatii oamenilor. De asemenea s-a pus accent tot mai mult pe valoarea sociala a scolarizarii, militandu-se pentru invatamantul primar obligatoriu, urmat de alte atitudini benefice.

In aceste conditii, in anul 1905 Binet si Simon au alcatuit primul proiect al unei scale a inteligentei, iar in anul 1908 scala a fost imbunatatita, iar in anul 1911 este reimbunatatita, an in care moare si A. Binet.

Aceasta varianta a fost tradusa si adaptata de numeroase universitati, mai ales din S.U.A., dar si din Europa iar in Romania de catre Fl. Stefanescu-Goanga (apud Ursula Schiopu, 2002).

Scala de inteligenta Binet-Simon s-a bucurat de mult interes pentru ca acredita ideea ca in anii de crestere si procesele psihice se dezvolta treptat, implicit si inteligenta.

Inteligenta este considerata de A. Binet ca o achizitie permanenta progresiva de mecanisme de baza, rezumate in atitudine de comprehensiune, inventie, directie si cenzura, dar mai cu seama cunostinte (apud Ursula Schiopu, 2002).

In 1905, scala cuprindea 30 de intrebari (itemi) asezate in ordinea dificultatii crescande, iar in 1908, scala avea o forma aranjata pe varste astfel:

6 ani 7 itemi

7 ani 8 itemi

10 ani 5 itemi.

In anul 1916 are loc prima revizie completa a scalei efectuata de L. Terman. Treptat numarul itemilor se mareste la 90, iar varstele testate de la 3 ani la 19 ani.

A. Binet si T. Simon au lucrat mai intai cu elevi si copii normali de 3 ani si un numar mai mic de copii cu deficit intelectual. Organizarea a fost urmatoarea:

-  itemul 6 ca limita superioara a idiotilor (adulti)

-  itemul 9 ca limita superioara a copiilor de 3 ani

-  itemul 14 ca limita medie a copiilor de 5 ani

-  itemul 16 ca limita a copiilor imbecili

-  itemul 23 ca limita intelect adult.

Scala din anul 1911 a tinut cont de criteriul testelor pentru varstele mici (care erau prea usoare) si pentru varstele pentru care intrebarile erau prea grele. Astfel a aparut necesitatea unei noi schimbari. Astfel ca modificarile se refereau la urmatoarele:

La 3 ani, s-a cerut copiilor sa spuna numele lor de familie; sa repete 2 cifre; sa enumere si sa denumeasca structurile dintr-o imagine; sa repete 6 silabe; sa arate la cerere: nasul, gura, ochii.

Pentru 4 ani: copilul trebuie sa repete 3 cifre; sa-si spuna sexul; sa numeasca cheia, cutitul, banii; sa e doua linii.

Pentru 5 ani: este necesar sa poata repeta fraze de 10 silabe; sa numere 4 lei; sa e 2 greutati; sa copieze un patrat; joc de rabdare.

Pentru 6 ani: ar fi nevoie sa stie sa numere 113 lei; sa spuna la ce folosesc unele lucruri date; sa deosebeasca dimineata de seara; sa copieze o ura; sa faca unele atii estetice.

Pentru 7 ani: sa descrie un tablou; sa numere 9 lei dintre care 3 dubli; sa arate mana dreapta, urechea stanga; sa numeasca 4 culori; sa execute 3 sarcini.

Metoda celor 3 cuvinte a fost un test elaborat tot de Binet. Se dadeau 3 cuvinte, solicitandu-se subiectilor sa alcatuiasca propozitii cu ele. Cuvintele trebuiau sa fie substantive si adjective. Se solicitau descrieri si definitii, fiind veritabile ,,capcane pentru copii (apud Ursula Schiopu, 2002).

Un alt test al lui Binet era cel de desfasurare si decupaje de reprezentari spatiale. Subiectii primeau coli care erau impaturite si cu taieturi, solicitandu-se desenarea lor (apud Ursula Schiopu, 2002).

V. Bayley face o etapizare a vietii impartind-o astfel in 5 categorii:

    22-44 ani tineretea inteligentei

    45-60 ani varsta stabilitatii inteligentei

    60-80 ani varsta de adaptare a inteligentei

    80-90 ani varsta de batranete a inteligentei

    dupa 90 ani declinul major al inteligentei.

Din punct de vedere istoric, testul Binet-Simon a fost prelucrat si adaptat de L. H. Terman care a facut in anul 1916 prima revizie (Standford-Binet Scale). Treptat, elaborarea testului s-a extins la 91 de itemi, de la 3 la 13 ani, incluzand si un nivel ,,adult-matur si unul ,,adult-superior.

De asemenea, scala din 1937 (Terman-Merrill) a avut doua forme, fiecare continand 129 de itemi. Validarea s-a facut pe 2300 de copii, din cate se stie in prezent ar fi fost:

-       1700 normali

-       200 superior dotati sau cu deficit intelectual

-       400 adulti.

Scala a fost imbunatatita de Maud A. Merrill in anul 1960, iar o noua revizie franceza s-a facut in 1966 de catre cunoscutul psiholog Ren Zazzo (Ibidem).

A. Binet a fost interesat in mod deosebit de diferentele individuale ale dezvoltarii, fiind considerat unul din initiatorii psihologiei diferentiale privind inteligenta si intrat in Istoria psihologiei.

Scala Terman avea o distributie gradata a inteligentei si anume: in clase foarte ridicate (de 140-l69 Q.I.), superioara (120-l39 Q.I.), mijlocii ridicate (120-l19 Q.I.), mijlocii (90-l04  Q.I.), mijlociu inferior (89-80 Q.I.), cu deficit intelectual de limita (79-70 Q.I.) si cu deficit mintal (Q.I. 60-32).

L. M. Terman considera scala Binet-Simon cea mai mare contributie in psihologie. La randul sau are o importanta contributie tehnologica a testelor inspirate din conceptia si modelul Binet-Simon prin faptul ca a modificat ponderea diferitelor tipuri de caracteristici psihice solicitate (apud Ursula Schiopu, 2002).

Ponderea tipurilor de caracteristici psihice solicitate in testele de inteligenta

Intr-o lucrare de referinta, foarte recenta Ursula Schiopu arata ca:

,,Nu multi stiu ca David Wechslers-a nascut in anul 1896 la Bucuresti. El a elaborat o serie de teste de inteligenta ce se aplica individual, fiind o baterie de testare analitica a inteligentei. David Wechsler a elaborat inca din anul 1939 o versiune pentru adulti pe care o revizuieste in anul 1955, iar in anul 1949 realizeaza o versiune a testului pentru copii si prescolari (op. Cit., pp. 159-l80 selectiv).

Bateria pentru copii se numeste, WISC cea pentru adulti se numeste WAIS, iar cea pentru prescolari se numeste WIPSI. Bateria Wechsler are 2 parti, prima cu 5 grupari. Prima grupare are 30 itemi de dificultate gradati privind cunostintele foarte generale, intrebarile fiind saturate in factori sociali si culturali. Pentru reusita maxima se acorda 30 de puncte. A doua grupare cuprinde 14 itemi ale caror semnificatii trebuie intelese; se coteaza cu cate 2 puncte un item, ceea ce inseamna in total 24 puncte. Daca raspunsul nu este clar si corect, se da doar un punct. Daca la 3 itemi consecutivi se greseste, se dau 0 puncte si se intrerupe testarea. Itemii acestei secvente sunt mai complecsi, se refera la semnificatii incluse in reactii umane. Pe langa factori sociali de intelegere, sectiunea aceasta solicita si atitudini morale (apud Ursula Schiopu, 2002).

Desi Bateriile Wechsler au uzanta individuala, ele se folosesc foarte frecvent. In 1999 a inceput sa circule o noua varianta adica o revizuire a probelor care se impunsese de mult timp (Ibidem).

Validitatea variantei pentru scolari este foarte buna, punand in evidenta subiectii cu diverse grade de handicap intelectual. In orice caz testele Wechsler dau diagnostice de mai mare finete decat bateria Stanford-Binet in cazurile de psihopatii (apud Ursula Schiopu, 2002, p. 151).

Aceleasi teste Wechsler permit stabilirea indicelui de deteriorare si ,,indicelui de pierdere (evident mai ales dupa varsta adulta ori varsta a III-a).

Este cunoscut ca eficient testul Labirintului Porteus. In anul 1901 a circulat primul test de labirint si era un fel de simbol al vietii ce urma sa se structureze, mai ales in Europa. Testul de circulatie, efectuat de Porteus, dateaza din 1919.

Din 1919 exista bateria Porteus S.D. cu 28 de labirinte desenate.

In S.U.A. bateria Porteus a fost standardizata si validata pe 984 scolari americani intre 4 ani si 6 luni si 15 ani. Testul se utilizeaza in psihologia scolara, in clinica, in orientare profesionala. Testele Labirint-Porteus au o valoare speciala pentru adaptabilitate sociala. Se foloseste si in examenul intelectual al surzilor si al copiilor care au carente verbale. Exista si o varianta Porteus-Maze din 11 tipuri de labirinte un alt test de labirinte fiind Miles (labirinte cu 2 etaje, 1927) si labirintele MacQuarrie. Metoda  s-a sistematizat treptat si se foloseste in foarte numeroase baterii. Ursula Schiopu (2002) considera ca labirintele MacQuarrie sunt mai incarcate de implicatiile inteligentei spatiale si au mai numeroase secvente, o mai activa angajare intelectuala pe spatii mici. Testul Raven, labirintele Porteus si labirintele MacQuarri, ca si testul Goodenough si cuburile Kohs se pot folosi independent pentru ca au implicatii complexe intelectual-cognitive. Labirintele Porteus se folosesc in bateriile de selectie profesionala dar si in studiul personalitatii.

Labirintele MacQuarrie sunt mai complexe si solicat o mai fina rezistenta la capcanele si la intersectarile de drumuri ale liniilor (apud Ursula Schiopu, 2002).

Proba colectiva non-verbala respectiv testul mozaic al lui R. Gille cuprinde 50 de intrebari prin care se solicita diferentieri, similitudini etc. cu ajutorul imaginilor (apud Ursula Schiopu, 2002).

Pentru raspunsurile corecte se vor acorda de la 1 la 4 puncte. Totalul punctelor este de 204. Testul a fost aplicat pe 95.000 de copii francezi de la 5 la 14 ani in cadrul Institutului de Studii Demografice (apud Ursula Schiopu, 2002).

Obiectivul testului mozaic este de a determina nivelul intelectual.

Testul este format din: sectiuni de imagini ce trebuie identificate, apoi aranjate in ordine de marime, forme, similitudini. Alte sectiuni ale testului contin probe de tip: omisiuni, absurditati etc.

Prin notarea timpului de rezolvare a diferitelor sarcini din test se poate stabili gradul de flexibilitate a inteligentei. Cotarea rezultatelor se face cu cifre de la 1 la 4 (total 204 puncte).

Aplicarea testului pune in evidenta inteligenta practica si abstracta, observarea erorilor, prezenta de sisteme organizate de evaluare, in formarea de concepte etc.

Asa-numitele teste culture-free fac parte din categoria testelor non-verbale. Ele masoara diferite aspecte ale comportamentului intelectual influentate major de factorii culturali si educationali.

Anne Anastasi este de parere ca termenul culture-free este impropriu, considerandu-l mai bun pe cel de cross-cultural.

Testul lui Pierre Rennes (I₂) este un test de inteligenta usor si rapid de aplicat. Acesta consta intr-o proba ce cuprinde 42 de intrebari in ordine crescatoare a dificultatii. Sarcinile se refera la mici probleme de aritmetica, serii numerice, fraze in dezordine de aranjat, cuvinte contrare, lacune, sinonime etc. Are drept scop clasificarea rapida a unor subiecti idferiti din punct de vedere intelectual (apud Ursula Schiopu, 2002).

Teste clinice de inteligenta

Acestea sunt baterii de teste ce masoara aspecte clinice de inteligenta sau forme ale sale la diferite categorii de copii handicapati si au inca o considerabila raspandire in lume.

   Scala de maturitate mintala Columbia (COL), care a fost elaborata de B. B. Burgmeister, L. Hollander si I. Serge (1954) fiind, de fapt, o baterie pentru evaluarea nivelului intelectual al copiilor infirmi din punct de vedere al achizitiei mentale.

Cu aceasta baterie de teste se solicita activitatea motorie foarte redusa. Ea cuprinde 100 de imagini de uri geometrice, persoane, animale, te etc., ce pot fi percepute cu usurinta.

Asfel, sarcina copiilor este de a arata care dintre acestea se potrivesc cu celelalte si care se potrivesc intre ele.

In prima etapa se testeaza capacitatea de identificare, apoi se creeaza corelatii de trecere la faza de organizare, clasificare si categorisire a materialului perceput. Apoi sunt se in care se pun intrebari copilului care poate vorbi si raspunde permitand astfel calcularea unui Q.I.

In Franta aceasta baterie s-a aplicat pe 800 de copii normali, gradarea fiind buna cuprinzand 5 clase normalizate de Q.I. standard si a fost validata in atie cu Binet-Simon si Terman-Merrill, WISC.

Din aceste motive Scala de normalitate mentala Columbia poate inlocui alte baterii in cazul copiilor greu de abordat, cu dificultati de interrelationare etc.

   Serial Test (H. Head) si testul afaziei (R. Ducasne de Ribencour) se aplica subiectilor afazici, in vederea reeducarii vorbirii probe foarte necesare si dificil de utilizat.

Aceste testele cuprind subiecte referitoare la expresiile orale, inteligenta orala, lecturi. Fiecare subtest cuprinde si el un numar de itemi. De exemplu, in cadrul subtestului de expresii orale se solicita ,,cuvinte spontane, repetitii, denumiri de imagini, repetitii de texte, constructii de fraze si proverbe  unele foarte greu de decodificat de copii (apud Ursula Schiopu, 2002).

In timpul examenului psihic se tine cont de intonatie, pierderea de elemente lingvistice, defecte, evocarea de cuvinte, reductiile, stereotipiile si agramatismele, tulburarile de articulatie si chiar dezintegrare fonetica etc.

Se stie ca afazia este o tulburare complexa si de aceea sunt necesare probe complementare ca: testele de perceptie, ,,vedere retroactiva, memorie, testul ,,mana-ochi, ureche etc.

   Scala de performanta Borelli-Olron (1964) foloseste ca material de lucru: cuburi, cartoane pentru constructia de cuburi, manechine, demonstratie de triunghiuri si doua uri realizate de Pinter-Patersson, margelele sugerate si introduse de Healy-Fernand.

Subiectul face o parcurgere individuala de 30 minute. Testul se aplica copiilor cu handicap de limbaj intre 5 si 9 ani. Scopul este de a investiga subiectii la care nu se face apel prin vorbire, inclusiv copii cu surdo-mutitate (apud Ursula Schiopu, 2002).

Bateria cuprinde 7 probe. Unele sunt luate din bateriile clasice (margelele, cuburile lui Kohs, traforajul), iar altele sunt cele care s-au dovedit experimental interesante (constructie de cuburi, copieri de desene).

Etalonarea se da in note scurte sau note standard. Pentru elevii surdo-muti s-a facut o etalonare pe 272 elevi surdo-muti. Aceasta baterie are ca scop trierea copiilor surdo-muti sau cu defecte de vorbire (fara deficiente de auz) in institutii si clase corespunzatoare nevoilor lor.

Testul pentru profilul moral al elevului pune in lumina optica fata de sistemul de organizare a vietii scolare, opinia fata de profesori, sistemele lor de predare, de evaluare si conduita curenta, de evaluare a caracteristicilor colegialitatii, de competentele avute, de conduitele acceptate si neacceptate.

Testul al doilea are si el 10 itemi. Pentru munca scolara se vor prezenta acele valori specifice social pentru fiecare din rubricile (itemii) testului. Ca valori implicate in munca scolara de invatare amintim sarguinta, atentia. Printre valorile sociale putem aminti dobandirea de competente, de cunostinte si activitate de grup.

Analizand ambele teste constatam ca au obiective diferite, dar se aseamana foarte mult in ceea ce priveste succesiunea itemilor.

Acestea sunt teste de ,,inteligenta morala, ele fiind relativ numeroase.

Dorim sa semnalam faptul ca problemele inteligentei si ale creativitatii sunt prezente la ordinea zilei. In deceniile 7 si 8 ale secolului XX aceste probleme au fost motivul infiintarii in Venezuela, pentru prima data in lume, a unui Minister al Inteligentei. Obiectivele acestui minister vizau dezvoltarea inteligentei si a creativitatii (apud Ursula Schiopu, 2002, p. 189).

S-a urmarit ,,modificarea predarii in scoli si a perfectionarii muncii didactice, pentru o cat mai eficienta stimulare a inteligentei si creativitatii (apud Ursula Schiopu, 2002).

Programele au inclus si testarea metodei Feuerstern de dezvoltare a metodei de formare de deprinderi intelectuale. Aceasta metoda fusese deja experimentata in Canada si in S.U.A. (apud Ursula Schiopu, 2002, ini selective).

Acest program a cuprins 3210 copii intre 11 si 14 ani in care au fost inclusi si prescolarii, in scopul dezvoltarii vocabularului ,,vizual ca mod suplimentar de percepere.

In cadrul programelor stimulative s-au facut demersuri pentru concursurile internationale privind munca si educatia adultilor. Acestea urmareau dezvoltarea deprinderilor in cognitiv de catre diversi muncitori.

Recent aceste proiecte au fost mediatizate pe Internet si prin presa.

In acelasi sens trebuie subliniat ca de mai bine de doua decenii, in Europa exista o institutie de identificare a persoanelor ce au Q.I. peste 140, fapt ce arata interesul deosebit pentru stimularea continua a creativitatii, a gandirii critice, dar si a protectiei inteligentei umane (apud Ursula Schiopu, 2002).