oate fi congenital, prin oprirea dezvoltarii in lungime a esofagului sau dobindit, prin retractia ci-catriceala postinflamatorie a esofagului.
In forma congenitala se incearca efectul posturei in prenirea regurgitatiei.

Copilul se mentine in pozitie ridicata in timp ce e hranit si doua ore dupa aceea. Se combate anemia, se dau extracte hepatice. Daca s-a dezvoltat esofagita, se trateaza cu alcaline, bismut etc. Dilatatia e periculoasa la copil. Daca masurile medicale nu reusesc, se indica tratamentul chirurgical. Interntia operatorie consta in abdominalizarea stomacului, fie ridi-cind orificiul hiatal si apoi fixindu-l la cardie si ingustindu-l (Ph. Torek), fie incizind diafragmul de la hiatus pina la punctul cel mai ridicat al boltii diafragmatice, mobilizind complexul este gastric pina la acel punct ridicat si construind un nou hiatus esofagian in jurul cardiei (Effler si Collins).
La brachiesofagul cistigat se pot incerca, intr-o prima etapa, operatii care reduc bipersecretia si hiperaciditatea gastrica (de pilda, vagotomie cu piloroplastie), combatind astfel esofagita prin regurgitare (fenomenul care-l incomodeaza pe bolnav). Daca aceasta interntie nu amelioreaza suferinta, se va proceda la extirparea esofagului si refacerea continuitatii, fie prin anastomoza esogastrica, fie prin esofagoplastie cu interpozitie de tub gastric (Dan Gavriliu) sau, de preferinta, de colon. Operatia e indicata atunci oind exista stenoza cicatriciala, cind exista dureri netraile prin mijloace medicale si cind sint hemoragii repetate, sere.