a) Agentul etiologic. Este un parazit in forma de frunza, fasciola (Fasciola hepatica, sin. Distomum hepati-cum) din clasa trematodelor. Parazitul masoara in lungime 24 cm, iar in largime aproximativ 1 cm

b) Repartitie geografica

frecnta. Boala, desi unirsala, este relativ rara. Cazuri mai numeroase au fost inregistrate in Cuba, iar relativ recent au fost gasite si in regiunea Lyon din Franta. in tara noastra s-au semnalat cazuri cu totul izolate.
c) Sursa de infectie. Gazda principala a parazitului este oaia, dar destul de frecnt pot fi si alte animale, cum ar fi vitele cornute, calul, ciinele, iepurele, rita etc, care, parazitate, elimina ouale parazitului in dejectii.
d) Modul de transmitere. Ouale eliminate ale parazitului evolueaza in apa, trecind printr-o gazda intermediara reprezentata de un gasteropod acvatic din genul Lymnaea. In cele din urma, eliberat, parazitul sub forma de cercari inchistati (adolescari) ajunge pe diferite te, care cresc pe marginea apelor statatoare sau curgatoare. Omul se imbolnaste bind apa contaminata, sau

cel mai frecnt

prin ingerarea unor asemenea cercari infectiosi, odata cu salata "cresson" (untisor), salatica sau alte te de apa, de asemenea contaminate.
e) Calea de patrundere

localizare. Infestarea se face pe cale digestiva. in mod obisnuit, parazitul se localizeaza in ficat. Se poate insa uneori fixa si in plamini, creier, ochi, piele etc.
f) Durata perioadei de incubatie. Dezvoltarea parazitului pina la stadiul adult are loc in organismul gazdelor sale in aproximativ 3 luni.
g) Simptomatologie. Ca urmare a localizarii sale mai frecnt in ficat, principalele tulburari sint din partea tubului digestiv si in special a ficatului. Astfel, bolnavii vor acuza dureri in hipocondrul drept cu iradieri in umar, inapetenta, greturi, eructatii, varsaturi bilioase sau alimentare, senzatii de balonare si tulburari de tranzit intestinal (diaree sau constipatii). La unii bolnavi se constata hepatomegalie, ascita si un icter mai mult sau mai putin intens. Pe linga asemenea cazuri, care pot evolua spre ciroza, altele au un prognostic la fel de ser prin complicatiile septice sau starile de casexie avansate. Pe de alta parte, prin mecanism toxico-alergic, in unele cazuri de fascioloza s-au inregistrat artrite cu caracter reumatoid, tulburari psihice, astenii accentuate, stari febrile, manifestari cutanate etc.
h) Durata perioadei de contagiozitate. Boala nu se poate transmite direct de la om la om. Gazdele definiti ale parazitului (ovinele) elimina ouale, atita vreme cit sint infestate.I) Receptivitate

imunitate. Receptivitatea este generala, iar imunitatea neprecizata.
j) Produse patologice ce se recolteaza in derea diagnosticului etiologic : materii fecale si bila B sau C obtinuta prin tubaj duodenal.
k) Diagnosticul si examenele ae laborator necesare diagnosticului etiologic. Diagnosticul rezulta din datele clinice si epidemiologice, iar diagnosticul etiologic din examenele parazitologice repetate ale materiilor fecale si bilei. In cercetarea oualor se poate recurge si la o metoda de imbogatire. Scintigrafia hepatica, intradermo-reactia, reactia de fixare a complementului si cercetarea eozinofiliei pot fi de un real folos in silirea diagnosticului bolii.
1) Tratamentul. Pe linga clorhidratul de 2-dehidro-emetina, care se administreaza in aceleasi doze ca in amibiaza (120 mg pe zi, timp de 10 zile), se mai foloseste Entobexul, lete a 50 mg, 9 pe zi, 15 zile si Hexa-clorparaxilolul (Cloxilul) in doze de 60 mg/'kilocorp, timp de 5 zile. Totusi problema tratamentului in aceasta para-zitoza este departe de a fi rezolvata.
m) Masuri de .profilaxie si combatere. O serie de masuri principale sint de resortul sectorului terinar, unele, prisc gazdele definiti, altele, se adreseaza gazdelor intermediare. Combaterea, de exemplu, a gasteropodelor acvatice din genul Lymnaea se poate realiza prin masuri de asanare a rezervoarelor de apa sau prin tratarea cu substante chimice a apelor infestate.
Omul pentru a preni imbolnavirea va evita sa consume apa din balti, sau sa manince salate, sau te entual contaminate care cresc pe marginea baltilor.