Prin angiocolita sau colangita se intelege inflamatia, de regula acuta, a mucoasei cailor biliare, intra- si extra-hepatice.
De cele mai multe ori, din punct de vedere etiologic, angiocolitele sint secundare unor alte afectiuni de genul litiazei biliare, al cancerului cailor biliare sau al unor boli infectioase (microbiene sau virotice).
Angiocolitele pot fi catarale sau pot deveni supurate sau chiar gangrenoase.
loul clinic al bolii este dominat de febra, durere si icter. El incepe cu frisoane, iar febra se poate ridica pina la 40•41A° si se insoteste de o stare generala pibasta. Durerea este asemanatoare cu aceea din colica biliara, fiind violenta si iradiind de asemenea in spate si in umarul drept. Un subicter prezent se poate accentua periodic. Destul de frecvent sint prezente si diferite tulburari dispeptice (balonari, inapetenta, greturi, rsaturi etc). Leucocitele sint in mod constant crescute.
Boala se poate uneori complica cu supuratia cailor biliare, peritonite, septicemii etc
Diagnosticul rezulta din colangiografie si din semnele principale ale bolii, reprezentate de durere, febra, icter si leucocitoza.
Tratamentul incepe si aici cu repaus la pat, regini alimentar compus din ceaiuri, compoturi, sucuri de fructe, supe de zarzat, oranjade, iar ca medicamente, medicul poate recomanda pe linga antispastice si sulfa-mide sau chiar antibiotice. Drenajul biliar prin instilare de antibiotice merita sa fie incercat.