Cancerul rectal sau ano-recto-sigmoidian, este destul de frecvent. Sub raportul frecventei, ocupa locul al doilea dupa cancerul gastric, situindu-se din acest punct de vedere inaintea cancerului esofagian sau intestinal. Este mai frecvent la barbati decit la femei si se intilneste mai des intre 40 si 70 de. ani.
Lasind la o parte cauza ca atare a bolii, inca necunoscuta, trebuie sa retinem rolul ce pare sa revina unor tumori benigne (si in special polipilor) care nu sint intotdeauna lipsite de posibilitatea de cancerizare'.
Pe linga un debut cu totul sters, lent, boala poate incepe in alte cazuri, cu diaree, care alterneaza cu constipatie, secretie anala muco-purulenta, prurit anal etc. in formele ce mai ansate, apar hemoragiile rectale (rectoragii), singele eliminat fiind adeseori amestecat cu mucus si puroi.
Ca si in alte localizari, in cancerul ano-recto-sigmoidian isi pot face aparitia si diferite manifestari generale (stari de oboseala, ameteli, cefalee, inapetenta etc). Complicatiile sint date de metastaze, formare de abcese, fistule sau tromboflebite.
Diagnosticul poate fi facut pe baza semnelor clinice, dar mai ales pe baza tuseului rectal, irigoscopiei si a rectoscopiei urmata de biopsie.

Tratamentul este chirurgical, dar se poate incerca si radioterapia. Chimioterapia nu a dat rezultate.

Profilactic, se impune ca tumorile benigne cu.potential de cancerizare sa fie inlaturate.