Cancerul ficatului (hepatic) este relatirar si este de 4 ori mai frecvent la barbati decit la femei. Se intilneste mai des peste virsta de 50 de ani.
Cancerul hepatic poate fi primitisi secundar.
a) Cancerul hepatic primitieste de o etiologie de asemenea necunoscuta. Dezvoltarea pe fondul unei ciroze sau printr-o actiune iritanta de durata, ca si alti factori asemanatori invocati, nu pot sa explice aparitia si evolutia bolii. Daca din punct de vedere morfologic se poate prezenta sub mai multe forme (
cancer masiv, cancer nodular
cu formatiuni multiple
sau de adenocancer cu ciroza), din punct de vedere clinic,
cancerul ficatului are o simptomatologie comuna.
Asa, de exemplu, boala, pe linga diferite
tulburari dispeptice (balonari, greturi, inapetenta pentru anumite mincaruri), se poate prezenta mai rar si mai tirziu cu usoara diaree, uneori
icter si eventual o stare subfebrila. Cel mai important semn al bolii il reprezinta insa marirea de volum a ficatului (hepatomegalia), care in toate formele poate ajunge la dimensiuni foarte mari. In adenocancerul cu ciroza, apar in plus ascita si icterul.
Diagnosticul bolii este destul de dificil, singurul semn obiecti mai important fiind hepatomegalia. De aceea, in scop de diagnostic se apeleaza la laparoscopie cu punctie-biopsie dirijata si examen scintigrafic.
Tratamentul chirurgical este indicat numai in formele localizate. Medicamentos, nu se pot folosi decit
sedative si calmante.
b) Cancerul hepatic secundar (metastatic) este mai frecvent decit cel primitiv, fiind determinat de metastaze care provin secundar din cancerul altor organe. Astfel, asemenea metastaze hepatice pot fi determinate de cancerul primitial esofagului, al stomacului, al culei biliare sau al colonului. Uncie metastaze hepatice isi pot avea originea in
cancerele primitive pulmonare, genito-urinare sau chiar mamare.In cazul unor asemenea metastaze hepatice, odata cu o stare generala alterata a bolnavului, se poate constata un ficat marit de volum, dur si cu nodozitati. Icterul, durerile si o usoara ascita, sint mai frecvente in cancerul secundar decit in cel primiti(primar).
Diagnosticul si tratamentul se fac dupa aceleasi criterii ca si in cancerul primitihepatic.
