DATE GENERALE
Prezenta parazitului Dicrocelium dendrilicum in canalele biliare determina aparitia acestei boli. Este al 2-lea trematod hepatic al omului, susceptibil de a determina imbolnari in tara noastra.
Morfologie. Parazitul este cu mult mai mic decit Fasciola hepatica. Nu depaseste in lungime 1 cm, cu o latime maxima de 0,25 cm. Spre deosebire de Fasciola hepatica, corpul se atenueaza spre partea anterioara, care dene asemanatoare cu un rf de lance. De, aici, si numele de Dicrocelium lanceatum sau lanceolatum. Peretele extern al parazitului are transparenta mult mai accentuata, ceea ce permite sa i se vada foarte bine organizatia interna, chiar pe preparate necolorale. Ouale, de culoare bruna, sint operculate si prezinta o forma asimetrica -con-vexa, masurind 4045 microni pe 2030 microni; poseda un embrion aproape complet format.
Ciclul de evolutie se face prin specii de in e 1 c i terestri din genurile: Heliccla, Zebrina sau Theba, care ingera de pe pamint ouale parazitului. Multiplicarea asexuata a embrionului in acesti melci duce la formarea de c e r c a r i, care sint eliminati pe firele de iarba, dar care au nevoie si de o a doua gazda intermediara, in care se inchisteaza sub forma de metacercari. Aceasta a doua gazda intermediara este o furnica, la noi in tara in special Formica pratensis si Formica cuni-cularia (V. Fromunda). Diverse ierbivore se pot infesta prin ingerarea odata cu iarba a acestor furnici. Pentru infestarea omului este nevoie de ocazii speciale, cum ar fi un picnic pe cimp, in cursul caruia furnicile au posibilitatea de a circula pe servetelele care se intind pe jos si de pe care trec pe alimente. De asemenea omul se mai poate infesta prin consumarea de fructe cazute pe jos (in li) si pe care pot circula furnici.
Rolul patogen la om este putin studiat si putin cunoscut, din cauza raritatii cazurilor. A fost citat la noi de catre E. Degan si colab. un caz cu manifestari ganglionare, care simulau boala Hodgkin. La necropsia unui caz, la care am asistat, si la care decesul fusese provocat de o meningita, s-au gasit in ficat si in cula biliara numai citeva exemplare de Dicrocelium. Ficatul era hipertrofiat, iar cula biliara era aderenta de ficat printr-un proces fibros, marturie a unei inflamatii a colecistului. Dupa R. Mandoul si colab. (1966), simptomatologia cea mai frecventa ar consta in astenie severa, anorexie, debilitate generala si subfebrilitate.
Diagnosticul se pune prin edentierea oualor caracteristice la examenul coproparazitologic. Ca si in cazul fasciolozei, pot fi numai "oua de trecere", provenite din ingerarea de catre pacient de ficat de ta parazitat.

TRATAMENT

Emetina
Medicamentul la care s-a facut cele mai deseori apel a fost emetina. R. Mandoul si colab. au utilizat emetina, intr-un ciclu de 12 zile, in cursul caruia s-au administrat in primele 6 zile cite 0,04 g/zi, iar in urmatoarele 6 zile cite 0,06 g/zi. S-a dat in plus tamina B1 si stricnina. 0,002 g/zi.

Coudert si Garin au administrat fanchinona (Entobex), intr-un caz, in doza de 0,400 g/zi (8 comprimate/zi), timp de 5 zile, ceea ce a dus la o suspendare temporara de ponta (care a fost reluata dupa 3 saptamini). Nu au mai administrat un al doilea ciclu. Actitatea fanchinonei in dicroceliaza pare a fi mai slaba ca in fascioloza.

Clorhidratul de acid propionic triclorofenil, 4-metilpiperazida
Derivat al acidului propionic, clorhidratul de metilpipcrazida (Heto-lin) pare a fi medicamentul specific in dicroceliaza. Valoarea lui in aceasta parazitoza a fost aratata, in 1963, de Lammler, ca si de Ewig si Durrel. Este folosit sub forma de clorura [tris (p. clorofenil) acid propionic-4-metilpiperazida clorhidrica]. Se administreaza pe cale orala, sub forma de suspensie. Poseda un indice chimioterapie foarte ridicat in dicroceliaza, spre deosebire de fascioloza, unde doza minima necesara se apropie de doza toxica. La noi in tara, valoarea acestui medicament in combaterea dicroceliazei one a fost confirmata de V. Fromunda.
Nu am gasit insa date in literatura medicala cercetata, prind aplicarea acestei substante in dicroceliaza umana, desigur din cauza raritatii cazurilor.