Importanta lui, ca si a celorlate saruri
minerale este participarea, in afara de constructia celulara si la activitatea meolica, in special neuro-glandulara si sistemica a organismului, din care este primordiala prezenta, in calitate de cofactor, in procesele biologice energetice si enzimatice.In societatea moderna, de astazi,
alimentatia este destul de saraca in magneziu.
Sursa principala de
magneziu pentru om este in regnul getal (cereale, seminte, leguminoase etc), in structura cloroGlei getalelor, a pectinei din fructe, ce-l contin, deseori, cu ionul de calciu.
La om, ca ti in regnul animal, magnetul se gasette, ca rezerva principala, stocat aproximativ 2/3 al cantitatii lui din organism, la nilul osului, in schelet, iar 113 la nilul sistemului muscular ti al organelor.
Cantitativ, el este mai putin in sange, din care este prezent ceva mai mult in globulele
rosii si mai putin in plasma, unde este legat de
proteine sau este liber, ionizat (sub forma lui activa).
Prezenta lui intracelulara joaca un rol antagonist calciului (Ca), dar tolerant cu acela al potasiu lui (K).
Nevoia silnica a omului adult este de aproximativ 350
450 mg pe care o
alimentatie echilibrata ar trebui sa o acopere suficient, uneori aceasta acoperire fiind insuficienta.In acest caz, va trebui o suplimentare a lui, mai ales cand o solicitare este mai mare, cum este cea din perioada de sarcina, de copilarie, in sport.
El este absorbit la nilul
intestinului subtire, 45
50 % din doza existenta in alimente, printr-un proces activ si este competitiv cu ionul de calciu, in parte atat in absorbtia cat si in eliminarea sa din organism.
Carenta sau cresterea cantitatii lui in organism, hipo sau, respectiv, hipermagnezemia, legat de nilul aportului sau din alimentatie, provoaca
tulburari clinice, influentand reglarile neuro-enderino-meolice care supragheaza fiziopatologia Iui (activitatea tiroidei, paratiroidei, hipotalamusului, sistemul acido-bazic, nilul calce-miei).
Fenomenele meolice produse si dependente de concentratia normala a magneziului in plasma, in forma lui ionica, activa, pot fi uneori perturbate (cand aceste concentratii sunt modificate), producand efecte patologice.
In aceste cazuri, apare exciilitatea sistemului nervos central, cand creste, sau efectele sedati, cand scade, acest nil de magnezemie, ori, in mod inrs, se produce asupra sistemului neuromuscular, influentand placa neuromotorie care o potenteaza ca actiune (hiperexciilitatea), cand cantitatea de magneziu in plasma scade, sau contrar (hipoexciilitatea), cand aceasta concentratie de magneziu creste.
De asemenea, modificarea cantitatii lui in plasma influenteaza activitatea cardiaca sau, in special, activitatea renala(mai ales cand nilul lui creste).
La nilul intracelular el influenteaza, cum am mai aratat, sistemul enzimatic legat de implicarea lui in activitatea macromoleculelor de tip energeac (ATP) sau a legaturilor lui cu cele de tip nucleotidic (ARN-uri), la nilul organitelor citoplasmatice.
