eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
NutritieBoli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri


APITERAPIE

NAVIGARE RAPIDA: » Pagina principala » NATURIST » apiterapie

Apiterapia ca entitate medicala si ca metoda interdisciplinara a medicinei naturiste


Apiterapia ca entitate medicala si ca metoda interdisciplinara a medicinei naturiste
Un dicton intelept spune ca natura nu cunoaste probleme, ci numai solutii. Desigur ca nu este usor de definit in mod exhaustiv ceea ce este natural sau nenatural altfel, daca ne referim la ceea ce este folositor pentru noi oamenii.
Medicina naturista poate fi considerata o ramura a medicinei. Eficienta medicinei naturiste se apreciaza prin terapie, care se prezinta sub diferite forme: hemeo-patie, acupunctura, fizioterapie, balneo-fizioterapie, dietoterapie, psihoterapie s.a.
Terapiile naturiste au diferite caracteristici:
- folosirea de remedii asa cum se gasesc in natura sau cu o prelucrare minima (extractele de te, de exemplu), minerale, acizi, baze, metale, saruri ale acestora, alimente neprelucrate etc;
- folosirea capacitatii de reactie a organismului, pentru echilibrarea sa biologica sau functionala;


- folosirea de proceduri nepericuloase;

- sunt recomandate mai ales in bolile cronice (rezultate mai bune) si in atitudinea de preventie;
- considera necesara o anamneza aprofundata si o cunoastere pe toate laturile sau dimensiunile biologice (constitutionale, psihice, fizice etc.) a omului;
- efectele terapiei decurg din schimbarea reactitatii organismului, ceea ce cere un studiu atent in timpul tratamentului, medicul trebuind a avea o atitudine dinamica, cu schimbarea tratamentului oricand este oportun (monitorizarea), in raport de evolutia simptomelor;
-remediile naturale pot fi administrate (cu unele exceptii) relativ simplu, necesitand resurse economice mai reduse;
- terapiile naturiste prezinta, in general, o traditie in timp, bazandu-se pe o experienta initiala/empirica, acoperita de istorie si cu un efect cumulativ calitativ in timpul practicii curente;


Limitele terapiilor naturiste cuprind insa unele aspecte:

- instalarea efectului se face mai lent;
- lipsesc statisticile largi ca baza a cercetarii clinice din cadrul terapiilor i "consacrate" sau "ortodoxe";
- prezinta slabe sau nule efecte in majoritatea sindroamelor acute sau subacute;
- nu prezinta "eficienta" sigura in unele boli infectioase acute microbiene si aceasta, asa cum vom vedea, datorita reactitatii modificate a organismelor, mai ales in etapa actuala.
Terapia naturista bazandu-se pe reactitatea organismului, caracteristica fiecarui bolnav, face ca aprecierea asupra organismului bolnavului sa se realizeze mai eficient dupa inceperea tratamentului. in prezent se poate afirma, pritor la indicatiile posibile ale terapiei naturiste (luata in general), ca aceasta se poate aplica la toate cazurile care nu raspund la terapia allopata (cu anumite constrangeri), motivatia deontologica umanitara (oferta altor sanse bolnavului, speranta ndecarii etc.) constituind insa o platforma totusi relativa fata de realitatea biologica in care trebuie sa se desfasoare actul "ndecarii" in prezent. Problema reactiei biologice a organismelor (in special a celui uman) se pare ca a inceput a fi considerata intr-un mod mai realist, iar modelarea conceptelor clasice in medicina (mai bine zis a gandirii ce o structureaza) reprezinta preocuparea multora, din fericire dintre acei care formeaza sau se formeaza ca medici.
Terapia naturala (sau naturista) se impune prin conngerile si munca unor medici care au inteles posibilitatile acesteia in lumina cunostintelor actuale prind mecanismele farmacologice si biochimice ale medicamentelor - respectiv ale substantelor care sunt utilizate. Dar mai ales au inteles datele actuale acumulate de stiintele biomedicale intr-o ziune interdisciplinara despre om, prind biologia si organismul sau in "conditiile" etii sale contemporane, cu implicatiile sale informationale (inclusiv biologice) si tehnologice ale cilizatiei.
In afara de aceasta, realitate medicinii actuale sesizeaza deontologic evolutia actuala a raspunsului la terapia clasica allopata. Multiplele reactii adverse la medicatia clasica determina pe bolna sa caute o medicatie care sa nu le faca rau, ci numai binele pe care-l doresc in mod firesc si necesar. De aceea tehnicile terapiei naturale s-au imbogatit simtitor in toata lumea; s-au acumulat date importante de cercetare fundamentala, s-au nuantat metodele de indidualizare, s-au inmultit numarul de medici care opteaza si aplica in practica clinica acest gen de terapie, intr-o modalitate exclusiva sau in asociere cu alte categorii.
In multe tari actitatea curativo-sanitara se face predominant cu medicatie allopata; bolnai recurg la terapia naturala doar cand nu tolereaza medicatia clasica, sau cand aceasta nu a avut efect (boli grave incurabile mai ales), ceea ce mai constituie o piedica in calea afirmarii statistice a terapiei naturiste. Pledoaria pentru acest model de terapie nu inseamna un conflict cu medicina allopata; dar sustinerea exclusitatii ei inseamna atat subiectizareadin partea medicului, cat si din partea bolnavului care o cere sau o accepta.
Medicina, care este prin definitie un domeniu de actitate interdisciplinar, trebuie sa accepte ca posibilitate de rezolvare a starilor patologice acele solutii terapeutice al caror continut se adreseaza organismului, ce trebuie considerat intr-o ziune sistemica si intr-un registru de integralitate (Neacsu, Partheniu). Aceasta atitudine fundamentala este sustinuta de realitatea biologica, ideea integralitatii - cu toate consecintele metodologice care decurg in practica medicala putandu-se gasi inca de la inceputurile gandirii biomedicale, medicina naturista reprezentand in prezent un model elocvent in acest sens. Inserarea metodei apiterapice, printre altele cuprinsa in conceptul de medicina, se impune ca logica si necesara atat prin metodologia sa verificata in decursul timpului, cat si prin continutul ideatic si stiintific ce o fundamenteaza in prezent.

Apiterapia isi valideaza locul sau specific in totalitatea mecanismelor caracteristice unei medicini naturiste, deoarece:
-actiunea sa farmacologica se adreseaza organismului ca un sistem;
asigura sau completeaza mecanisme care se desfasoara in mod natural intr-un organism normal;
-constituie pe langa un factor de reglare a homeostaziei organismului si un sistem de alimentare naturala cu factori al caror randament biologic este optim;
-apeleaza la mecanisme existente in mod filogenetic in organism, dar care nu mai functioneaza la parametrii optimi la un moment dat si care afecteaza homeostazia acestuia;
-determina actiuni majore de reglare prin echilibrarea unor subsisteme integratoare din organism, cu raspuns la alte niveluri importante fiziologic;
-prezinta efecte de lunga durata, principiile active naturale pe care le contin produsele stupului - integrale sau prelucrate - avand si caracterul de principii nutritive, energizante, benefice oricarui organism, in orice stadiu de evolutie (crestere, efort fizic, convalescenta, senescenta etc);
-prin factori acti pe care ii ofera medicamentul apiterapie se asigura si un efect de preventie naturala, fapt ce poate fi considerat specific fata de alte procedee terapeutice naturiste.
Mult timp apiterapia nu a constat decat din tratament prin intepaturi de albine, tratament semiempiric, semistiintific, adesea retractat de catre medicina (v. resta franceza d'Apiterapie-l981). Se citeaza lucrarile dr. FilipTerc, medic si apicultor (1844), care din 1875 -data ajungerii sale in Maribor - pana in 1912 a ingrijit 659 reumatisme prin intepatura directa cu venin de albine, cu un mare procent de succese; de asemenea sunt relatate aplicarile masive de intepaturi - foarte adesea empirice - ale polonezilor (semnalate de Olewsky Tadeus).In deceniile anterioare celui de al 8-lea aplicarea veninului de albine s-a amplificat in Rusia, Bulgaria, Yugoslaa si mai ales Romania. Institutul de Cercetari Apicole prin Centrul sau experimental de apiterapie a promovat cu caracter prioritar acest gen de terapie, gratie si intelegerii prof. V. Harnaj, coordonatorul Apimondiei, organizatie care cuprinde peste 77 de tari.
Dintre publicatiile recent realizate de grupul de cercetare si aplicare clinica a apiterapiei ale acestui Centru putem reliefa monografia cu caracter prioritar profesional: Dr. Neacsu, C. Apiterapia in Romania. Bucuresti, Apimondia, 1996.
In sustinerea conceptului de apiterapie, diferite scoli si grupuri medicale au militat pentru o edentiere, nu numai reala, dar si stiintifica, a efectelor farmacologice ale produselor stupului sau a unor preparate farmaceutice, consacrand medicii sustinatori ai notiunii sau domeniului de apiterapie. Scoala franceza este un exemplu de consecventa prind promovarea perseverenta a acestui punct de vedere (J. P. Boninard, G. Donadieu, J. Busquet, C. Pinar si altii).
Asezarea apiterapiei in logistica arsenalului terapeutic contemporan a constituit o preocupare a medicilor care au intuit importanta acestor produse pentru rezolvarea unor stari patologice umane mai ales. Apiterapia reprezinta o noua ramura a unei structuri arborescente de terapii denumite "diferite" sau "paralele" incluse in grupul terapiilor naturiste, care inca sunt cotate neconventionale sau neoficiale fata de allopatia clasica.
Exista inca in prezent o adevarata confruntare in hegemonia allopatiei fata de celelalte "modalitati" terapeutice, reamintind aspectele partizane intre allopatie si homeopatie, chimioterapie si fitoterapie, acupunctura etc, poate aceste atitudini putand fi parafrazate in maxima paracelsiana: totul este bun, nimic nu este bun, numai modul de utilizare conteaza.
In ultimul timp conceptul de apiterapie a inceput sa se consolideze in sensul ca reprezentarea sa numai prin tratamentele cu venin de albine (cele mai vechi cunoscute), s-a completat si cu cercetari stiintifice in intreaga lume ce au extins interesul apiterapie si asupra altor produse ale stupului. Pentru unele dintre acestea, precum polenul si laptisorul de matca aplicatiile terapeutice asupra omului au fost veriile descoperiri, dar din nefericire au fost umbrite de interesele nemedicale precum cele comerciale. Pentru altele, precum mierea si propolisul aplicatiile in terapuetica au fost readuse in actualitate, redescoperite, datele pozitive ale efectelor lor, obtinute empiric, fiind confirmate statistic, ceea ce Ie-a asigurat o incredere superioara proprietatilor lor terapeutice.In ceea ce priveste "locul" apiterapiei, este de retinut ca unele din produsele utilizate sunt esentialmente elemente sau factori terapeutici de teren, adica au actiune in ansamblul biologic al indidului. Prin aceasta, aceste produse isi gasesc un loc important in asigurarea eficientei de tip preventiv (efect de preventie), de fapt adevarata medicina, aceea care ofera posibilitatea etarii bolii, etapa care in prezent, paradoxal, pare a fi "redescoperita" de mijloacele sanitare autorizate. Unele din aceste produse ale stupului detin totusi proprietati care le permit de a fi eficiente (eficace) in numeroase maladii acute sau cronice nu de neglijat, fie singure, fie in asociere cu alte medicamente indispensabile.
Preocupari organizate in domeniul apiterapiei, la nivel de cercetare stiintifica sau practica medicala, se desfasoara in prezent in multe tari din lume. Studiile clinice si experimentale de laborator efectuate de un numar din ce in ce mai mare de medici, farmacisti, biochimisti, biologi, specialisti in domeniul apiterapiei au atestat eficienta produselor stupului administrate independent sau in asociere cu alte medicamente in terapia umana. Periodic in diverse tari s-au desfasurat si se desfasoara reuniuni internationale cu aceasta problematica (a se vedea anexa cu Congresele Apimondia si Reuniunile de Apiterapie), prilej cu care s-au prezentat o serie cuprinzatoare de date fundamentale stiintifice legate de eficienta, specificitatea, producerea, valorificarea si utilizarea produselor apicole pentru sanatatea oamenilor.
Daca ne referim la ultimele decenii, in cadrul acestor manifestari, inca din 1974 (Madrid) s-a remarcat interesul cercetarilor prind apiterapia: utilizarea mierii de albine (tratamentul bolilor inflamatorii ale cailor respiratorii superioare), a produselor pe baza de polen (stari depresive, astenii de suprasolicitare sau alcoolism, tratamentul afectiunilor de prostata) s.a.
La Simpozionul International de Apiterapie, Bucuresti, 1976, de exemplu, s-au prezentat comunicari prind studiul farmaceutic al polenurilor, tehnologia farmaceutica, cat si rezultatele clinice si experimentale ale tratamentului cu polen si pastura; s-au prezentat si rezultatele pozitive pritor la prezenta gamma globulinelor in laptisorul de matca sau efectul acestui produs asupra vederii slabite. La Reuniunea de Apiterapie, Portoroz, Yugoslaa, 1978, referatele sustinute au relevat amplificarea actitatilor de cercetare stiintifica in apiterapie, investigarea mecanismelor care dirijeaza efectele biochimice ale flavonelor si flavonoizilor din propolis, alergia de primavara sau utilizarea veninului de albine in afectiunile reumatismale sau ale dinamicii cerebrale. De asemenea, Congresul de Apiterapie din 1996, Israel, a relevat stadiul avansat al rezultatelor cercetarilor clinice prind unele afectiuni cronice tratate cu produse apicole (in special actiunea veninului).
In tara noastra, in ultimii 30 de ani, cercetarea si practica apiterapica a fost abordata organizat, existand un interes stiintific si de aplicare medicala edenta. Rezultatul integrarii practicii cu cercetarea in acest domeniu a fost dezvoltarea unui sector medical de apiterapie cu o actitate sustinuta si coordonata in cadrul Institutului de Cercetari si Productie Apicola (ICPA) din Bucuresti. Din 1994 acest sector functioneaza ca Centrul Medical de apiterapie. Strategia initiala a acestei forme organizate de actitate in Apiterapie a cuprins sintetizarea si transpunerea in practica a rezultatelor unei cercetari interdisciplinare, alaturi de ideea unei atitudini de sustinere si consolidare a conceptului de preventie in cadrul unei medicini naturiste. Criterii de tematica proprie includ parametrii farmacologici, farmacodinamici si galenici a produselor naturale neprelucrate sau prelucrate in laborator.

Apiterapia romaneasca cuprinde in prezent o multitudine de produse elaborate pentru uz extern si intern, singure sau ca asociere apifitoterapeutica. in strategia cercetarii "medicamentului apiterapie" s-a tinut seama de compozitia si structura produsului apicol (din banca de date a literaturii sau din cercetarile proprii) pentru elucidarea, macar in parte, a mecanismelor la care participa sau le declanseaza cu efect benefic. Utilizarea singulara sau asociata a constituit o a treia componenta esentiala a strategiei de cercetare a medicamentului apicol.
Apiterapia bazata pe un riguros suport stiintific contribuie la rezultatele concrete obtinute in tratarea multor carente ale organismului uman, exprimate edent si mai pregnant in zilele noastre, precum si la elucidarea unor mecanisme de actiune a multor elemente cuprinse in produsele naturale.
Fata de situatia apiterapiei pe mondial, tara noastra se situeaza inca pe locul fruntas, aceasta disciplina prezentand interes atat pe stiintific, cat si pe cel practic, exprimat printr-o organizare interdisciplinara a cercetarii cu caracter fundamental simultan cu integrarea cercetare-productie. Aceste caracteristici sunt subordonate ideii cunoasterii riguros stiintifice a tuturor produselor ce constituie materia prima pentru medicamente, rezultatele obtinute prin acest demers sernd la prelucrarea corespunzatoare a potentialului terapeutic al fiecarui produs in parte; se asigura in acest mod avantajul obtinerii de forme galenice optime destinate diferitelor domenii medicale.
Cercetarea medicala, atat a produselor, cat si a medicamentului apiterapie trebuie sa ramana multidisciplinara, atat farmacod inamic, cat si din punctul de vedere al profilului medical: interne, ORL, oftalmologie, cardiologie, reumatologie, endocrinologie, ginecologie, urologie, stomatologie, sexologie, pediatrie, hematologie, pneumologie, oncologie s.a. Tratamentul apiterapie se poate realiza in asociere sau nu, cu alte modalitati de tratament (medicatia allopata, homeopata, acupunctura, presopunctura, bioterapie, medicina naturista, fitoterapie etc).

Odata cu evolutia tehnologiei de cercetare in biochimie si farmacologie, pe langa cea in biologie celulara sau moleculara, biofizica, cronofarmacologie s.a., metodologia cercetarii s-a diversificat si amplificat procedural, putandu-se da date de amanunt la niveluri de mare profunzime, constituind baza reale, obiectiva, pentru asigurarea unor eficiente terapeutice maxime, randamente superioare prind efectele benefice pe fondul unor certitudini absolute.


Galerie de imagini si poze medicale: apiterapia


imagine cu apiterapiaimagine cu apiterapia
imagini apiterapiaimagini apiterapia poza despre apiterapiapoza despre apiterapia


Alte materiale medicale despre: APITERAPIE

Notiunea de sistem reprezinta in gandirea stiintifica contemporana nu o "moda", ci un instrument necesar intelegerii fenomenelor biologice in mod spec [...]
Pe calea unor indelungate tatonari, facute si prin propria experienta, fiinta umana a acumulat o seama de mijloace terapeutice, consolidand - in decur [...]
Domeniu actual cunoscut si sub denumirea de cultura fizica medicala, cu aplicabilitate in multe specialitati medicale, reprezentind in [...]

Copyright © 2010 - 2024 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre apiterapie

Alte sectiuni
Medicina naturista
Plante medicinale
Lista plante medicinale
Cura de purificare
Terapia cu argila
Aromoterapia
Plante terapeutice
Apiterapie
Naturoterapia
Fitoterapia
Hidroterapia
Acupunctura
Aloe vera
Toxicologie

Ai o problema medicala?
Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

Unde se incadreaza problema medicala?

Scrie codul din imaginea alaturat

Vezi toate intrebarile