Infectia rala ca element initial al patogeniei multor boli autoimune implica:
- activarea policlonala a limfocitelor B sau T;
- expresia unor neoantigene sau unui seif alterat;
- raspuns in
anticorpi antiidiotip (generati de infectia rala, care reactioneaza cu seiful);
- infectia si dereglarea celulelor imunocompetente;
- simularea moleculara a antigenelor seifului de antigene rale.
Un exemplu mult studiat de rusuri care induc autoimunitate este EBV. Acesui activeaza policlonal limfocitelc B producand anticorpi antiself sau genereaza celule T care recunosc seiful. Un alt exemplu este rusul ehoriomeningitei limfocitare (CML) care produce la soareci limfocite citotoxice allospecifice.
Multe roze comune genereaza expresia proteinelor de soc termic (normal reprimate) in celulele infectate. Raspunsul imun anii
proteine soc termic a fost regasit in dezvoltarea artritelor la om si la animal. Acest ultim exemplu este relevant pentru faptul ca agentul ral poate sa lipseasca in momentul debutului clinic al fenomenelor autoimune. Constantin Bona apreciaza ca rusurile reprezinta numai elementul de initiere a autoimunitajii care dene, ullerior. un proces paiogenic autonom in care participarea unui anumit agent este dificil de demonstrat. Virusuri limfotrope. cum este rusul rujeolos. poate altera capacitatea celulelor imunocompetente care moduleaza raspunsul antiself. Virusul rujeolos a fost implicat in patogenia multor boli posibil autoimune de la boala Crohn sau et la encefalomielita postrujeolica sau panencefalita sclerozanta subacuta. Infcc|ia rala a celulelor limfoide deregleaza sinteza unor citokine care moduleaza expresia antigcnelor CMH de clasa I sau n. Aceste antigene pot revela peptide seif care sunt recunoscute de limfocitele citotoxice.
O teorie mull cultivata asupra autoimunitatii ral induse porneste de la premiza simularii antigenice. Anumite precizari trebuiesc facute prind determinantii antigenici rali si celulari care pot crosreactiona:
- ei trebuie sa fie suficient de diferiti pentru a depasi toleranta in raport cu seiful;
- ei trebuie sa fie cert implicati in patogenia unor boli (de exemplu, in
diabetul tip I - celulele beta pancreatice);
- ei trebuie sa fie inserati in anvelopa rionului in curs de asamblare si eliberare din celula.
Nu trebuie omisa observatia ca rusurile care prezinta "molecular mimicry" ar pulea avea un anumit avantaj selectiv in competitia cu gazda.
Ce mecanisme pol fi implicate in injuriile celulare determinate de simularea antigenica? Iata cateva alternative:
- citotoxicitate dependenta de anticorpi si complement;
- citotoxicitate prin celule CD8 pozitive care recunosc determinanti prezentati in contextul CMH clasa I;
- liza celulara pasiva initiala de citokinele proinflamatorii ral induse.In cursul infectiei HIV au fost observate frecvent fenomene autoimune ca trombocitopenie cu anticorpi antiplachetari, anticorpi anticolagen, demielinizari imun mediate. In acest ultim caz, este relevanta prezenta de anticorpi antiastrocitari in LCR.
CONCLUZII
Exista mecanisme imune succesive care asigura rezistenta gazdei in diferite faze ale unei infectii rale generalizate. Prima linie de aparare este interferonul si celulele NK. in faza remica anticorpii constituie mecanismul efector principal. Pentru rusurile care se replica numai la nivelul mucoaselor, IgA secretorii asigura rusneutralizarea. Virusul intracelular, la nivelul organului tinta sau atasat elementelor celulare din sange, este neutralizat de limfocitele citotoxice sensibilizate actionand solidar cu anticorpii si complementul. Mecanisme celulare similare asigura si liza celulelor infectate ral care uneori determina leziuni mai ample. Afectarea celulelor neinfectate este posibila si conduce la autoimunitatea ral indusa.
