Principalii steroizi
ovarieni sunt estrogenii, progestinele si androgenii (Schema 9-2).
Hormonii ovarieni
- Estrogeni:
a Estradiol
a Estriol
a Estrona
- Progestine:
a Progesteron
a 17 a-hidroxiprogesteron
- Androgeni:
a Dehidroepiandrosteron (DHEA) Androstenediona
estradiolul (estradiol) este cel mai complex si mai potent
estrogen ovarian. El este produs, in special, in celulele granuloase si luteale, dar cantitati mici sunt produse si in teca interna si celulele stromale.
estriolui este un estrogen mai putin potent, care nu este produs de catre
ovare in cantitati apreciabile decat in timpul graditatii. Sursa principala de estriol la femeia negrada este ficatul, unde este produs din estrona sau estradiol.
estrona este cel mai putin potent dintre cei trei estrogeni si, desi ovarul produce estrona, majoritatea estronei sanguine este format prin conversia periferica din estradiol sau androstenediona. Estrona este estrogenul predominant la femeia postmenopauzala.
progestina principala este progesteronul. Progesteronul este un precursor pentru androgeni si estrogeni si este produs in toate celulele endocrine ovariene. Progestinele predominante, secretate de ovare sunt progesteronul si 17 a-hidroxiprogesteronul.
androgenii ovarieni principali sunt androgenii slabi, dehidroepiandroste-ronul (DHEA) si androstenedionul. Cantitati mici de testosteron si chiar dihidrotestosteron sunt produse in ovare. Alti
hormoni produsi in
ovar sunt inhibinele, actinele si relaxinul. Foliculul
ovarian este sediu de productie pentru numerosi factori transformatori de crestere, inclusiv factorul de crestere I insulin-like si factorii de crestere a si B. Alti factori paracrini ca citokinele sunt si ei produsi in ovar si aceste substante par a fi importante in reglarea locala a functiei ovariene.
a) Steroidogeneza ovariana : ipoteza celor doua celule
Teaca interna este locul predominant al sintezei de androgeni in foliculul preovu-lator. Aceste celule sunt analoge celulelor Leydig din testiculul. Ele au receptori pentru LH, iar acesta stimuleaza steroidogeneza. Desi celulele tecale pot produce cantitati mici de estrogeni,
hormonii predominanti sunt androgenii DHEA si androstenedionul.
Celulele granuloase sunt analoge celulelor testiculare Sertoli. Ele inconjoara ovulul si regleaza disponibilitatea substantelor nutritive pentru aceste celule germinative. Asemenea celulelor Sertoli, ele prezinta receptori FSH, care stimuleaza atat productia de inhibina cat si aromatizarea androgenului la estro-gen. Celulele granuloase sunt locul predominant al productiei de estradiol in foliculul preovulator. Celulele granuloase preovulatorii sunt lipsite de enzima 17a-hidroxilaza necesara producerii de androgen. Deoarece celulele interne tecale dau
nastere precursorilor productiei de estrogen din celulele granuloase, ambele tipuri de celule, sunt necesare pentru productia optima de estrogeni. ura 9-2 ilustreaza teoria cooperarii celulelor tecale si granuloase in steroidogeneza foliculara primara.
La inceputul fazei foliculare, celulele granuloase contin doar receptori pentru FSH. Pe masura ce foliculul se mareste, ca raspuns al actiunii FSH-ului iar productia de estrogen creste, ca rezultat al actiunii LH asupra celulelor tecale si a FSH-ului asupra celulelor granuloase, nivelele de estrogen seric se maresc. Acest estrogen sinergizeaza cu FSH pentru a stimula dezvoltarea receptorilor LH a celulelor granuloase. De indata ce se dezvolta receptorii, secretia de proges-teron a celulei granuloase se mareste. Dupa ovulatie, celulele granuloase si celulele tecale den celule luteale. Aceste celule au receptori LH si secreta hormonii estrogeni si progestini ca raspuns la stimularea LH.
b) Controlul steroidogenezei ovariene
Atat LH cat si FSH isi exercita actiunile prin mecanisme mediate de AMPc. LH-ul actioneaza asupra celulelor interne tecale si celulelor luteale, iar in faza folicu-lara tarzie, si asupra celulelor granuloase, pentru a stimula cresterea celulara si steroidogeneza. FSH-ul stimuleaza aromatizarea androgenilor la estrogeni in celulele germinale. Estradiolul actioneaza feedback pentru a inhiba LH-ul si sinteza si secretia de FSH la nivel hipotalamic si hipofizar (feeback-ul negativ al estrogenilor) (ura 9-3). Daca femeia este ovarectomizata, atat nivelele de LH cat si de FSH cresc, ultimele chiar mai mult decat primele. Daca se administraza apoi estrogeni, nivelele LH si FSH scad. Nivelele de LH ren rapid la normal in timp ce raspunsul FSH este mai lent. Inhibina suprima secretia, actionand direct asupra celulelor gonadotropului hipofizar.
c) Transportul hormonilor estrogenilor si progestinilor
Acesti hormoni steroizi sunt putin solubili in sange, fiind transportati, in principal, in asociere cu proteine plasmatice. Aproximativ 60% din estrogeni sunt transportati legati de o globulina fixatoare a hormonului sexual (SHBG), 20% sunt legati la
albumina si 20 % se gasesc in forma libera, in plasma.
Progesteronul se leaga in principal de transcortina si albumina. Datorita faptului ca exista o afinitate de legare relativ scazuta pentru aceste proteine, timpul lor de injumatatire este de aproximativ 5 minute.
d) Meolismul estrogeno-progestativ
Estrogenii si progesteronul sunt degradati in ficat, in meolitii sai inacti, conjugati cu sulfat sau glucuronid si excretati prin urina. Principalii meoliti ai estradiolului sunt estronul, estriolul si catecolestrogenii. Meolitul principal al progesteronului este pregnandiolul, care este conjugat cu glucuronidul si excretat in urina.
