eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
Nutritie Boli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri

loading...

Bolile stomacului si duodenului

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » BOLI » bolile stomacului si duodenului

Hemoragie digestiva superioara (hds)

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire


Este hemoragia in esofag, stomac sau intestinul subtire superior exteriorizata ca hematemeza si melena. Cu caracter terapeutic

• orientativ, HDS se pot imparti in : 1) HDS usoare (E 4 000 000•3 500 000 ; Hb 10•12 g; Ht 35% ; pierdere lemica sub 10%). 2) HDS medii (E 3 500 000•2 500 000; Hb 10•8g; Ht 35•25%; pierdere lemica 25%). 3) HDS grave (E sub 2 500 000; Hb 8•5g; Ht sub 25% j pierdere lemica peste 25%). Datele oferite de acesti indici au valoare limitata, fiind cu dificultate interpretati in unele momente elutive ale HDS. Astfel, in primele ore, din cauza interventiei unor mecanisme de adaptare, acesti parametri pot fi normali, apoi valorile lor continua sa scada inca mai multe zile dupa oprirea hemoragiei. De aceea, in aprecierea intensitatii HDS se va tine seama si de unele criterii clinice care exprima amploarea si gravitatea acesteia : apatie sau agitatie, sete intensa, paloare, transpiratii reci, hipotensiune arteriala cu lipotimii repetate, tahicardie, colaps.

In HDS usoare (500•750 ml) nu apar tulburari fiziopatologice de tip hemodinamic care sa induca acuze clinice. Scaderea le-miei se corecteaza prin singele splenic si prin apa din interstitii. In HDS medii (750•1 250 ml) sau grave (pierdere a peste 25% din masa sanguina) intra in actiune o serie de mecanisme compensatorii prin care organismul incearca sa faca fata noilor conditii de existenta : vasoconstrictia sfincterelor precapilare in teritorii cu iner-vatie simpatica bogata in alfareceptori (rinichi, ficat, intestin, tegumente) ; tahicardia ; splenocontractia. Toate aceste mecanisme, ca si alte reactii compensatorii care pot sa mai apara (intensificarea hematopoezei, autoperfuzia cu lichid interstitial) contribuie la instalarea unei "redistributii protectoare a lichidelor", mentinind hemoragia intr-o faza compensata. Atunci cind pierderea de singe a fost mare si s-a produs brutal (peste 25% din lemie) sau cind in caz de persistenta a HDS nu s-a aplicat in timp util un tratament adecvat, mecanismele compensatorii sint rapid depasite. In aceasta faza a HDS, pe linga perturbari hemodinamice (scaderea tensiunii arteriale, colaps) survin si modificari de flux, viscozitate si coagulabilitate in circulatia terminala (fenomene de "sludging", "plasma skimming", coagulare diseminata intravasculara).
Precizarea substratului etiopatogenetic poate avea consecinte importante atit pentru rezolvarea imediata, de moment, a HDS cit si pentru perspectiva de viitor a unei orientari terapeutice cit mai rationale. Etapa diagnosticului etiopatogenetic este, uneori, extrem de dificila, obligind la o explorare clinica si de laborator cit mai complexa. Dintre toate mijloacele de explorare, endoscopia esogastroduodenala poate fi apreciata ca "examenul-cheie" in HDS, permitind identificarea sursei acesteia in 90•95% din cazuri, cu conditia sa se aplice precoce si sa se aiba in vedere starea hemo-dinamica a bolnavului.

Daca HDS usoare, compensate, cu elutie benigna se rezolva, in general, printr-o terapeutica vizind, in primul rind, asigurarea unei hemostaze eficiente, cele medii si grave necesita masuri complexe de reanimare prin care sa se poata preveni aparitia unei elutii severe (soc hemoragie decompensat). In plus, atit in faza compensata, cit si, mai ales, in cea decompensata a HDS, va trebui sa se intervina si pentru corectarea perturbarilor fiziopatologice amintite mai sus.
Astfel, masurile terapeutice in HDS medii si grave se r axa pe urmatoarele obiective : 1) Realizarea unei hemostaze eficace. 2) Refacerea lemica. 3) Combaterea unor tulburari circulatorii, meolice si endocrine.
Hemostaza. In aproximativ 50% din cazurile cu HDS nu se recurge la interventia chirurgicala. O buna parte se opreste spontan. Mijloacele medicale cu actiune hemostatica au indicatii, mai ales, in urmatoarele circumstante : a) sindroame hemoragipare ; b) boli acute sau cronice cu risc major chirurgical (insuficienta respiratorie acuta ; septicemii; stari comatoase ; arsuri; insuficienta renala acuta sau cronica acutizata etc.); c) hemostaza chirurgicala impracticabila (gastrita hemoragica, varice esofagiene). Tratamentul se incepe cu unele masuri igienodietetice : a) repaus absolut la pat ; b) suprimarea alimentatiei, eventual lichide reci (ceai, apa, lapte), citeva lingurite pentru combaterea senzatiei de sete ; bucati mici de gheata ; daca hemoragia persista si dupa 24 ore, aceste recomandari ramin valabile inca citeva zile ; c) daca starea bolnavului permite, se va incerca aspiratia singelui din stomac cu sonda obisnuita ; in plus, prin aceasta manevra se poate aprecia atit persistenta cit si amploarea hemoragiei, permitind, in acelasi timp, introducerea in stomac de lapte rece, picatura cu picatura (in medie 200 ml/24 ore, efect hemostatic).
Dintre actiunile clasice cu efect hemostatic se pot incerca : a) punga cu gheata pe abdomen (epigastru) ; b) Trombina uscata in apa si administrata per os (de mai multe ori in 24 ore) ; c) calciu "per os" in prescriptii magistrale (asociat cu julep gomos, in medie 5 g/24 ore) sau sub forma de clorocalcin (20 picaturi de sase ori in 24 de ore). Exista o gama larga de substante injecile cu actiune hemostatica: gluconatul sau clorura de calciu (i.m. sau i.v.); vitamina C (i.m. sau i.v.) ; vitamina K3 (i.m.) sau vitamina K, (fitomenadiona, i.v.); Adrenostazin (i.m. sau i.v.) : Venostat (i. m. sau s.c.); Trombina umana (s.c, 5•10 UM/kg greutate) ; solutie clorurosodica hipertona (i.v.). Efect hemostatic se realizeaza si prin administrare de singe integral, masa eritro-citara sau trombocitara. Tot in acest scop se mai poate recurge si la inhalarea de oxigen pe sonda nazala (40%) sau endotraheala (80%) care, in plus, are si actiune antihipoxica si antidispneica. In ultima vreme s-au mai recomandat si alte mijloace medicale hemostatice : administrarea de corticosteroizi : infiltratia nervului splahnic ; hipotensiune arteriala controlata ; rahianestezie ; refri-geratie gastrica.
Pe linga prescriptiile hemostatice cu caracter general exista si aspecte terapeutice particulare impuse de unele conditii etiopa-togenetice. Astfel, in hemoragia din ciroza hepatica arsenalul terapeutic mai poate fi completat cu urmatoarele : a) administrarea de extras de hipofiza posterioara (20 U in 200 ml ser glucozat izc-tonic), care se perfuzeaza in 30 de minute si, la neie, se poate repeta ; scade presiunea sanguina din circulatia portala ; b) in caz de ruptura a varicelor esofagiene si cardiale se poate incerca oprirea hemoragiei prin introducerea de sonde speciale ( .sonda Sengstaken-Blakemore"); c) in caz de deficit de fibrino-gen (sinteza redusa sau hiperfibrinoliza) se incearca perfuzarea i.v. de fibrinogen (2•8 g/24 ore) sau de acid epsilonaminocaproic (4•5 g in prima ora, pina la 25•30 g/24 ore).
Refacerea lemica se poate realiza prin administrare de sfaige sau prin administrare de substituienti de plasma sau singe. la care se poate asocia si prescrierea de solutii cristaloide.

a) Transfuzia de singe reprezinta un element de baza in terapeutica socului hemoragie. Este bine ca singele sa fie izogrup si iZO-Rh. Cind viata bolnavului este amenintata, in lipsa singelui izogrup se poate folosi si singe de donator universal. Transfuzia poate incepe chiar la domiciliul bolnavului daca exista conditii de administrare (singe izogrup sau O, Rh negativ, perfuzor etc.). Singele este necesar, in primul rind, pentru compensarea pierderilor, mentinerea lemiei, in continuare acestea putindu-se face cu inlocuitori de singe si plasma si cu solutii cristaloide. Ritmul transfuziei va fi reglat in raport cu pierderea aproximativa de singe, cu valorile tensionale si cu diureza. Este bine ca in primele 15 minute sa se introduca 500•700 ml de singe. Daca socatul nu raspunde la 1 000•1 500 ml singe administrati rapid, atunci he-mostaza chirurgicala devine obligatorie. In general, o cantitat de 1 500•2 000 ml este suficienta pentru un deficit care nu depaseste 25•30% din lemie.

b) Inlocuitorii de singe si plasma. Notiunea de inlocuitor se refera numai la capacitatea acestora de a reface lemia. Aceste substante nu au valoare nutritiva, in schimb au avantajul ca nu sint grevate de riscurile transfuziei de singe. Ele maresc lemia atit prin solventul care vehiculeaza substantele respective cit si prin lichidul care vine din celule si interstitii ca urmare a pre-siunei oncotice exercitate de aceste substante. Pentru a se evita fenomenele de deshidratare extracelulara si celulara se recomanda sa se administreze, concomitent, solutii cristaloide izo- sau hipotone. Substantele folosite mai frecvent ca substituenti sint urmatoarele: macrodexul (dextran 70), solutie 6% de dextran, greutate moleculara 70 000 ; reomacrodexul (dextran 40), solutie 10%, greutate moleculara 40 000 ; manitolul, o hexoza cu molecula mica, creste lumul sanguin prin augmentarea osmolaritatii singelui, solutii 10•25% (hipertone) sau 5% (izotone). Dintre aceste substante, in HDS se recomanda in special reomacrodexul-(dextran 40), care ar avea un efect mai bun asupra lemiei, desi in patul vascular persista numai 3 ore. Doza totala, cit si viteza de perfuzie, trebuie adaptate starii clinice a bolnavului, valorilor tensionale si diurezei (minimum 800 ml/24 ore). Doza initiala de 500•1 000 ml se poate perfuza in 30•60 min, apoi in urmatoarele 24 de ore inca 500 ml ; ulterior, zilnic 500 ml (5 zile). El are si efect anti-sludge (reduce viscozitatea singelui, diminua agregarea hematiilor, amelioreaza mierocirculatia, Uzeaza trombii vasculari).

c) Solutii cristaloide. Locul acestora este bine plasat in terapia socului hemoragie ; completeaza transfuzia de singe si previn deshidratarea interstitiala si celulara. In plus, au efect anti-sludge (scaderea viscozitatii prin hemodilutie), tamponeaza acidoza (solutia Ringer-lactat), evita pneumonia obliteranta, asigurind o perfuzie tisulara sporita. In practica se pot folosi urmatoarele solutii cristaloide : solutie fiziologica Ringer, solutie Ringer-lactat, solutie de glucoza (5%) sau solutia Hartmann. Solutia Ringer-lactat nu se recomanda in HDS de cauza hepatica.
Combaterea unor tulburari circulatorii meolice si endocrine este o alta solutie terapeutica. Vasopresoarele se pot folosi atunci cind nu dispunem de mijloace suficiente pentru corectarea pierderilor lichidiene si cind incercam sa asiguram securitatea transportului. Ele pot sa amelioreze circulatia cerebrala si coronariana, dar sint grevate de unele riscuri majore : edem pulmonar acut si oligoanurie. Se recomanda : fenilefrina (Neosynephrina) 2•5 mg i.v. sau 5•10 mg s.c, efectul se mentine 15 min, se va controla TA (sa nu depaseasca 120 mm Hg) ; Norartrinalul (noradrenalina) 4 mg in 1000 ml ser fiziologic sau glucoza (2•5%), perfuzarea se a€’realizeaza cu un ritm de 15•20 picaturi sub controlul repetat al TA.
Vasodilatatoarele se recomanda pentru imbunatatirea perfuziei tisulare, in special in organele supuse vasoconstrictiei (deblocheaza sfincterul postcapilar); concomitent trebuie sa se corecteze lemia ; sint blocante ale alfa-receptorilor ; se recomanda : Rederginul 0,3 mg ; Dexopromazina 2•5 mg ; Fenoxibenzamina si Debenamina. Utilizarea lor este, insa, delicata.
Antiacidoticele isi au indicatie pentru combaterea acidozei meolice, dezechilibru acido-bazic care poate sa apara in HDS decompensata. Se recurge fie la solutia de bicarbonat de Na



Alte materiale medicale despre: Bolile stomacului si duodenului

Sint mult mai rare decit tumorile maligne ale stomacului. Majoritatea lor au o simptomatologie clinica saraca. Importanta lor consta in necesitatea di [...]
Este o anastomoza Intre stomac si o ansa ileala, realizata prin nerecunoasterea intra-operatorie a primei anse jejunale si confundarea ei cu o ansa il [...]
Aclorde carne, borsuri de tarite, acrite cu suc de lamiie, fructe fierte, jeleuri de fructe, siropuri, oua moi, carne sub forma de gratar sau fiarta, [...]

Despre bolile stomacului si duodenului

    Advertisements


    Alte sectiuni
    Boli si tratamente
    Boli digestive
    Boli cardiovasculare
    Bolile infectioase
    Definitii boli
    Bolile cardiovasculare
    Bolile respiratorii
    Bolile digestive
    Handicapurile
    Bolile oaselor
    Bolile alergice
    Bolile venelor
    Drogurile
    Sistemul endocrin
    Gamapatiile monoclonale
    Bolile esofagului
    Bolile stomacului si duodenului
    Bolile intestinului subtire
    Boli de colon, rect, anus
    Bolile ficatului
    Bolile cailor biliare
    Bolile pancreasului
    Bolile splinei
    Bolile peretelui abdominal
    Bolile peritoreului
    Boli sexuale
    Hiperuricemiile
    Insomnia
    Boli endocrine
    Boli parazitare
    Virusologie
    Bolile psihice
    Boli stomatologice
    Boli cerebrale
    Boli genetice
    Boli alergice
    Bolile ochiului
    Bolile sangelui
    Boli perete abdominal
    Boli renale

    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Intrebarea in cateva cuvinte
    Intrebarea cu toate detaliile
    Unde se incadreaza problema medicala?
    Scrie codul din imaginea alaturata
    Scrie codul din imaginea alaturat


    Vezi toate intrebarile
    Copyright © 2010 - 2014 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
    Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
    Termeni si conditii -
    Confidentialitatea datelor - Contact