Primele descrieri ale acestei categorii de
urticarie dateaza din a doua jumatate a secolului al XlX-lea. Ea apare consecutiv actiunii frigului (dupa expunere locala sau generala).
In functie de origine, poate fi familiala si cistigata.
Urticaria familiala (congenitala) apare la scurt timp
dupa nastere si persista toata viata. in aceasta forma, care este rara, exista incidenta familiala.
Uneori i se asociaza simptome ca cefaleea, artralgii,
febra pasagera. Testul de transfer pasiv ramine negativ.
Urticaria cistigata poate aparea la orice virsta, mai ales la adulti. Se declanseaza de regula in sezonul rece. Alte conditii de provocare sint contactul cu apa rece (baie, innot, spalat), cu obiecte reci sau ingestia de
lichide sau alimente reci.
Simptomatologia are aspectul urticariei, uneori de angioedem. Pru-ritul este un simptom aproape constant.
Localizarea este la nivelul zonelor de contact cu frigul, mai ales la fata, miini, picioare, uneori faringe. Alimentele reci pot declansa disfa-gie si dureri abdominale. Pe de alta parte dupa inspirul de aer rece pot aparea blocaj nazal, tuse, dispnee.
La unii pacienti se asociaza si unele manifestari generale ca cefalee, eritem, greturi, rsaturi, tahicardie, dispnee. Accentuarea acestora poate duce la sincopa. Se cunosc asa-zisele hidrocutari, care ajung rapid la exitus in urma contactului corpului cu apa rece (bazin, lac, mare etc).
Evolutia este riabila ca durata si simptomele pot disparea sau reaparea fara o cauza decelabila. Asocierea ulcerului duodenal si a gastritei hiperacide ne-a facut si pe noi sa suspectam unele corelatii, pe care insa nu le-am depistat decit la un numar redus de cazuri.
Majoritatea bolnavilor pe care i-am urmarit nu aveau antecedente sau asocieri patologice deosebite si mai ales un teren atopic.
Testul de transfer pasiv pozitiv se mentioneaza inconstant, in schimb testul local la rece este pozitiv.
Se descriu si forme secundare de urticarie la frig. in acest context sint incluse asocierile cu sindromul hemolizinelor la rece, cu crioglobu-linemia si alte conditii (unele infectii, unele medicamente etc).
Testul de provocare la rece (metoda Horton, Brown si Roth
1936). Mina si partial antebratul pacientului se introduc in apa la temperatura de 9AC, timp de 6 minute. Testul se considera pozitiv daca se remarca initial paloarea pielii, apoi eritem, usoara edematiere si cresterea temperaturii locale. La cite minute de la oprirea probei este posibil sa apara simptome generale ca: tahicardie,
hipotensiune arteriala, senzatie de
lesin si chiar stare de soc. in caz de reactie negati (se apreciaza dupa 6 minute de obsertie), proba se repeta identic dar cu aplicarea unui garou pe brat. La scoaterea garoului se obser reactiile consecutive. Metoda garoului ajuta ca reactia sa apara mai rapid si cu durata mai prelungita.
Printre alte riante ale testului de provocare la rece amintim aplicarea unui cub de gheata direct pe piele (test pozitiv in caz de reactie locala).
Patogenie. in mecanismul de producere a urticariei la frig se poate delimita o etapa initiala privind efectul primar al frigului si o a doua etapa, acceptata ca identica cu a urticariilor de alte etiologii, caracterizata prin eliberarea mediatorilor chimici cunoscuti (histamina, acetilco-lina, idnine etc).In prezent cunoastem insuficient rolul primar al frigului. Experienta lui Horton si Brown (1929), desi simpla, este convingatoare pentru demonstrarea rolului unei substante chimice in determinismul alergiei la frig. Acesti autori au aratat ca introducerea miinii si antebratului in apa rece nu provoaca simptomatologie la un pacient cu urticarie la frig, daca are aplicat pe brat un garou care-i suprima circulatia, in schimb simptomatologia reapare odata cu desfacerea garoului, prin trecerea in circulatie a histaminei depozitate sub obstacol.
Duke sustinea ca frigul libereaza histamina in piele prin stimularea nervilor somotori, adica prin reactie reflexa. Iuhling si Shelley au dovedit ca aceasta histamina este liberata de mastocitele cutanate si gra-nulocitele sanguine. Histamina este considerata mediatorul principal in numeroase cazuri de urticarie la frig. S-a dovedit cresterea histaminei in singe si
urina dupa expunerea la rece. Exista insa si cercetari care opteaza pentru rolul dominant al acetilcolinei sau al unor asocieri de mediatori.
Fundamentul imunologic in
urticaria la frig s-a sustinut pe realizarea transferului pasiv al acesteia prin ser. in experienta unor cercetatori (6), acest transfer pasiv s-a obtinut intr-un procent important (56%) din cazurile studiate.
Actualmente se cunoaste insa ca frigul poate altera componentele serice si poate actiona deci si in afara mijlocirii anticorpilor serici.
Tratament. Masurile preventive sint cele mai rationale si au eficienta maxima. Evitarea expunerii la frig presupune protectia vestimentara adecta (mai ales pentru extremitati), abtinerea la consumul de bauturi sau alimente foarte reci, dar mai ales interzicerea spalatului cu apa rece si a bailor reci (piscina, apa curgatoare, mare etc). Tratamentul de adaptare progresi la rece pe care l-am experimentat si noi din 1961 , reprezinta mijlocul cel mai eficient. Adaptarea la rece presupune o
cura prelungita (individualizat dupa bolnav), zilnica, de baie in cada cu apa initial la temperatura de aproximativ 30 AC si care se raceste foarte incet pina la 16AC, evitindu-se producerea simptomatologiei pacientului. Durata unei sedinte este de circa 30 de minute, iar a curei de 60 de zile. in continuare, baile vor fi intercalate la 23 zile, pentru a se mentine adaptarea realizata. Se evita atit racirea brusca a apei in cursul baii, cit si in succesiunea lor, la fiecare reluare.
Medicatii ca antihistaminicele de sinteza, histaglobina, hiposensibi-lizarea la histamina si acetilcolina, corticosteroizii si ACTH-ul dau in genere rezultate nesatisfacatoare. Uneori, unele antihistaminice sint utile.
In cazul cind urticaria la rece este o forma secundara, atunci se trata boala de fond.
Pina in prezent, urticaria la frig beneficiaza de o medicatie foarte redusa.
