Multi cercetatori considera ca testul de provocare bronsica cu alergeni in
astmul bronsic (si/sau
rinita alergica) este util, etiologic vorbind, mai ales pentru aprecierea hipersensibilitatii de tip imediat. S-au acumulat date de literatura medicala de specialitate intr-o imensa cantitate in ceea ce priveste provocarea bronsica cu alergeni (Colldahl
31; De Swarte
113; Lu'pu si colab.
66; Aas si Johansson; Seropian; Herx-heimer; Spector si Farr
106; Pepys
83; etc); rezultatele obtinute nu pot fi insa totdeauna ate. Vom prezenta observatiile care tin seama de aceleasi deziderate (mai putin reducerea VEMS-ului care, pentru noi, este numai de 15%) ca si Spector si Farr ; pentru testele de provocare bronsica cu pulberi chimice, vapori (si fumuri), domenii in care experienta noastra este redusa, vom utiliza datele publicate de Pepys.
Conditiile in care se va face testarea vor fi urmatoarele: bolnai sa fie internati si sa se efectueze un singur test de provocare bronsica pe zi; bolnai sa nu prezinte semne si simptome de
astm bronsic, fiind exclusa medicatia bronhodilatatoare minimum 8 ore (mai bine 24 ore), antihista-minice de sinteza minimum 48 de ore (chiar 96 la unii bolna), eufilina minimum 1224 ore, eromoglicat de sodiu minimum 48 ore si (cind este posibil pentru a observa reactiile semitardive) corticoizii suprarenali.
Se va efectua mai intii un test de control cu lichid Coca; se va utiliza o solutie de alergen cu o concentratie mai mica decit cea care a produs un test cutanat (prick-iest mai frecvent) pozitiv (in practica e nevoie de o concentratie de 1 : 50 W/v, rareori mai mare) si se incepe cu aerosolizare 3060", la inceput, apoi masurarea CV si VEMS (rareori si "debitul de rf") fortat, apoi aerosolizare 2', din nou cercetarea parametrilor respiratori, la 5', 15', 60' si 36 ore, 24 ore, cu observarea acelorasi parametri. Bolnavul va fi examinat si clinic, in timpul celor 24 de ore; daca testul inhalator cu alergeni este negativ, se repeta la o concentratie de 10 ori mai mare.
Tinind seama de toate dezideratele prezentate, vor putea fi intilnite urmatoarele probabilit
Reiese din el ca marea majoritate a testelor de provocare bronsica apar la bolnai cu anamneza (inalt sugestiva) pozitiva si teste cutanate pozitive, adica test prin intepatura cu diametrul de peste 6 mm. Testele de provocare bronsica negative, in aceeasi imprejurare, nu pot fi destul de bine explicate imunologic.
Un numar de 12 bolna aveau teste de provocare bronsica, pozitive,, fie ca anamneza si testele cutanate erau negative, fie ca anamneza era pozitiva si testele cutanate erau negative, sau invers; daca pentru ultimul grup nu exista nici o explicatie, pentru celelalte doua e vorba de o sensibilizare subclinica, de valoare mai mica decit 100% a testelor cutanate.
Testul de provocare bronsica (cu: praf de casa, peri si epiderme de animale,
polen etc.) pentru bolnai de mai sus aprecia, desigur, sensibilizarea de tip atopic, mediata IgE; concordanta cu RAST si RIST este, dupa autori, de 5795% (Oehling-l12; Halpern-49; Aas si Johansson) depinzind probabil de multitudinea alergenilor utilizati.
Noi consideram ca nu este util sa se efectueze testul de provocare bronsica cu alergen polen (decit extrem de rar), testul cutanat si anamneza fiind satisfacatoare pentru diagnostic, excluzind chiar RIST.
Testul de provocare bronsica mai este util in aprecierea sensibilizarii de tip I, neatopica, cu
anticorpi sensibilizanti de scurta durata, din grupul IgG; e util un astfel de raspuns, din necesitati terapeutice, fiindca cei de tip I atopic raspund la terapia cu cromoglicat de Na, pe cind cei de tip I neatopic nu raspund.
Testul de provocare bronsica mai este util atunci cind anamneza este neclara si cind a fost facut controlul de mediu.
Testul inhalator de provocare cu alergeni fungici (Aspergilhis fiuni-gatus, enzime, B. subtilis etc.) poate fi pozitiv semitardiv (37 ore) si tardiv (24 de ore); bolnavul poate prezenta wheezing moderat, raluri bronsice sau chiar criza de dispnee paraxistica, imediat sau tardiv.
Testele inhalatorii cu agenti chimici (Pepys) sint valoroase, din cauza multiplicitatii agentilor de mediu, chimici, la care poate fi expus bolnavul; testele pentru lactoza, uneori cu raspuns neclar, la saruri de platina (40 mg la 1 kg lactoza), la piperazina (250 mg/kg lactoza),
penicilina si ampicilina (4 g la 1 kg lactoza) pot fi utilizate, in cazuri selectionate cu grija; testele inhalatorii la vapori "fumuri" cu: toluen-di-isocianat, po-limetan etc, cu circa 3 inhalatii, din concentratia 0,001 parte/l milion, sint de asemenea recomandabile, ca si cele de amino-etil-etanolamina, colofoniu, la bolna selectionati.