Manganul este un oligoelement metal, care se gaseste in cantitate foarte mica in organismul uman (12 - 20 mg).
El participa la buna functionare a celulelor, cum ar fi catalizarea unor reactii enzimatice oxidative, a enzimelor, a neoglucogenezei sau la sinteza monopoli-zaharidelor cartilagiului osos.
Prezenta lui este indispensabila in desfasurarea ciclului tricar-boxilic al lui Krebs, ce elaboreaza o serie de coenzime folosite in lantul respirator si care intervin in energia activitatii celulare.
Absorbtia lui intestinala este diminuata de o dieta bogata in calciu si fosfor.

Excesul de mangan in sange poate deplasa rezervele de fier, ducand la o anemie feripri
La om, nu se cunosc efectele carentei (desi este considerat element esential al nutritiei), dar este folosit in terapia ameliorarii terenului privind alergia, astmul, urticaria, a fenomenelor reumatismale sau nervoase (schizofrenie).
Nivelul lui in plasma (legat de beta-l-globulina) este de ordinul 5 10 mcg/lOOml, iar nevoia zilnica de 1,5 - 6,5 mg.
Experimental, la unele animale de laborator a fost gasit necesar sintezei hemoglobinei la sobolan sau carenta lui oprind cresterea si ducand la sterilitate.

La lucratorii expusi timp indelungat la oxid de mangan s-au obsert tulburari psihice si neurologice.