Intoxicatia cu taxus baccata (tisa)

Intoxicatia cu Taxus baccata (tisa)

Arbust sau arbore de 10-l5 m inaltime, cu frunze aciculare, persistente, pe fata verzi intunecate, lucitoare, iar pe dos nelucitoare, palid-verzui, dispuse p 252g69c ectinat ca si la brad. Florile sunt unisexuate, iar ta este dioica. Florile mascule sunt formate din 6-l4 stamine peltate, protejate de un fel de periant alcatuit din bractee albe sau rosii. Floarea femela este formata dintr-un ax scurt, acoperit de bractei, iar in varful axului se afla un ovul. Toate organele eti sunt lipsite de canale secretoare de rasini. Dupa polenizare si fecundare, ovulul se transforma in samanta, iar la baza lui se dezvolta o formatiune carnoasa, numita aril care acopera incomplet samanta. Tisa creste foarte incet, dar are o viata lunga.

Este o specie sporadica prin Carpatii nostri. Adeseori se cultiva ca arbore sau arbust ornamental ori pentru garduri vii. Avand un lemn foarte tare, rosiatic, cautat mult pentru sculptura si tamplarie fina, ta a devenit forte rara in tara noastra si de aceea a fost pusa sub protectiia legii, fiind declarata monument al naturii.

Principii toxice. Toxicitatea acestei te este cunoscuta inca din antichitate.

Cele mai sensibile animale la intoxicatia cu frun-ze de tisa sunt calul, magarul si catarul.

Rodul este format dintr-un aril (imbracaminte externa, carnoasa) rosu, ce inconjoara samanta, care este toxica. De altfel, tisa a fost distrusa masiv de ciobani pentru ca, din cauza ei, le mureau oile.