Menta este o ta perena de cultura cu miros aromat caracteristic, inalta de 50-l20 cm, ramificata chiar de la baza, tulpina in patru muchii, cu frunze opuse, oval-lanceolate, flori violacee asimetrice, grupate in inflorescente in forma de spic.
Se utilizeaza frunzele.
Este o specie de lumina, cu cerinte ridicate fata de umiditate. Zone favorabile cultivarii mentei sunt: Campia de Vest, a Olteniei, a Baraganului.
Se recolteaza manual, prin strunjirea frunzelor.
Este un stimulent general al functiei digestive, antiseptic intestinal, antidiareic, antispasmodic, antivomitiv, carminativ, stimuleaza secretiile cel
ulei hepatice, tonic al sistemului nervos,
diuretic si antilitiazic, antitusiv.
Se recomanda in special pentru
diaree (indeosebi la sugari),
colici intestinale, alonia stomacului (stomacuri lenese),
voma (gravide, rau de mare, rau de inaltime) balonari, aerofagie, dischinezie,
litiaza biliara, afectiuni renale, astenii fizice si nervoase,
tuse de diverse etiologii.
Se administreaza intern ca infuzie (1-2 lingurite la cana) 1-2 cani pe zi: ca antivomitise bea rece cu inghitituri mici.
Pentru debilitate, astenie, dureri reumatice, urticarii, raguseala, guturai, se foloseste extern: se fac bai tonice (cu 2 litri infuzie concentrata cu 30-40 g la litru, care se adauga in apa de baie, sau cu 3-5 g dintr-un amestec in parti egale de ulei de
menta si alcool); frictiuni antireumatismale si in urticarii cu ulei de menta 5% alcool;Inhalatii cu ulei picurat peste apa fierbinte sau chiar cu infuzie fierbinte.
