Odoleanul. numit si leriana, este o ta pe care o gasim citata de cele mai vechi tratate de medicina. Din campie si pana la munte, odoleanul creste pe langa celelalte te, inaltandu-si deasupra lor floricele mici, albe-roz. cu miros placut si discret. Poporul o mai numeste gusa-porumbelului si iarba-pisicii, deoarece radacinile sunt foarte cautate de pisici, datorita mirosului lor patrunzator.In scopuri medicinale se folosesc rizomii cu radacinile

Radix Valerianae

pentru continutul lor bogat in ulei eteric, rezine. acizi organici etc
Planta este cunoscuta ca unul din cele mai bune medicamente cu actiune calmanta asupra intregului sistem nervos.
Plantele uscate au proprietatea de a micsora starile de excitatie, regleaza palpitatiile inimii si aduc un somn linistitor. Calmeaza spasmele muschilor, recomandan-du-se in colicile stomacale de natura nervoasa, in astma, combate sensibilitatea la vomare etc. Pentru a mari actiunea sedati si calmanta, odoleanul se asociaza cu musetel, menta, lentica. precum si cu alte te.
Radacina se intrebuinteaza sub forma de praf (3 ori pe cate un rf de cutit), infuzie, extract si tinctura.
Infuzia se prepara dintr-o lingurinta radacina maruntita la un sfert litru apa clocotita. Se bea treptat in cursul unei zile sau seara la culcare intreaga can-
Din cauza gustului neplacut se prefera tinctura e leriana. care se prepara din 20 g radacina cu 100 ml alcool de 70". Se macereaza timp de 8 zile, apoi se strecoara. Din aceasta tinctura se iau de doua-trei ori pe zi cate 1520 picaturi.
Radacina de odolean intra in compozitia ceaiurilor : calmant, gastric, sedativ si a celui impotri tulburarilor cardiace.