Partile utilizate: frunzele si florile.
Principalii constituenti: esenta, guma, tanin, fitosterina.
Proprietati (in stare proaspata este mei activa): Uz intern:
astringent, diuretic, moderator al proceselor inflamatorii (decongestioneaza), antidiabetic, cicatrizam. Uz extern: tonic al mucoaselor gurii si gatului, cicatrizant, resorbant.
Indicatii: Uz intern:
diarei, dizenterii, hemoptizii, colici nefritice, litiaze renale, albuminurie, pierderi albe, diabet, hepatite cronice, obezitate, astm. Uz extern: angine, stomatite, afte, rani, rani infectate, rani atone, entorse, contuzii.
Modul de folosire: Uz intern:
- infuzie din 30 - 50 g de ta la 1 litru de apa, se bea o cana, de trei ori pe zi, intre mese, pentru incontinenta urinara, pierderi albe, diarei, litiaze renale, astm, glicozurie;
- tinctura: 20 picaturi, de doua ori pe zi;
- infuzie (in loc de ceai) din 10 - 12 g frunze la o jumatate de litru de apa, folosita si in cazul hematemezeior, hemoptiziilor (tuberculoza); se crede ca ar avea si proprietati anticanceroase si ar fi un excelent profilactic al anginelor.

Uz extern:

- decoct din trei maini de ta la 1 litru de apa, se fierbe 3 minute (comprese, gargare, spalari in leucorei, faringite, angine, glosite, afte, stomatite, rani cu evolutie inceata) sau comprese calde pe entorse si contuzii;
- vin din 200 g ta uscata la 1 litru de vin rosu, se fierbe 5 minute si se lasa o ora sa infuzeze; se foloseste in spalari si pansamente ale ulcerelor gambei si ale ranilor infectate;
- frunzele proaspete folosite in cataplasme in cazul migrenelor, neitelor, ranilor atone.
N.B. Stramosii nostri foloseau aceasta ta in muscaturile de serpi si in albeata corneii.