Una din cele mai vechi te culinare si medicinale.
Exista numeroase specii, dar se utilizeaza mai ales mustarul alb la bucatarie si mustarul negru in medicina
Partile utilizate: boabele din care se face faina de mustar.
Principalii constituenti: sinapina, acidul sinapic, mirozina, mironatul de potasiu (acesta se descompune, dand esenta de mustar, care este distrusa de o temperatura mai mare de 50A C), singura ce-i confera mustarului actiunea revulsiva.
Proprietati: topic revulsiv si derivativ sanguin in afectiunile respiratorii, reumatismale, congestii cefalice, uterine
Indicatii: congestie pulmonara, bronsita, pleurita, nevralgii, dureri reumatismale, congestie cerebrala.

Modul de folosire:

Uz extern:
- cataplasme: faina de mustar presarata pe o cataplasma calduta din faina de in;
- bai de picioare cu 20 - 30 g faina de mustar la 1 litru de apa calduta (congestie cefalica); baie generala cu 150 g de faina de mustar pusa intr-un saculet care se introduce in apa de baie (paralizii);
- cataplasme cu faina de mustar malaxata in apa calduta; se imbiba o panza cu care se fac impachetari de 10 - 15 minute.
N.B. Mustarul alb a fost recomandat ca purgativ dar, deoarece poate proca intoxicare, acest tratament nu este indicat. Mustarul de Dijon este o faina de mustar macinata in zeama de agurida si apoi aromatizata. Putina faina de mustar pusa in ciorapi protejeaza picioarele contra frigului. Una, doua chiftelute din pulbere de mustar cu miere, luate dimineata, pe stomacul gol, ar limpezi cea, fiind recomandate cantaretilor.