Partile utilizate: frunzele, scoarta.
Principalii constituenti: frunzele contin 5 % cenusa (de calciu, fosfor, magneziu, siliciu, sulf, potasiu, sodiu, fier, clor), tanin, manitol, zaharuri, substante rasinoase, acizi organici (malic, tartric, glicolic, Iactic), acizi grasi, acid oleanic, alcooli, un ulei esential", saponine, heterozide (oleuropeozida, olezida) etc.
Proprietati: hipotensor prin vasodilatarea periferica (fara efect cardiodepresor [G. Mazet, Daniel-Brunet si Oliviero, Balansard si Delphaut)), diuretic, antidiabetic [P. ManceauJ, inlesneste functiile hepatice, febrifug fCazin].

Indicatii: hipertensiune si tulburarile provocate de aceasta, arterioscleroza, exces de uree in sange, litiaza urinara, diabet, pletora, angina pectorala (cu utilizare indelungata). Modul de folosire:
- infuzie din 30 - 80 g frunze la I litru de apa, se fierbe 10 minute si se beau trei cani, sau mai multe, pe zi, inainte de masa (a se bea calda), recomandata in hipertensiune cand e bine sa se bea alternaticu o infuzie din flori de paducel;
- extract hidrogliceric total din frunze proaspete: 30 - 40 picaturi, de trei ori pe zi;

- tinctura: 60 picaturi pe zi, inaintea meselor:

- extract moale apos: 0,50 - 0,80 g pe zi;

- extract fluid: 3 - 5 g pe zi.

N.B. O doza de extract alcoolic din 13,5 g frunze injectata subcutanat unui iepure duce la scaderea glicemiei cu 25 % in doua, trei ore [L. Binet].