eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
NutritieBoli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri


Veninul de albina

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » NATURIST » apiterapie » veninul de albina

Continut, caracteristici si perspective biomedicale ale terapiei cu venin de albine

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire

De-a lungul celor peste 100 de ani de studiere clinica a actiunii terapeutice a VA s-a acumulat un urias material faptic, care permite silirea de indicatii si contraindicatii cu prire la aplicarea VA. Sinopticul principalelor boli in care tratamentul apiterapic cu VA apare cu efecte superioare celor obisnuite s-ar prezenta, dupa datele din literatura, astfel:
- Afectiuni reumatice (poliartrite, miopatii, cardiopatii s.a.).
- Poliartrite infectioase nespecifice.
- Spondiloze (spondilartroze, spondilita ankilopoetica s.a.). -Afectiuni ale sistemului nervos periferic (radiculite, nevrite, nevralgii).
- Ulceratii trofice si plagi atone.
- Vasculopatii chirurgicale (tromboflebite, endarterite, afectiuni aterosclerotice. -Infiltrate inflamatorii (fara supuratii).
- Astmul bronsic.


- Sindromul dureros.

- Hipertensiune arteriala (stadiul I si II).


- Afectiuni oftalmice (irite si iridociclite).

- Afectiuni alergice (urticarii).
- Arteriopatii aterosclerotice (maladia Burger, s.a.). -Tulburari endocrine (hipertiroidie, hiperestrogenie s.a.).
- Infiltratii inflamatorii (fara ulceratii), entorse, contuzii diverse,


- Sindrom Meniere. - - Psoriazis, dermatite, eczeme.

- Viroze (zona Zoster, gripa). -Tumori maligne. Dintre contraindicatii se impun:


- Idiosincrazia fata de VA.

- Bolile infectioase (tuberculoza).


- Bolile de ficat.

- Bolile de rinichi (in special nefritele si cele legate de hematurie).


- Bolile pancreasului.

- Boala Adisson.


- Epuizarea generala.

- Bolile sangelui si hematopoezei (20/415).In tara noastra date publicate prind experienta personala a unor autori in aplicarea terapiei cu VA la om sunt de mentionat cele ale lui A. Paunescu Podeanu, 1973, pentru reumatism; I. Stoia si D. Cica, 1965, pentru afectiuni reumatismale; Al. Partheniu, 1957, 1965, 1973, 1980 pentru poliartrite si afectiuni vasculare. O prire aproape exhaustiva a ultimului autor releva aproape 200 de titluri la data referirii sale (1983), in perioada scursa de atunci numarul lucrarilor cu acest continut situandu-se in jurul cifrei de 1000.


Metodologia terapiei cu VA include cele doua modalitati de introducere a VA in organism si anume: a veninului nativ - prin intepatura directa sau a extractelor de venin, adica a veninului prelucrat si injectat. in tara noastra promotorul si sustinatorul terapiei cu venin nativ prin intepatura directa a fost dr. Al. Partheniu, care a sustinut si demonstrat ca aceasta modalitate directa cu venin nediluat prezinta o eficacitate biologica mai mare in raport cu oricare alta metoda de aplicare (solutii injecile, prin aplicatii intradermice, ionoforeza, ultrasonofo-reza, aerosoli, linimente, unguente s.a.).
Studiile de apreciere a eficientei unor preparate: Virapin (Cehia), Apisartron (Germania), cardiopep (SUA) si altele desi au oferit concluzii favorabile, nu au putut demonstra superioritatea modalitatii metodei cu venin nativ utilizata mai sustinut in Romania si China. Discuilele dificultati ale acestei tehnici prin aplicarea directa a albinei, deci la manevrarea insectei de catre terapeut, a fost rezolvata prin tehnica preconizata de Al. Partheniu inca din 1957 si publicata.
Metoda sa originala (in: Apicultura, nr. 5,1957) consta in capturarea albinelor intr-o cusculita cu dimensiuni adecvate, trecandu-se una cate una intr-un paharel de sticla astupat cu un cartonas. Se introduce in paharel un tampon de vata inmuiat in cloroform. Dupa un scurt timp albinele sunt ametite de vaporii cloroformului si cad pe fundul paharului; la un moment dat isi inconvoaie abdomenul si scot acul, ramanand in acelasi timp aproape nemiscate. Acesta este momentul cand trebuie aplicate, putand fi apucate de aripi fara nici un risc. Ca sa intepe, vor fi asezate cu varful acului pe piele, acesta patrunde foarte putin, suficient insa ca albina cand isi rene (dupa circa un minut) din ameteala produsa de cloroform sa nu-l mai poate scoate; albina dezmortindu-se se zbate inand acul mai mult. Se lasa albina sa-si rena complet (aceasta dureaza 2-3 min), apoi se smulge, iar acul e lasat sa-si descarce punga cu venin inca 3-4 min, dupa care se scoate si el cu ajutorul unei pensete. Cu putin exercitiu - sustine autorul - se pot aplica pana la 20-25 albine in numai 10-l5 min. Se pot efectua anestezii cu procaina, cu testarea prealabila a reactitatii dermice si generale la procaina si venin. Comparatia efectelor VA astfel introdus in organism, cu solutiile de venin ale preparatelor de firma (apireven, apisarthron, rapin, british bee venom, forapin, apicur s.a.) a definit superioritatea metodei cu venin nativ, putandu-se sconta pe o eficacitate biologica mai mare prin introducerea in tegumentul pacientului a concentratiei maxime, nativa, prin intepatura de albina, obtinandu-se un efect clinic potentat printr-un efect reflexogen.
Modalitatea originala de aplicare a VA - preconizata de Al. Partheniu - cu anestezie prealabila este structurata pe urmatorii parametrii poziti: o eficienta terapeutica superioara altor modalitati de introducere a veninului (diluat si conservat); este practica si foarte bine tolerata de organismul marii majoritati a pacientilor (cu exceptia cazurilor ce necesita desensibilizarea prin solutii diluate); este mai ieftina fata de orice alte modalitati, care desi necesita si ele sacrificarea albinelor sunt asociate si cu alte prelucrari; este favorabila din punct de vedere psihologic pentru pacienti, atat prin faptul ca anestezia prealabila face ca intepatura sa fie indolora, iar prin lipsa temerii de intepatura a pacientului sa se realizeze o psiho-protectie foarte utila mai ales in faza incipienta a tratamentului; inainte de acomodarea generala si locala se creeaza o hipoestezie tegumentara, cat si o rezistenta locala consecutiva inocularii veninului; conngerea pacientului ca prin folosirea veninului integral proaspat se asigura o eficacitate maxima.
Dupa cum se mentioneaza si in literatura stiintifica, sau din practica apicultorilor, repetarea intepaturilor pe aceeasi portiune de tegument determina dupa un timp modificarea reactitatii locale, inclusiv diminuarea sensibilitatii cutanate alergice, precum si a dinamicii inflamatiei consecutive intepaturii. O observatie originala a autorului metodei o constituie faptul ca diminuarea sensibilitatii alergice la intepaturi repetate de albine se obtine si pentru intepatura practicata indolor peste papula de solutie de procaina. In legatura cu procesul modificarii de reactitate tegumentara mai extinsa (definind o zona tegumentara indusa), autorul aminteste si faptul explicarii efectelor acupuncturii, dupa care punctele tegumentare active, respectiv corespunzatoare diferitelor scere, den hipersensibile odata cu imbolnarea scerelor respective (se ridica astfel si problema posibilitatilor de reflexo-terapie prin intepatura de albine).
Utilizarea albinelor pentru terapia cu venin in diferite perioade ale anului a fost clarificata prin studiile lui Al. Partheniu, in timpul iernii utilizandu-se albinele numai pentru afectiunile reumatismale, nu si pentru arteriopatii obliterante (observatie consemnata si de alti autori).

Prin studierea aspectelor legate de imunizarea locala, autorul a putut deduce ca exista o eficacitate cu circa 10-l5% mai mare a VA din sezonul estival, observatie ce poate avea importanta mai ales in etapele initiale ale imunizarii organismului.
Cresterea eficacitatii terapeutice prin unele asocieri (indeosebi cu factori biochimici) a fost de asemenea relevata in conditiile aplicarii acestui mod specific de apiterapie, modalitate ce se integreaza in conceptia corelativ-complexa a functionalitatii organismului uman ca sistem integral de factura cibernetica. Autorul a avut in vedere completarea actiunii VA la nivelul efectorilor dereglati patologic (patologie informationala - Restian, 1980, 1996; Neacsu, 1982) la nivelul de executie sau la punctele de plecare ale conexiunilor de retroactiune.
In unele lucrari in care se descrie modalitatile de aplicare a tratamentului cu venin natural prin intepatura se afirma ca aceasta se poate aplica in orice loc din cuprinsul unor regiuni anume ale corpului (in special fetele anterioare ale bratelor si coapselor). Dupa opinia lui Al. Partheniu, in tarile unde se aplica tratamentul cu injectii de venin se recomanda a se realiza ca orice injectie intramusculara, sau in piele in locurile cele mai dureroase din dreptul articulatiilor.In decursul tratamentelor efectuate la bolna, autorul a constatat obtinerea celor mai bune rezultate atunci cand intepaturile de albine cat si injectiile cu venin se face in anumite puncte precise ale pielii, in asa numitele "puncte motorii", adica in acele puncte care corespund locului unde neri intra in muschi si in acele locuri din piele - din dreptul unor ner sau incheieturi - cunoscute in medicina sub numele de puncte "valleix" (. 8).

Schema acestor puncte cuprinde numai cateva din punctele principale pentru tratarea unor nevralgii ale periartritei umarului sau durerilor din lumbago. Cresterea efectului obtinut prin acest procedeu a fost validata atat prin rezultatele bune obtinute (reactii mai mari, ndecare mai rapida etc.) dar si experimental prin masurarea precisa prin asa numita cronaximetrie, a revenirii la normal a tulburarilor de functionare a nerlor si muschilor, care se intalnesc in reumatism.In spondiloze, veninul (intepatura sau injectat) trebuie aplicat de o parte si de alta a coloanei vertebrale, in apropierea acesteia si in dreptul regiunilor dureroase. Ritmul de aplicare a tratamentului este preconizat diferit dupa autori, consideran-du-se ca trebuie aplicat mai multe zile consecutiv, cu reluare dupa pauze de 1-3 zile. Pentrupoliartrita evolutiva cronica (deformata) in unele lucrari se arata ca injectiile trebuie facute la o saptamana una de alta, prin monitorizarea prin cronaximetria Partheniu, efectele producandu-se dupa fiecare aplicare.
Opinia autorului este sa se astepte o zi sau doua dupa ce a trecut reactia produsa de aplicarea veninului (la reumatici se manifesta prin accentuarea durerilor, stare proasta, cefalee, transpiratie). La astmatici reactia poate consta in accentuarea crizelor sau chiar la provocarea lor, reactiile fiind mai puternice la inceputul tratamentului, reducandu-se sau chiar disparand in cursul tratamentului.
Intre seriile de tratament trebuie facuta o pauza nu mai mica de doua luni, fara sa se depaseasca trei luni. Acest ritm de tratament este considerat cel mai potrit, dar posibil numai cand se dispune si in timpul iernii de venin in injectii. Daca trebuie sa se faca tratamentul numai cu aplicare de albina, atunci se va cauta sa se aplice o serie in perioada aprilie - mai si alta in august - septembrie.
In ceea ce priveste dozarea veninului, Al. Partheniu preconizeaza inceperea intotdeauna cu aplicarea unei singure albine sau a unei doze corespunzatoare unei albine din veninul care se injecteaza. Numarul albinelor aplicate la o sedinta sau doza (in injectii), se vor mari asa fel incat bolnavul sa aiba "reactii edente dar nu prea puternice" si care sa nu depaseasca in nici un caz 3-4 zile (experienta capa-tandu-se in decursul practicii curente, data fiind variabilitatea sensibilitatii indiduale, cat si a modificarilor acesteia pe parcursul tratamentului).
In prezent (L. Purtel, 1996) se consemneaza sustinut beneficiul obtinut prin tratamentele cu VA in alinarea durerilor cronice, in tratarea multor boli incluzand cele reumatice ce manifesta inflamari si degenerari ale tesutului conjunctiv (unele tipuri de artrite), boli neurologice (scleroza multipla, migrenele, durerile de coloana) si afectiuni dermatologice (eczeme, psoriazisul, herpes, rusul infectios s.a).
Steigerwald si colab., 1996 raporteaza efectele pozitive de ameliorare in 84% din cazurile studiate. Desi sporadic inca in unele tari din vest, interesul pentru apiterapie este din ce in ce mai manifest. Congresul de Apiterapie din 1990 (Israel) a focalizat trei arii nosologice si anume: pericolul reactiilor de hipersensibilitate, incluzand socul anafilactic la intepatura insectelor din genul apis; utilizarea VA insusi pentru imunoterapia reactiilor alergice la asemenea intepaturi, in special prevenirea prin tratament a reactiilor anafilactice la adulti; pericolul pentru copii de a contracta botulismul prin ingerarea fagurilor de miere, cu posibilitatea de deces intre 2 si 5 ani (Wyngaarden si Smith, 1988).
Klingard (1990) totalizeaza proprietatile - astazi recunoscute - ale VA, care includ pe cele antiinflamatoare, analgezice si imunostimulatoare.
In acest Compendiu se prezinta datele obtinute de cercetatorii si medicii care sustin locul apiterapiei in arsenalul terapiilor utile, eficiente si benefice in cadrul medicinilor naturiste ce atrag interesul societatii moderne contemporane.
Pritor la "modelele" de tratament cu VA, actualmente se sustine nu numai de catre vechii apiterapeuti (Mraz, de exemplu, 1996) utilizarea "acului hipodermic original dezvoltat de mama natura prin albine de peste 30 milioane de ani: acul albinei" prelucrarea veninului, desi este sustinuta de unele argumente veridice, nu poate acoperi efectele celui natural.
Autorii americani sugereaza ca VA poate fi injectat la pacientii cu artrita in punctele "trigger" in cursul zilei timp de 4•8 saptamani (Mraz si colab., 1977), raspunsul terapeutic fiind dependent de alimentatie. La pacientii de 50 de ani etate cu arterite, disparitia durerilor a fost observata in 2 saptamani, revenirea mobilitatii in 3 saptamani, iar disparitia sindromului in 4 saptamani (Weeks, 1994).
Cercetarile asupra VA se fac in continuare in diferite centre din lume, in perioada '60-' 70 de exemplu, cele pritoare la tratamentul cu venin integral (W. H. Shipman, J. Vick, G. Weissman si colab.) aratandu-se ca opreste dezvoltarea artritei indusa experimental, tratamentul cu fractiuni separate de VA neavand efecte pozitive (Zunier si colab., 1973). Efectele observate la diferitele componente care au fost purificate, cele de tip antiinflamator si antibacterial trezind interes, incepand a fi asociate cu alte materiale specifice.In stadiul actual al apiterapiei cu VA se verifica realitatea optimismului asupra rezultatelor benefice oferite de diferiti cercetatori care au increderea "stiintifica" in apiterapia cu VA fata de "retinerile" sau promovarea relatitatii rezultatelor raportate in scris sau comunicate la conferintele medicale in decursul timpului. in acest context este demn de relatat ca unul din cele mai reprezentative institutii de terapie, Societatea Americana de Apiterapie se straduieste a coordona informatiile oferite de cercetarile prind VA. Plecand cu 100 citari acum 15 ani in urma, B. Weeks - presedintele societatii, a reusit ca in 1994 sa stranga un numar semnificativ de cazuri care au fost tratate cu VA - peste 12 000, peste 200 de medici si 200 apicultori contribuind la acest numar de cazuri. De asemenea s-a obtinut o baza de date in 1300 rapoarte ce relatau despre cazurile cu scleroza multipla tratate cu sau prin apiterapie cu VA, de asemenea fiind de retinut si cazurile de femei cu sindrom premenstrual care au beneficiat de acest gen de terapie (Weeks, 1993).
In acest mod se pare ca acceptul apiterapiei - mai ales cu VA - se insereaza in mod cert in arsenalul terapiei clasice, conturand mai ferm ideea de "medicina alternativa".

Artrita ca entitate nosologica medicala reprezinta un exemplu - dupa noi conngator- in ceea ce priveste sistemica organismului uman, in sensul interrela-tiilor morfo-functionale si dinamica reglajelor fiziologice si meolice de factura integratoare pentru mentinerea homeostaziei.
Odata cu largirea palmaresului de cercetare si implicit de cunoastere a mecanismelor care asigura procesele biologice ale organismului in ceea ce priveste nivelul lor de desfasurare, in speta cele de la nivel celular si molecular, intelegerea si interpretarea starilor patologice in general si a unor stari de dinamica adapila in special a capatat noi conotatii si profunzimi de continut.
Acum procesele fiziologice sau patologice, definite si caracterizate in conceptele clasice ale medicinii ortodoxe, sunt confruntate cu elemente noi de manifestare semiotica; fenomenologia fiziologica si meolica manifesta si observabila, mai ales de clinicieni, dar si de oamenii in general in postura de pacienti, nu mai corespunde parametrilor "standard" din conceptele clasice, atat sub aspect calitativ, cat si cantitativ ai complicatiilor manifeste in mod concomitent, in procesul biologic.In contextul cilizatiei lumii moderne interdependenta factorilor ce intern in traiul zilnic s-a amplificat; influenta mediului (terestru, industrial, social, cultural etc.) prin noile "capacitati informationale" genereaza impacturi deosebite, a caror receptare de catre organismul uman amorseaza factori de stres.
Patologia moderna se caracterizeaza tocmai prin aparitia unor stari care au ca elemente etiologice tocmai situatia de stres (sau stresante) in care se poate gasi organismul nostru in perioade variate de timp. Patologia de stres implica disfunctio-nalitatea sistemelor integratoare in primul rand (nervos, endocrin, imunitar, meolic) cu ecoul disfunctional al altor subsisteme integrate (locomotor, digestiv, circulator s.a.), in acest mod patologia organismului nu mai poate fi cuprinsa numai in paradigma bolilor, ci mai ales in paradigma sindroamelor, cu grad diferit de integrare.
Bolile meolice, bolile de sistem, bolile genetice - de actualitate acum, din pacate, sunt entitati patologice ce caracterizeaza stadiul actual al medicinii "moderne" contemporane. in aceste conditii de manifestare si de mecanisme antrenate in organism si modalitatea de diagnosticare si mai ales de interpretare a factorilor si mecanismelor implicate capata noi paradigme. Interpretarea integro-corelativa, preconizata si de noi (Neacsu, Partheniu, 1973) este acum utilizata ca un instrument eficient (sub diferite modele) in intelegerea si cunoasterea mecanismelor specifice fiecarui "model" patologic cu exprimarea sa clinica.
Una din manifestarile care se incadreaza - dupa parerea noastra - in aceasta categorie moderna de patologie, atat prin manifestarile sale semiotice, cat si prin cele patofiziologice si meolice, este artrita.
Datorita raspandirii ei, cat si prin frecventa de diagnostic, artrita constituie acum o entitate nosologica complexa, atat prin manifestare cat si prin mecanismele implicate in aceasta manifestare clinico-biologica.
Prezenta ca disfunctie progresiva pana la anchiloza, indiferent de factorii implicati sau edentiati in etiologia sa (infectiosi, reumatici propriu-zis etc), manifestarile clinice imbraca forme de generalitate, dar si de focalizare anatomo-pato-logica, ce nu elimina antrenarea unor mecanisme de factura generala integratoare. Studiile actuale cuprind inca aspectele de cercetare clinica, cat si experimentala, modelele animale constituind posibilitati de cunoastere aprofundata a mecanismelor implicate in desfasurarea patologiei sale de tip sindrom cu caracter general, de experimentare a factorilor farmacologici posibili de interventie in ndecarea sa, cat si de argumentare stiintifico-obiectiva a randamentului unor modele terapeutice (substante si scheme aplicative) care sa raspunda si dezideratului unei indidualizari eficace a fiecarui organism purtator al acestui sindrom complex.
Numeroase studii ale multor centre medicale si numerosi cercetatori sunt antrenati in aceasta campanie de "rezolvare" a acestei stari patologice (considerata inca drept boala) aduc in continuu date noi de rezolvare. Dintre terapiile alaturate acestui efort, apiterapia cu venin de albine a constituit o prezenta primara in arsenalul general terapeutic.In raportul sau la un congres de apiterapie (20/443) dr. J. Saine - Canada subliniaza caracterul corelativ-integrat al mecanismelor care caracterizeaza artrita: "Artrita fiind numai efectul mai multor dezechilibre din organism, eforturile noastre ar trebui sa fie indreptate in asa fel incat sa faca sa dispara aceste dezechilibre. Pentru a atinge acest scop, noi trebuie sa reglam actitatile functionale ale tuturor sistemelor, dar in special, aceea a sistemului neuro-vegetativ, care asigura unitatea organismului".
Autorul citat recomanda in consecinta instituirea in cazul acestei maladii a unui tratament complex cu adresabilitate la multe niveluri functionale importante (integratoare spunem noi), pentru reglarea lor, implicit la nivelul meolismului printr-o igiena alimentara si un regim adecvat, considerand ca terapia cu VA nu poate rezolva singura complexitatea acestor mecanisme, dar sustinand ca asocierea cu alte terapii prezinta modalitatea certa a unei eficiente optime.
Referitor la terapia cu VA datele din literatura releva faptul ca in ultimele decenii preocuparea cercetarii relatiei VA - artrita a apartinut mai multor centre din lume.
Astfel, dintre centrele din vest, M. J. Billigam, J. Mortley, Hanson si colab. (28/494) raporteaza separarea unui polipeptid (peptidul 401) cu efecte antiinfla-matoare de 100 de ori mai activ decat hidrocortizonul, iar G.Weeissman, 1973 rezuma astfel efectul VA in artrita experimentala:

- singur VA suprima, in mod regulat, artrita experimentala, dintre fractiunile VA, apamina fiind eficace in intarzierea instalarii leziunilor initiale, iar melitina neavand decat efecte partiale;
- prostaglandina A2 nu poate suprima artrita experimentala, desi determina cresterea corticosteronei plasmatice la fel de rapid ca si prostaglandina El, care poate suprima artrita experimentala.
Observatiile modificarilor morfologice la nivelul articulatiilor, locul de electie a poliartritei (atat experimental, cat si prin microscopia biopsiilor de sinoala raportate de Kulka si colab. -28/495) duc la concluzia ca vasele capilare sunt organele tinta in osteoartrite si artrita reumatoida, de retinut fiind urmatoarele aspecte specifice:
- dilatarea si sinuozitatea venulelor si capilarelor, pe langa extravazarea locala a eritrocitelor;
- reducerea numarului capilarelor si venulelor superficiale mai ales la extremitatea distala a lozitatilor si formarea glomerulilor de telangiectazie;
- leziunile artritei reumatoide difera de acele din osteoartrite, in principal printr-o crestere a dezordinii microcirculatiei (dilatarea capilarelor, dilatari venoase, hemoragii locale, tromboze ale capilarelor si venulelor, regiuni de obliterare vasculara asociata frecvent cu necroza fibrionoida).
Incetinirea progresiva a microcirculatiei duce la leziuni printr-o dilatare disproportionata a peretilor vasculari ai venelor. Cresterea conjugata a vascozitatii sanguine duce la o hemoconcentratie si la o alta incetinire a fluxului sanguin. Influenta disprotemiei si cresterea eritrocitara pe o vascozitate sanguina modificata determina dinamici diferite in instalarea artritei reumatoide si a altor maladii similare.
Ca si Partheniu, J. Saine constata ca injectarea VA la periferia coloanei vertebrale (cercala, dorsala sau lombosacrala) ofera rezultate mult mai bune decat injectarea la nivelul bratului sau a muschiului fesier. De asemenea s-a confirmat existenta unei serii de puncte dureroase in jurul vertebrelor si a articulatiilor membrelor superioare si inferioare, care prezinta unele caracteristici:
- apar in regiunea paravertebrala, inaintea celei din jurul articulatiilor membrelor, pacientii nesesizand aceasta nu le reclama medicului care nu le cerceteaza;
- in timpul tratamentului punctele dureroase din jurul articulatiilor membrelor dispar inaintea celor paravertebrale (se spune ca natura indica unde trebuie injectat si cand trebuie sa te opresti);
- in cercetarea si identificarea acestor puncte dureroase medicul foloseste un ciocanel sau degetul median de la mana, acuitatea durerii provocata de ciocan sau medianul medicului este direct proportionala cu intensitatea stadiului bolii, cat si cu nervozitatea pacientului, de unde autorul conchide ca "tensiunea nervoasa sau stresul" reprezinta factori foarte importanti in artrita;


- aparitia acestor puncte dureroase nu este simultana. Se relateaza ca in cazul unui artritic prezenta unor puncte dureroase numai la periferia coloanei vertebrale in zona cercala, semnalizeaza debutul maladiei, iar daca punctele dureroase sunt raspandite bilateral coloanei, cu tendinta de raspandire catre toate articulatiile, ne gasim in stadiul de generalizare. Nu exista nici un sincronism in aparitia punctelor hipersensibile, nici in diferite sectiuni ale coloanei vertebrale, nici la dreapta sau stanga aceleiasi sectiuni, acelasi lucru pentru articulatiile membrelor, existand insa o preferinta pentru un punct de hipersensibilitate, unul mai mult decat altul, ca si preferinta in alegerea unei parti a coloanei vertebrale. Aceeasi preferinta, aproape constanta, apare in desfasurarea raspandirii (invadarii) in partea dreapta sau cea stanga a unei articulatii sau prind partea interna sau externa a unei articulatii;
- cand toate sectiunile paravertebrale ale intregii coloane si toate articulatiile membrelor sunt atacate bilateral, artrita este atunci in stadiul de generalizare si, in mod curent, este vorba de o artrita reumatoida;
- aparitia si disparitia punctelor hipersensibile indica - dupa autorii citati -inceputul si respectiv sfarsitul crizei artritice, putandu-se parafraza ideea ca natura ne-a dat o metoda sigura de a sili diagnosticul si prognosticul bolilor artritice.
Consideram necesar a reaminti ideea acceptarii actiunii VA de interferare sau inducere a unor mecanisme fiziologice si meolice de tip corelativ-complex, mai ales la nivelurile unor subsisteme integratoare precum sistemul neuroendocrin, imunitar sau meolic (Partheniu, Neacsu, 1973, -23/420), idee sustinuta de rezultatele obtinute in cadrul tratamentului cu VA a unei entitati nosologice raspandite si cu frecventa crescanda in loul patologiei moderne si anume grupul bolilor degenerative vasculare. Studiul corelativ neuro-endocrino-meolic efectuat in conditiile tratamentului unor cazuri de asemenea afectiuni (maladia Biirger, arterita aterosclerotica s.a.) aduce in ul interpretarii, sau mai bine zis al acceptarii, corelatiile dintre aceste sisteme integratoare. Prin aceasta se obiectizeaza interferarea acestui produs al albinei la nivelurile fundamentale biologice ale organismului.
Se cunoaste de mult timp efectul favorabil la om al VA asupra circulatiei sanguine, acest efect punandu-se in raport cu actiunea sa ganglioplegica, cat si asupra creierului.

Din punct de vedere clinic aceasta actiune a fost incriminata in afectiunile reumatismale si in cele hipertonice (experimental si asupra omului). in ceea ce priveste grupa bolilor vasculare degenerative (obliterante), primele observatii clinice ale actiunii VA au fost semnalate in anii '60, mentionandu-se efectele circulatorii si unele ameliorari functionale nervoase, de asemeni de ordin clinic.
In lucrarile efectuate in acest context corelativ s-a putut pune in edenta relatii de tip nevrotic atat in afectiunile reumatismale, cat si in sindromul de ischemie periferica.
Caracterizarea acestor relatii a fost efectuata prin analize puse in corelatie cu loul electroencefalografic (EEG) in asociere si cu determinarea unor indicatori ai reactitatii neurovegetative cerebrale edentiabili prin cercetare electro-fiziologica complementara si anume prin reflexul electrodermal (RED) si prin reflexul cerebral de impedanta (RCI).In ceea ce priveste mecanismul de actiune al VA asupra sistemului nervos uman la nivel cerebral, s-a putut pune in edenta stadii de nevroza prezente (forma nevrozei de inhibitie sau de creier sceral - Demetrescu, Partheniu, Neacsu) care au suferit un efect de blocaj acut prin VA, mai ales in ceea ce priveste componenta neurovegetativa (efect exprimat atat in dinamica RED, cat si in cea a RCI). Am putut admite ca mecanismul acestui efect de blocaj acut determina, de asemenea o modificare a reactitatii substantei reticulare, tinand cont de relatiile dinamicii RED si a RCI cu aceasta reactitate si de efectul inhibitor al VA, observat in cursul experientelor pe animale.
S-a subliniat acest aspect in raport cu implicatia majora a dereglarilor nevrotice in patogenia afectiunilor vasculare degenerative periferice si coronariene si, mai ales, cu mecanismele pe care Ie poate interfera VA.
Data fiind importanta dereglarilor neuro-endocrino-meolice in afectiunile degenerative vasculare, descrise in literatura dar insuficient caracterizate, cercetarile s-au concentrat spre aceste aspecte, dar intr-o ziune corelativ-integrata.
Trei grupe de aspecte, dupa parerea noastra, merita o atentie speciala: caracterizarea parametrilor corelati neuro-endocrino-meolici la organismele suferind de aceste afectiuni; influentele acute si cronice ale VA asupra acestor parametri corelati; necesitatea unui studiu aprofundat al unor mecanisme, atat din sfera celor etiopatogenice, cat si profilactice in raport cu utilizarea VA.In cadrul acestui demers, caracterizarea unor parametri corelati neuro-endocrino-meolici in contextul maladiilor cardio-vasculare degenerative, o consideram absolut necesara.
Aspectul functional nervos cerebral prezentat in lucrari anterioare (Partheniu si colab., 1960, 1970) prin cazuri suferind de maladia Biirger, arterioscleroza membrelor inferioare, infarct de miocard s.a. a edentiat in proportie de 100% pe un lot de 100 cazuri, un aspect electrofiziologic (dupa criteriile EEG) de nevroza. in ceea ce priveste EEG, forma de nevroza de "iritatie" cu hiperreactitatea sistemului ascendent al substantei reticulate din trunchiul cerebral a predominat (caracteristic pentru traseele EEG fiind: incidenta medie a undelor alfa pentru derivatiile post-rolandice longitudinale, inferioare valorii de 30%, aspectul fiind reactiv la hiperpnee; dezorganizarea edenta a trenurilor de oscilatii alfa in printa modulatiei lor fusoriale si a regularitatii lor in raport de anvelopa trenurilor de oscilatii alfa; frecventa mare a cazurilor cu incidenta mare (peste 30%) a modularii in faza pentru actitatea alfa.
Dar, in raport cu un aspect de nevroza de iritatie observat in alte conditiuni sau stari ale organismului, in care reactia RED si a RCI sunt normale, cazurile prezente in investigatia noastra, cu arterite periferice sau coronare, par a fi caracterizate - cu luni sau chiar ani de zile inaintea fazei acute clinic - de o reducere a reactiilor neuro-vegetative cerebrale cu caracter nevrotic, exprimarea la investigarea paraclinica fiind a unei diminuari a amplitudinii de activare a RED si RCI, devenite in mod edent foarte inerte.
In plus, dupa cazuistica noastra, acest aspect nevrotic neuro-vegetativ surprins la aceste organisme in conditiile unor maladii arteriale degenerative este mult mai pronuntat si mult mai precoce decat in poliartrita cronica evolutiva si spondilita anchilopoietica, maladii reumatismale si in atie cu expresia reactitatii RED la omul considerat in stare de sanatate.
In printa aspectelor endocrino-meolice studiul nostru a relevat urmatoarele: eliminarea urinara a 17-cetosteroizilor, in cele mai multe cazuri, este inferioara valorii minime a normalului (sub 7 mg/24 ore); functia tiroidiana apreciata prin determinarea PBI (iodului legat proteic), in multe cazuri, a prezentat o tendinta la hipofunctie (sub valoarea de 4 micrograme %); loul seric al proteinelor totale sau complexe (glicoproteine, acidul sialic, seromucoidul) a relevat valori moderat crescute ale glicoproteinelor numai la un numar mic de cazuri; valori in limite normale ale acidului sialic (variatia acestuia la cateva cazuri fiind nesemnificative); valori semnificativ crescute ale seromucoidului la toate cazurile studiate, cresterea mergand pana la 85% in raport cu limita fiziologica superioara admisa ca normala (de remarcat un mare numar de cresteri semnificative ale acidului sialic in afectiunile reumatismale fata de cele vasculare); valori crescute ale lipidelor totale si ale colesterolului atat in afectiunile vasculare periferice in raport cu cele coronariene, situatie consemnata si in literatura, in grupul cu cardiopatii cresterea lipidelor precedand instalarea clinica a infarctului.
Rapoartele intre cele trei categorii de parametri observati: nervosi, endocrini si meolici releva aspectul unor relatii reciproc corelate in ceea ce privesc unele axe integratoare, disfunctionalitatea lor in cazurile cu entitati patologice de tip sindrom, cum este cazul in afectiunile cronice degenerative vasculare cercetate. S-a edentiat disfunctionalitatea axei hipofizo-suprarenale si a celei hipofizo-tiroidiene in conditia de nevroza, relatii silite ca certe in patofiziologia integrativa actuala.
In aceste aspecte ale organismelor studiate in cercetarea relatata (aproximativ 100 cazuri) influenta acuta si cronica a tratamentului cu VA a oferit date interesante, tratamentul fiind efectuat dupa urmatoarea schema: s-a utilizat venin natural integral prin intepatura directa (corectand pentru o doza) conform tehnicii relevate anterior, intepatura fiind aplicata pe o papula intradermica realizata cu 0,2-0,3 ml solutie procaina hidroclorica 1-2 % pentru anestezie.

Primele doua serii, administrate intre aprilie si octombrie, a cuprins fiecare 180-200 de doze, aplicate progresiv pana la limita de 12-l5 doze, la intervale de 5-8 zile. Tratamentul a fost continuat, prin revenire, intre 3 si 11 ani cu serii de intretinere in timpul verii de cate 80-l00 doze pentru o serie. Tratamentul s-a efectuat ambulator, fara alta medicatie specifica. Cazurile de diabet sau intoleranta la VA a impus intreruperea tratamentului.
Efectele acute observate in acest stadiu a constat intr-o ameliorare sistematica a impotentei functionale a membrelor inferioare, cu reducerea semnelor de clau-dicatie intermitenta, evolutia pozitiva silindu-se dupa aceasta prima serie. in paralel oscilometria arteriala a gambelor a prezentat o ameliorare edenta, chiar in cazurile cu valori nule ale acestor segmente.
Simultan s-a constatat de asemenea o ameliorare a loului electro-fiziologic cerebral (indicele alfa, dinamica RED si RC1), insotita de ameliorari ale functiei respiratorii, aspect relatat si in literatura.
Efectele cronice pot fi relevate astfel: ameliorarea functionala observata din faza acuta a tratamentului se mentine si in perioadele tratamentelor de intretinere (7-l1 ani); evolutia favorabila sistemica este edenta pe nervos central si circulator, desi endocrino - meolic modificarile prezinta o alta dinamica.
Terapia cu VA in cazul acestui tip de maladie degenerativa (de fapt sindrom) prezinta avantaje in printa rezolvarii benefice nu numai simptomatic - cum realizeaza alte modalitati de tratament (medicamentos allopat, balnear sau cu agenti fizici), ci si prin actiune la nivelul subsistemelor integratoare precum cel nervos si neuroendocrin (ce pot fi surprinse obiectiv prin investigatii specifice).
Capacitatea VA de a reduce tulburarile nevrotice, prezente sistemic- si dupa observatiile noastre - la bolnai suferind de afectiuni arteriale degenerative (situatie care atesta caracterul unei patologii sistemice corelativ-integrate) impune acceptarea capacitatii de realizare a unor mecanisme la nivel sistemic integral ce caracterizeaza organismul uman. Apiterapia cu VA nu exclude completarea cu terapiile clasice sau complementare, efectele de rezolvare a conditiei patologice fiind mult optimizate. Raspandirea pe scara larga a terapiei reumatismului cu VA, a inceput numai prin anul 1920, curand dupa aceea raspandindu-se in toata Europa (O. Markock, 1960 -20/562). in America, Beck a fost acela care a lansat o campanie similara de apiterapie, prin monografia sa publicata in anul 1934.
O stimulare a tratamentului cu VA s-a remarcat in perioada anilor '60 prin cercetari sustinute clinic si experimental, care au adus contraargumente celor sceptici si revendicati in printa periculozitatii reactiilor pe care le-ar putea declansa asemenea tratamente, mai ales in conditiile considerarii, de catre entuziastii apiterapiei, ca panaceu universal al VA.
Indicatiile utilizarii terapiei cu VA sustinute de diferiti cercetatori sau clinicieni si prezentate pana acum in aceasta sectiune de noi in cursul prezentarii de fata (fara pretentia unei epuizari), se prezinta acum mult mai extinse datorita si faptului ca efectele edente obtinute prin studiul mecanismelor pe care le interfera sau le determina VA au consolidat efectele clinice ce detin si elementele subiective legate de pacient.

Asa cum reiese, de exemplu, din concluziile si relatarile participantilor la Conferinta Mexicana de Apiterapie, 1996, F. Lopez Hernandez utilizeaza apite-rapia ca un prim tratament in afectiunile: lupus eritematosus, colita, arterita, migrene, vertigo, emfizem, afectiuni keloide, nevroze, anxietate, insomnii, varice venoase, astm, afectiuni sinusale, maladia Parkinson, utilizand meridianele chinezesti.
Interventia VA se manifesta prin schimbarea statutului de cronicitate, in conditia admiterii acceptiunii ca aceasta stare reprezinta o conditie de desfasurare a unor parametrii morfo-fiziologici la unele cote care sunt mentinute pentru o perioada semnificativa de timp.
Conditia de "acut" pune organismul in alta postura de oportunitate electiva de a gasi un echilibru mai bun fiziologic, ca de pilda optiunea de a rezolva el insusi reechilibrarea optima la acel moment patologic. Interventia VA se manifesta prin schimbarea conditiilor de mentenanta si prin modificarea statului de cronic in acut. Conditiile de acut pune organismul in postura de a gasi un echilibru mai bun fiziologic, ca de pilda rezolvarea dezechilibrului prin capacitatile proprii de resilire a homeostaziei.
Actiunea asupra sistemului imunitar este confirmata prin reducerea "starii de boala" sub aspectele semiotic si fizio-patologic, in primul rand, alaturi de celelalte sisteme integratoare (neuroendocrin si meolic). Atestarea este realizata prin efectele benefice ale apiterapiei cu VA in multe entitati nosoiogice, precum: artritele de toate tipurile, lupusul, endarteritele, scleroza multipla ca reprezentante ale unei patologii cronice in conditiile supunerii unor tratamente de asemenea cronice ale medicinii alopate, cel mai frecvent.In ultimii 10 ani - se relateaza in raportul Conferintei Internationale de la Tel Av, 1996 - o noua indicatie importanta prind folosirea terapiei cu VA include scleroza multipla (SM), estimandu-se ca peste 4000 de persoane cu acest diagnostic au fost supuse in SUA, de exemplu, la acest tratament.In Brazilia cele mai sustinute indicatii pentru VA cuprind astmul. Chinezii au o mare lista de afectiuni care raspund la terapia cu VA, incluzand un numar de patologii neurologice, de tesut conjunctiv, tumori benigne ale pielii, afectiuni functionale precum impotenta sexuala masculina si nevrozele. Se pare ca experienta apiterapiei romanesti - care prezinta unele prioritati mondiale recunoscute ca urmare a unei indelungate preocupari si experienta - sufera prin lipsa de publicare si recunoastere ( Apiterapia in Romania, 1994).
Se recunoaste efectul pozitiv al VA in unele afectiuni rale, ca si in unele sindroame premestruale si in alte stari nosoiogice in care se incrimineaza afectarea sistemica a organismului, care trebuie considerat ca un sistem integral (Neacsu, 1973).
Efectele determinate de tratamentul cu VA sunt urmarea antrenarii sau actionarii acelor sisteme integrale ale organismului ce monitorizeaza homeostazia dereglata a organismului in urile informatiei biologice. Interesant si semnificativ in acelasi timp este "istoria" unei asemenea categorii de afectiuni definite ca arterite (de diferite etiologii) care au fost printre primele entitati nosoiogice care au atras interesul si preocuparile medicilor apiterapeuti.

Istoriceste in 1870 Anton Terc din Magdeburg, Austria, a fost primul medic care a aplicat intepatura de albina in tratamentul maladiei reumatismale. Cercetarile asupra terapiei cu VA incepute intre cele doua razboaie mondiale (Ch. Mraz -28/468) au fost mai pregnante in Europa si mai reduse in America (perioada 1920-l940), ca in perioada 1970-l980 cercetarile din SUA, in special, sa fie competitive cu cele europene.
Veninul a fost injectat cu ace hipodermice in Ioc de intepatura directa cu albina e. in 1930 doctorul Bodog Beck (N.Y.) utilizeaza intepatura de albina, gasind solutiile injecile ale epocii ineficace in reumatism, scriind apoi doua carti in 1935 si 1938 despre aceste probleme. De altfel experienta utilizarii VA este reprezentata si de aceea a altor medici americani cumulata in peste 40 de ani: R. L. Carrey si P. H. O'Conael.
Terapia cu VA a maladiilor reumatismale, mai ales, este eclipsata de aparitia medicamentelor cu corticoizi care prezinta efecte antiinfiamatoare puternice dar care, paradoxal, a incitat cercetarile prind efectele VA in relatiile cu suprarenalele, locul de eliberare al corticoizilor naturali.
Ca rezultat al succeselor terapeutice cu VA, J. Broodman din N.Y. publica in 1972 tratatul "Veninul de albina" cu aplicatiile acestuia in reumatisme si artrite. Fractionarea VA prin utilizarea tehnicii cromatografiei pe coloana realizata, in acea epoca, de W. H. Shipmannm, cat si cercetarile fiziologice si farmacologice asupra VA au fost sustinute si de J. A. Vick si W. Reed in SUA, concomitent cu cele ale altor grupe consacrate din alte tari, precum cele din Rusia (Artemov, Orlov si altii), cat si cele ale grupului din Romania (AI. Partheniu, E. Serban si altii), cercetari care au contribuit esential la consacrarea stiintifica a apiterapiei moderne cu VA, pe langa selectarea unor tehnici optime de aplicare a acestei terapii.
Astfel, s-a dovedit ca (G. Weismann) in tratamentul artritei stimularea glandelor suprarenale se realizeaza prin stimularea hipofizei, aceasta actiune nefiind unica, ci in asociere cu alte mecanisme imunologice. D. Lichtenstein si Valentino au demonstrat ca extractul de corp total de insecte cu ac - care a fost utilizat de unii autori aproape 30 de ani - este ineficace, superioritatea alergenelor din VA fiind demonstrata si de M. H. Leveless. S-a demonstrat ca VA prin stimularea suprarenalei creste cantitatea de cortizol plasmatic peste normal timp de 2 saptamani.
Dozand acidul ascorbic din glandele suprarenale la sobolani, care au primit intepaturi de la 3 la 10 albine, precum si numararea eosinofilelor si involutia timida la puii de o zi - in aceleasi conditii de tratament, Artemov si colab. probeaza mecanismul de stimulare al suprarenalelor. De asemenea demonstreaza faptul ca aceste influente se realizeaza a hipofiza, prin aceea ca animalele hipofizectomizate nu mai raspund in acelasi fel.
M. J. Billinham, J. Mortley, ca si B. Gardens si Hansen (1973) relateaza separarea electroforetica a unei fractiuni din venin pe care o denumeste peptidul 401 cu actitate antiinfiamatoare si cu un potential de actiune de aproximativ 100 de ori mai mare decat al hidrocortizonului.
G. Weisman a rezumat efectul VA asupra artritei experimentale astfel: numai VA suprima in mod edent si reproductibil artrita experimentala; - fiecare fractiune a VA si in special apamina este eficace in intarzierea producerii leziunilor initiale; melitina nu suprima decat partial artrita experimentala; VA administrat sub cutan sau peritoneal determina cresterea corticosteronului plasmatic; prostaglandina A2 este incapabila de a suprima artrita experimentala, desi ea creste nivelul corticosteronului plasmatic la fel de rapid ca si prostaglandina A1, derivat care totusi poate reduce artrita experimentala.
Bazat pe observatii stereomicroscopice ale biopsiilor sinoale de la pacientii cu osteoartrita sau artrita reumatismala, Kulka si colab. de la Harvard Medical School, ajunge la concluzia ca vasele capilare sunt organe tinta in bolile osteoar-tritice sau arteriale reumatismale. Observatiile sale cuprind aspecte ale modificarilor vasculare precum: dilatarea si contorsionarea venuleior si capilarelor; extravazarea locala a leucocitelor; reducerea numarului de capilare si de venule superficiale in special la extremitatea distala a lozitatilor; formarea de glomeruli de telean-giectazie.



Alte materiale medicale despre: veninul de albina




Comparativ cu terapiile moderne, ca, de exemplu, cele alopate care se adreseaza in special efectelor bolilor, terapiile naturiste actioneaza intai asu [...]
Atat prin experiente pe om si pe animale, cat si din reactiile de raspuns ale bolnavilor, s-a dovedit ca VA are o actiune puternica si comp [...]
Este lucru dovedit ca VA are o actiune directa asupra circulatiei sangelui, implicit asupra vaselor de sange provocand dilatarea lor, mai ales [...]


Copyright © 2010 - 2022 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre veninul de albina

    Alte sectiuni


    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Intrebarea in cateva cuvinte
    Intrebarea cu toate detaliile
    Unde se incadreaza problema medicala?
    Scrie codul din imaginea alaturata
    Scrie codul din imaginea alaturat



    Vezi toate intrebarile