Ketoprofenul

Ketoprofenul (ketoprofen, alrheumun, fastum, flexen, orudis, profenid), un acid aroilarilpropionic, are antiinflamatorii si antipiretice marcate, cu o potenta superioara indometacinei (experimental); efectul analgezic 717c24h este relativ slab. Inhiba atat ciclooxigenaza cat si lipooxigenaza, respectiv formarea de prostaglandine si leucotriene.

Se absoarbe repede si complet dupa administrarea orala. Se fixeaza in proportie de 99% de proteinele plasmatice. Concentratiile plasmatice realizate prin administrarea repetata de doze terapeutice sunt in jurul a 2g/ml, iar cea in lichidul sinovial de 1 μg/ml. Are un timp mediu de injumatatire in plasma de 1,5 ore, dar persista mai mult in lichidul sinovial. Este epurat in mare parte prin metabolizare. Se administreaza oral, 150-300 mg/zi (in 2-3 prize, la mese), la nevoie intramuscular, 100-200 mg (in 2 injectii). Uneori este mai avantajoasa introducerea rectala, cate 100 mg de 2 ori/zi sau 100 mg la culcare (in completarea administrarii orale sau in locul injectiei de seara); supozitoarele provoaca la unii bolnavi iritatie locala. Este indicat in poliartrita reumatoida, spondilartrita anchilopoietica, puseurile inflamatorii acute ale artrozelor, discopatii, forme extraarticulare de reurnatism, artrite acute, inclusiv accesul de guta.

Frecventa reactiilor adverse este de circa 15% - indeosebi gastralgii, greata, voma, diaree. Ocazional se produc cefa lee, vertij, somnolenta, retentie hidrosalina. Sangerarile digestive sunt relativ rare. Ulcerul alergia specifica hipersensibilitatea la salicilati (sau aIte antiinflamatorii nesteroidiene) constituie contraindicatii. Folosirea in timpul sarcinii trebuie evitata. Este necesara prudenta in prezenta instifi cientei renale avansate.