Posibil ca tie sa ti se para o chestie stranie, daca al tau e din categoria celor care au dat-o in insomnie, dar sa stii ca multa lume se confrunta cu problema asta: in primele cateva luni, bebelusul nu vrea altceva decat sa doarma cat e ziulica de lunga, dupa care se trezeste din trei in trei ore peste noapte. E cel mai pacatos obicei posibil - daca nu-l poti face pe bebelusul tau sa inte diferenta dintre zi (adica atunci cand suntem treji, iubire, ai inteles?) si noapte (nu vreau sa te vad decat peste sase ore!), atunci i aa ingrozitor de mult de suferit din cauza lipsei de somn. Vreau sa spun, si mai mult decat in mod normal.
Ca sa-l poti dezvata de obiceiul asta afurisit, trebuie sa incerci sa-l tii treaz cat mai mult timp posibil peste zi, dar e un lucru nu intotdeauna usor de facut. Scosul la plimbare il adoarme aproape instantaneu, la fel ca mersul cu masina, o sedinta de alaptat, ascultatul muzicii si interesantul spectacol pe care i-l ofera mami, cand face exercitii de
gimnastica pentru burta!
Singura metoda care a dat rezultate cu copin mei a fost schimbarea frecnta a tipului de activitate in care-i antrenam. Indiferent ce-am fi facut, daca dura mai mult de zece minute, pleoapele incepeau sa cada grele (pleoapele copilului, nu ale mele! Ale mele au fost permanent cazute timp de sase luni!) si doa/ deplasatul constant dintr-un loc intr-altul, de la un stimul la altul si de la o activitate la alta reusea sa-i mentina copilului atentia treaza. Daca nimic altceva nu mai mergea, ma prefaceam ca-i schimb inca o data scutecul, chestie care de obicei imi aducea inca zece minute de trezie, iar plimbatul prin gradina, ca sa ne uitam la toate florile, s-a dodit un succes pe toata linia! Pana ce lumina orbitoare a soarelui l-a facut sa inchida iar ochii si sa adoarma tun. La naiba!
