Fractura reprezinta intreruperea totala sau partiala a continuitatii unui os, ca urmare a unei lovituri, caderi sau presiuni puternice. Fracturile pot aparea in diferite accidente de munca, de circulatie, competitii sportive, accidente casnice sau diferite agresiuni. Fracturile apar mai frecvent la sexul masculin. La femei frecventa fracturilor creste odata cu rsta, ele aparand de obicei pe un teren patologic (osteoporoza postmenopauza).
Mecanismul de producere a fracturilor poale li direct sau indirect, in mecanismul direct agentul traumatic produce fractura la locul de actiune (contuzie puternica, proiectil). in mecanismul indirect, agentul traumatic produce fracturi la distanta la locul de actiune. Forta traumatica actioneaza in acest caz pe capetele osului (epifizei) si produce o fractura la nivelul corpului osului (diafiza), fie prin tasare. fie prin llexie (indoire), fie prin rasucire, fie prin tractiune (in urma unor contractii musculare puternice) (. 23). Dupa intinderea liniei de fractura avem fracturi complete si fracturi incomplete. in fracturile complete este interesata toata grosimea osului. Dupa forma liniei de fractura acestea pot fi transversale, oblice, longitudinale, spiroide cu diferite forme in T, V, Y; iar dupa numarul fragmentelor rezultate avem fracturi duble, multiple cominuli ve (. 24). in fracturile incomplete este interesata doar o parte a grosimii osului, de aceea pot imbraca diferite forme: infundare (la nivelul calotei craniene), fractura iu "lemn verde" caracteristica copiilor, in care traseul fracturii inlereseaza numai jumatate din grosimea osului impreuna cu portiunea din periost corespunzatoare, (fisura osoasa). in functie de fragmentele oaselor rezultate in urma fracti'rii avem fracturi cu deplasare si fracturi fara deplasare. Daca in cazul fracturilor fara deplasare fragmentele oaselor raman pe loc, in ca/ul fracturilor cu deplasare acestea pot fi longitudinale cu indepartarea fragmentelor; unghiulare (fragmentele facand un unghi obtuz intre ele); laterale, cu incalecare de fragmente si prin rotatie fragmentele osoase pastrand contactul intre ele, dar rotate cu 90" sau 180A fata de pozitia lor initiala datorita tractiunilor exercitate de diferitele grupe musculare (. 25). in general toate fracturile se insotesc si de o lezarea partilor moi inconjuratoare fie actiunii directe-a agentului traumatic, fie datorita deplasarii fragmentelor osoase care pot sectiona, rupe sau zdrobi fibrele musculare inconjuratoare. Vasele sanguine din apropierea focarului de fractura pot fi zdrobite sau rupte, determinand aparitia unor hematoame sau pot fi comprimat; ducand la ischemia tesuturilor scularizate de acestea. Nervii aflati in vecinatatea focarului de fractura pot fi rupti, comprimati sau elongati (alungiti), manifestandu-sc prin diferite forme neurologice. Alteori in urma traumatismelor se pot leza viscere abdominale ca: ficat, splina, ca urinara, prostata, uter, etc), sau toracice (plamani).

Conditia esentiala in cazul acordarii primului ajutor cousta in a NU misca accidentatul din loc, aceasta pentru a nu produce durere sau a completa sau a complica fractura prin deschiderea fracturii sau aparitia unei leziuni sculare si/sau nervoase. A doua conditie esentiala este chemarea de urgenta a unui medic. Pana la sosirea medicului, pacientul, fi linistit si incurajat. Daca pacientul este inconstient se trece de urgenta la resuscitarea cardiosculara prin asigurarea respiratiei artificiale "gura la gura" si a masajului cardiac. In cazul in care exista o hemoragie se asigura o hemostaza corespunzatoare (oprirea sangerarii) prin aplicarea unui garou compresiv la radacina membrului. In cazul in care nu se poate apela la un medic, se transporta accidentatul la primul punct sanitar. in caz de fractura, persoana care acorda primul ajutor trebuie sa imobilizeze regiunea afectata cu atele de lemn, metal sau pansamente gipsate in vederea prevenirii socului traumatic, reducerii durerii si prevenirea aparitiei complicatiilor. Exista atele anume confectionate cu forme si dimensiuni riate, utilizate pentru imobilizarea diferitelor regiuni ale membrelor superioare si/sau inferioare. Exemplu, atela lui Kramer confectionata din plasa de sarma subtire care poate fi indoita astfel incat sa se adapteze pentru orice regiune a membrului superior sau interior. in cazul absentei unei atele, se pot utili/a scanduri inguste, placi metalice, bele. umbrele, schiuri. Aielcle se vor aplica deasupra imbracamintii. niciodata direct pe piele (membrul I"i invelit in ta, carpe si apoi imobilizat cu atele). Iu ca/urile in care nu exista nici un lei de obiect la indemana, membrul liacmrat se poate imobiliza astfel: membrul superior se lega strans de corp, iar membrul inferior fracturai il legam strans de membrul opus sanatos (. 26).
Pentru imobilizarea bratului se utilizeaza doua atele mai lungi decat distanta umar-cot. 0 atela se pune pe fata externa a bratului, astfel incat sa acopere umaml si cotul, iar cea de-a doua atela se fixeaza pe fata interna a bratului de la subtioara pana la cot. Cele doua atele se leaga strans prin intermediul unor lase. Inainte de imobilizare se indoi antebratul pe brat inlr-un unghi de 90A. Ideal ar fi ca alela externa sa treaca pe spate pana la omoplatul umarului opus. Antebratul semillectal pe brat se fixeaza pe corp printr-o fasa trecuta dupa gat (. 27).
Pentru imobilizarea oaselor antebratului se utilizeaza doua atele lungi care sa acopere atat articulatia cotului cat si articulatia pumnului. O atela se monteaza pe fata externa a antebratului, iar cealalta pe fata interna si apoi se leaga strans intre ele cu ajutorul unor lase de tifon. inainte de imobilizare antebratul se llecteaza pe brat la un unghi de 90A. Dupa imobilizare se fixeaza antebratul pe corp prinlr-o fasa trecuta dupa gat (. 28).
Pentru imobilizarea osului coapsei se utilizeaza doua atele. O atela se pune pe fata externa a piciorului, de la subtioara pana mai jos de calcai, iar cealalta atela se fixeaza pe fata interna a piciorului, din regiunea inghinala pana mai jos de calcai. Cele doua atele se leaga strans intre ele cu fase. Alela externa se fixeaza si de trunchi (. 2Q).
Pentru imobilizarea oaselor gambei se utilizeaza doua atele: una externa si una interna, care trec in sus de articulatia genunchiului cu circa 10 cm si in jos de calcai, tot cu 10 cm. Atelele se leaga strans intre ele cu fase (. 30).In caz de fractura de craniu, accidentatul intra de obicei in comotie cerebrala cu pierderea cunostintei, eventual asociata sau nu cu hemoragie diu nas sau urechi. Daca accidentatul si-a pierdui cunostinta se trece de urgenta la resuscitarea cardiosculara (respiratie artificiala "gura la gura" si masaj cardiac). Ulterior se panseaza plaga sau orificiul respectiv pentru oprirea hemoragiei si se cheama de urgenta medicul sau se transporta accidentatul de urgenta la spital. in cazul aparitiei unor convulsii se imobili/a pacientul pentru a nu-si produce raniri. in ca/ de fractura a oaselor nasului cu hemoragie, se introduce in fiecare nara cate un tampon cilindric compact de ta sau tifon steril, dupa care se pune pe nas un pansament sub forma de prastie si se transporta accidentatul la spital. in caz de fractura de maxilar sau mandibula cu sau fara hemoragie se monta un pansament sub forma de prastie pe barbie, cu legarea capetelor pe crestet si se transporta rapid accidentatul
la spital. In caz de fractura a oaselor gatului sau a sirei spinarii, produsa prin cadere sau presiune violenta, se introduce cu foarte mare grija sub accidentat fie o scandura lala, fie o usa, de care acesta [\ imobilizat. Se evita orice fel de rotire sau indoire a coloanei vertebrale, deoarece se poate produce o sectionare a maduvei spinarii. Pacientul fi
transportat de urgenta la primul post de ajutor medical (. 31). in cazul fracturii de
clavicula, accidentalul lua spontan o pozitie particulara, adica avea capul aplecat inainte spre partea afectata si isi sustine bratul cazut. Primul ajutor consta in fixarea in subtioara afectata a unui sul compact de carpe sau tifon, dupa care membrul ranii se indoaie din articulatia cotului si se imobilizeaza pe trunchi prin legarea acestuia in totalitate cu fase apoi se transporta accidentatul la spital.In caz de fractura deschisa la coaste, se aplica un pansament steril si se infasoara toracele cu o fasa lata. Daca fractura este inchisa punem bolnavul sa expire fortat, dupa care se aplica strans o fasa de jur imprejurul toracelui si se transporta la spital (. 32).In caz de fractura a oaselor bazinului, accidentatul fi asezat pe o scandura lata sau o usa, i se plasa un sul de haine sub genunchi si se lega ranitul de scandura cu ajutorul unor fase dupa care se transporta de urgenta la spital.
Tratamentul de specialitate in caz de fractura se efectua intotdeauna la un serviciu de ortopedie. Durerea se combate prin administrarea de Algocalmin, Antidoren, Mialgin sau Romergan. Nu se recomanda administrare de antialgice majore de tip Morfina deoarece dau depresie respiratorie si accentueaza socul traumatic, de asemenea nu se realiza o anestezie cu Xilina sau Novocaina in focarul de fractura. Tratamentul fracturii se poate face printr-o metoda nesangeranda (ortopedic-tractiune si imobilizare in aparat ghipsat) (. 33); sau printr-0 metoda sangeranda-chirurgicala cu deschiderea focarului de fractura si osteosinteza cu sarma, cuie, suruburi, placi cu suruburi sau tije metalice ceutromedulare cu aplicare ulterioara de imobilizare gipsata (. 34).

Consolidarea fracturii dupa interventia chirurgicala se face prin administrare de vitamina D2 si calciu, vitamine Bl, B6 pentru refacerea peretilor capilarelor sanguine din focarul de fractura. Pentru complectarea recuperarii functionale se urmeaza si o fizioterapie (diatermie, raze ultrascurte si/sau ultraviolete). Pentru focarele deschise se recomanda efectuarea unei antibioterapii generale si locale impreuna cu o ccinare antitetanica si antigangrenoasa.