este un derivat butirofenonic care se deosebeste structural de haloperidol prin prezenta unei grupari trifluorometil in locul clorului. Este un neuroleptic puternic, ou actiune antipsihotica superioara fata de clorpromazina (de 200 ori) si haloperidol (de 20 ori). Are actiune mai rapida si mai intensa decit trifluoperazina (Stela-ziri(R>). Este inzestrat cu proprietati sedative evidente in caz de agitatie psihomotorie. Are si efecte antiemetizante remarcabile. T. este indicat in schizofrenie acuta, manie, deliruri acute, confuzii mintale, tulburari de comportament la epileptici si oligofreni, si de asemenea, pentru potentarea narcozei sau in varsaturi incoercibile. Efectele secundare si contraindicatiile sint similare cu ale haloperidolului. T. poate produce fenomene neurologice extrapiramidale puternice, mai ales dupa supradozare (parkinsonism, akatizie, tasikinezie, crampe musculare). Nu se administreaza in isterie. Preparatul Triperidol^ este conditionat sub forma de fiole, care contin 2,5 mg (1 ml), si solutie pentru uz intern (1 ml = 20 pic. = 1 mg), in care pe picatura se afla 0,05 mg T. Preparatul Trisedyiw este similar. In afara de formele farmaceutice mentionate, acesta se mai gaseste si sub forma de comprimate, care contin 0,5 mg substanta activa. T. se administreaza per os, in doze progresiv creseinde, dupa toleranta bolnavului, incepind cu 0,25 mg de 2 ori pe zi (de ex. de 2 ori 5 pic), pina la 1,52,5 mg pe zi (maximum 6 mg pe zi, fractionat). Doza de intretinere variaza intre 0,51,8 mg pe zi. Medicamentul se ia inainte de mincare, diluat in apa, lapte, sucuri de fructe etc. in oazurile acute cu agitatie sau cind nu se poate administra per os se r aplica parente-ral (i.m.) 0,52,5 mg. Aceasta doza poate fi repetata de 12 ori pe zi. T. se poate asocia cu antiparkinsoniene si miorela-xante. Se utilizeaza cu prudenta in cazurile tratate cu alte deprimante ale SNC (barbiturice, opiacee) al caror efect poate fi potentat.