eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
NutritieBoli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri


Psihopatologie clinica

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » GHID MEDICAL » psihiatrie » psihopatologie clinica

Sindroamele afective

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire

Sindroamele psihopatologice afective cuprind o gama importanta si larga de manifestari psihice anormale, in care intra: sindromul maniacal, sindromul depresiv, insilitatea psiho-afecti la copii si tineri, sindromul anxios. Le vom prezenta pe rand in continuare.

1. Sindromul maniacal
Sindromul maniacal este o entitate clinica speciala si autonoma, un sindrom general de excitatie psihomotoare cu o evolutie in general ciclica, adesea de natura constitutionala si endogena, uneori insa si secundar reactiv (A. Porot).
Acesta se caracterizeaza printr-o dispozitie afecti exaltata, de tip euforic, fuga de idei ce poate ajunge la o stare de incoerenta, polipragmazie, insilitate motorie, agitatie, logoree, gandire prin asonanta, adesea un limbaj de tip moriatic.
Din punct de vedere psihopatologic, se noteaza urmatoarele tipuri de tulburari specifice:
- tulburari de dispozitie afecti de tip euforic;
- tulburari intelectuale (atentie flotanta, inconstanta, fuga de idei, asonanta, digatii);
- tulburari de activitate (polipragmazie, agitatie psihomotoare, logoree etc.);
- tulburari fizice generale (insomnii, tulburari endocrine, tiroidiene sau oriene, cresterea apetitului alimentar).In ceea ce priveste formele clinice ale sindromului maniacal, acestea sunt urmatoarele :
a) excitatia maniacala simpla sau "mania verbala" in care accelerarea ritmului gandirii si hiperactivitatea sunt de mica intensitate ;
b) mania coleroasa, caracterizata prin reactii de manie si irascibilitate crescuta;
c) mania confuzionala sau incoerenta, inrudita cu sindromul amential prin caracterele sale de degradare profunda si incoerenta in gandire si activitate;
d) mania supraacuta sau "furoarea maniacala", asociata cu abolirea starii de constiinta si stari onirice;
e) hipomania, o stare de excitatie maniacala mult atenuata, minora. Sindromul maniacal poate fi intalnit in faza maniacala a PMD, in psihozele afective ale batranilor, in PGP, in cursul tulburarilor psihice legate de maternitate, in hipertiro-idism si hiperfoliculinism.

2. Sindromul depresiv
Sindromul depresiv consta intr-o scadere trecatoare sau durabila de dispozitiei psihice sau a tonusului psihic. in cadrul sindromului depresiv se noteaza existenta a doua componente clinice : una de natura fizico-somatica si alta de natura psiho-afecti.



Componenta fizico-somatica se caracterizeaza prin activitate redusa, gesturi limitate si putine, mimica precara cu aspect trist; bolnavul se misca incet, putin sau prefera sa stea in pat, inert, cu privirea in gol, inexpresiv. Este acuzata o stare de oboseala generala inexplicabila, insomnii. Se noteaza prezenta unor tulburari de ordin neurovegetativ, cum ar fi : scadere ponderala, inapetenta, stare saburala, constipatie, bradipnee, hipotensiune arteriala.
Componenta psiho-afecti se caracterizeaza printr-o scadere generala a tonusului psihic. Se noteaza urmatoarele aspecte psihopatologice : astenie fizica, scaderea randamentului intelectual, slabirea atentiei, dificultati de evocare mnezica, oboseala rapida la cel mai neinsemnat efort, slabirea vointei, dispozitie trista, senzatie de apasare sufleteasca, depresivitate de diferite intensitati, sentiment de inferioritate, neliniste anxioasa, durere morala, sentiment de culpabilitate, o atitudine de pesimism si deznadejde legata de viitor, restrangerea sferei intereselor, a comunicarii, voce soptita, limbaj sarac. La aceste tulburari cu caracter afectiv se adauga adesea tulburari din sfera gandirii, de tipul unui "delir melancolic" (idei de culpabilitate si autoacuzare, idei de ruina, saracie, doliu, idei ipohondriacc, idei de negatie). Un aspect caracteristic, care apare destul de constant asociat in sindromul depresiv, sunt ideile sau tentativele de suicid.
Din punct de vedere psihopatologic, sindromul depresiv poate lua aspecte clinico-psihi-atrice diferite, in raport cu continutul. in sensul acesta, se descriu urmatoarele tipuri:
a) sindromul melancolic, caracterizat prin depresie gra, imobilitate motorie, bradi-psihie, anxietate, delir melancolic, sindromul Cottard;
b) sindromul depresiv-anxios, forma in care, din punct de vedere psihopatologic, predomina, alaturi de depresivitate, o stare marcata de neliniste anxioasa;
c) sindromul ipohondriac, marcat de asocierea la starea depresi a cenestopatiilor si ideilor ipohondriacc;
d) sindromul asteno-depresiv, forma care asociaza depresivitatii o stare marcata de astenie cu bradikinezie si bradipsihie;
e) sindromul de depersonalizare, tulburarea psihopatologica ce asociaza depresiei tulburari de depersonalizare, idei de imortaliiate si suferinta morala;
0 sindromul depresiv-obsesiv, care asociaza in acelasi lou clinic depresia cu preocuparile obsesive.In ceea ce priveste cauzele sindromului depresiv, acestea pot fi numeroase; le mentionam pe urmatoarele:
- cauze exogene, de natura psiho-traumatizanta emotional, asa cum apar ele in cazul nevrozelor sau al reactiilor depresive;
- cauze endogene, cum sunt formele psihotice de depresie (boala afecti, PMD);


- depresia de involutie din perioada de climacteriu;

- depresia sculara din cursul hipertensiunii arteriale sau al arteriosclerozei cerebrale, legata de un fond organic cerebral scular;
- depresia de origine organica cerebrala din cursul PGP, neurosifilisului, encefalitelor, tumorilor cerebrale, traumatismelor cerebrale, bolii Parkinson, coreelor cronice etc.;
- depresia secundara consecuti unor afectiuni somatice de natura infectioasa, toxica, endocrina, meolica;
- depresia care apare in cursul tratamentului cu medicamente psihotrope administrate incorect si pe durata lunga.


3. Insilitatea psiho-afecti

Numerosi autori au descris o stare de insilitate emotional-afecti complexa, asociata cu o insilitate motorie si modificari intelectuale si comportamentale, care apare de regula la copii si adolescenti (H. Abramson). Ea pune serioase probleme de adaptare-integrare familiala, scolara si sociala. in sensul acesta, H. Abramson descrie urmatoarele forme clinice:
1. Insilitatea psihomotoare pura. Aceste cazuri se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi psihopatologice : impulsivitate, turbulenta, inclinatie spre manie, nesupunere, incapatanare, dezordonare, imprastiere, violenta. Bolnavii vor sa domine intr-o maniera puerila; recurg la frecvente fugi si manifesta tendinta la gabondaj.
2. Debilii insili. Acestia au o ereditate incarcata din punct de vedere psihopatologic, notandu-se in antecedentele lor episoade meningitice, convulsii, epilepsie, suicid, familii de origine dezorganizate, tulburari caracteriale, copii abandonati sau naturali. Din punct de vedere clinic, se noteaza o stare de retard intelectual; sunt neatenti, apatici, foarte lenti in privinta efortului intelectual, dar, in rest, agitati psiho-emotional si turbulenti, sugestibili, incapatanati, impulsivi.
3. Insilii emotivi. La aceste cazuri se noteaza o ereditate psihopatica foarte incarcata. Reactiile lor emotional-afective se caracterizeaza prin urmatoarele: agitatie, neliniste, susceptibilitate, inhibitie, crize scurte de manie, riatii de dispozitie afecti; capricii, incapatanare, indisciplina, dezordine, lene, autoritarism, irascibilitale. Tinerii sunt tematori si au somnul agitat, mai tarziu devin brutali si susceptibili. Sunt capabili de generozitate si devotament ce insa nu dureaza multa vreme, in cursul acceselor de disperare pot comite acte de suicid care insa sunt repede uitate. Fugile si furtul au un caracter impulsiv si sunt mai rar semnalate.
4. Insilii paranoici. La acesti indivizi, reactiile afective sunt caracteristice si constau din urmatoarele trasaturi psihopatologice: egocentrism, orgoliu, neincredere, susceptibilitate, agresivitate, nevoia de a comanda si de a se impune. Sunt nitosi si au o buna impresie despre ei. Cand se simt slabi, devin ipocriti si supusi. in familie ii terorizeaza pe cei slabi, sunt cinici, rai si afiseaza indiferenta. Adesea isi calomniaza parintii si se cred insuficient iubiti de acestia. Iriili, maniosi, incapatanati, nu admit sa li se faca obsertii. Au o imaginatie morbida. Lenesi si insili in activitatea profesionala, isi schimba frecvent locul de munca. Manifesta tendinta la fuga si furt utilitar neinsotit de regrete sau remuscari. Mitomanie utilitara.


5. Insilii cu tendinte perverse. Acestia au si ei o ereditate incarcata (nevroze, etilism, TBC, meningita, sifilis). Din punct de vedere psihopatologic, notam somn agitat, anomalii sexuale cu erotism precoce, dezvoltare intelectuala normala sau chiar peste medie, indiferenta afecti cu tendinta la inchidere in sine. Sunt ipocriti si ironici, incapatanati, maniosi, indisciplinati, mitomani si profitori. Se noteaza furturi frecvente.
6. Perversii insili. Au o ereditate foarte incarcata, in special pe linie caracteriala. Parintii sunt adesea tarati. Somnul le este agitat. Turbulenti si zgomotosi, sparg, rup, strica. Au un limbaj vulgar, trivial, injurios. Sunt mitomani, obraznici si calomniatori, razbunatori cu tendinta la dominare. Viata sexuala apare precoce. Sunt lenesi si inactivi, cu performante scolare mediocre.
7. Insilii intermitenti. Au o ereditate psihopatica foarie incarcata. Manifestarile au o tendinta de aparitie ciclica. Poseda inteligenta normala sau peste medie. Sunt emotivi, susceptibili, nelinistiti si obosesc usor. Au o vointa slaba. Sunt foarte afectuosi cu unele persoane si retinuti cu altele.
8. Insilii epileptici. La acestia se noteaza o ereditate epileptica, trasaturi psihopatice, etilism si TBC in antecedente. Au frecvente tulburari de caracter de tipul nervozitatii asociate cu violenta si crize de manie, stigmate de degenerescenta fizica, somnam-bulism, emotivitate si frica crescute. Nivelul intelectual este normal. Manifesta tendinta la clastomanie, rupand si distrugand obiecte, cruzime fata de animale.
9. Insilii simptomatici. La acesti indivizi, tulburarile apar ca o consecinta a unor afectiuni diferite, de regula post-infectioase sau posttraumatice. Ca manifestari clinice se noteaza urmatoarele: onicofagia, cosmaruri nocturne, tulburari de somn, tulburari afective asociate cu tulburari de caracter (neascultare, obraznicie, incapatanare, iriilitate, gelozie, violenta, emotivitate, sugestibilitatc, capricii etc).


4. Sindromul anxios

Anxietatea este o stare de neliniste psihopatologica, definindu-se in trei moduri:
1. Sentiment al unui pericol iminent, nedeterminat obiectual, al unui pericol neprecizat care ar urma sa se produca. Acest sentiment se insoteste de elaborarea de fantasme care amplifica lotul, ridicand situatia la proportiile unei drame.
2. O atitudine de asteptare in fata unui pericol, and caracterul unei veriile stari de alerta care indeaza individul in totalitatea sa, asociata cu impresia unei catastrofe imediate.
3. Convingerea unei imposibilitati absolute de a actiona, la care se asociaza sentimentul propriei sale dezorganizari si al aneantizarii persoanei respective in fata pericolului.
Anxietatea, ca reactie afecti specifica, se asociaza cu reactii neurovegetative diferite, cum ar fi dificultati respiratorii si cardiace, dispnee, tahipnee, puls accelerat, paloare, scaderea tonusului muscular sau spasme musculare, uscaciunea gurii. Aceste reactii sunt similare celor descrise in cursul starilor de stres.
Brissaud (1890) face distinctia intre anxietate, ca reactie emotionala pura, si angoasa, care este o reactie emotionala cu o mare incarcatura somatica.
Starile anxioase intereseaza in mod egal si fiinta morala, fiind traite ca niste manifestari intime ale persoanei, pe cand starile de angoasa, mult mai elementare, cu caracter periferic, sunt traite in special in fizico-somatic.
Din punct de vedere clinic, sindromul anxios este unul dintre elementele fundamentale ale psihopatologiei. H. Ey descrie urmatoarele forme de manifestare a sindromului anxios.
1. Crizele anxioase sunt crize de anxietate paroxistica ce pol avea aspecte diferite : stupoare, agitatie, onirism confuzional, stare de perplexitate. Ele apar in urmatoarele situatii: stari confuzionale, psihoze periodice, episoade epileptice, in formele de debut ale schizofreniei si dementelor.
2. Structura anxioasa poate fi o trasatura dominanta si fundamentala a unor personalitati de tip morbid. Ea se poate prezenta sub urmatoarele riante clinice: nevroze anxioase si anxietati constitutionale and la baza tipul de "constitutie emoti" (E. Dupre) sau pe cel de "auto-insecuritate" (K. Schneider). Aceasta poate fi intalnita in cursul starilor neurastenice, ipohondriace si cenestopate, in obsesii, fobii, paranoia interpretati sau halucinalorie, in unele forme de schizofrenie.
3. Angoasa din cursul unor afectiuni organice, somatice cum ar fi angina pectorala, astmul bronsic, septicemiile, difteria, scarlatina, hipertiroidia si hipoglicemia.



Alte materiale medicale despre: psihopatologie clinica




Aceasta grupa cuprinde toate cazurile de 'alienatie a persoanei\" caracterizate printr-o tulburare permanenta a raporturilor intelectuale, afect [...]
Cadrul psihologic general Personalitatea este sinteza tuturor elementelor care concura la organizarea psiho-mintala a unui individ, pentru a-i da o f [...]
Dinamica sistemului personalitatii este data de etapele vietii individului. Viata unei persoane nu este liniara si continua. Ea reprezinta o succesiun [...]


Copyright © 2010 - 2021 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre psihopatologie clinica

    Alte sectiuni


    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Intrebarea in cateva cuvinte
    Intrebarea cu toate detaliile
    Unde se incadreaza problema medicala?
    Scrie codul din imaginea alaturata
    Scrie codul din imaginea alaturat



    Vezi toate intrebarile