eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
NutritieBoli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri


Virusologie

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » BOLI » virusologie

Taxonomie virala

Trimite pe WhatsApp Versiune pentru tiparire

Istoric. Sistemul unirsal de taxonomie virala elaborat de Comitetul International pentru Taxonomie Virala (ICTV) este un sistem deschis, susceptibil de actualizari periodice. Totusi, plecand de la un numar limitat de criterii, sistemul reuseste sa defineasca categorii (laxoni) bine delimitate, cu semnificatie clinica. In acest mod clasificarea "viro-astronomica" este tot mai mult "viro-logica".


- specia - reprezinta o multime constituita din tulpini de virus care au in comun un set de proprietati sile care separa aceasta multime de altele asemanatoare. in general specia este rezultatul unei decizii subiecti. Pentru virusurile ARN, cu mare variabililatc, se intrebuinteaza uneori si termenul de quasispecii care reprezinta submultimi caracterizate de identitate genomica. Fiecare quasispecie poseda o secnta genomica consens caracterizata pentru fiecare pozitie din lantul nucleotidic de bazele intalnite cel mai frecnt.
Tulpinile virale sunt constituite din progenii rezultati din replicarea unui singur izolat viral.
- genul - grupe de specii virale cu caracteristici comune si cu un ancestor comun (terminatia latina: virus; exemplu: morbillivirus = virus rujeolos);
- familia - grupe de genuri cu caractere comune in ceea ce priste morfologia virionilor, structura genomica si strategia replicarii (terminatia latina: viridae; exemplu: Paramixoviridae).
- ordinul - este un nou grup taxonomic care grupeaza familii cu strategie comuna a replicarii. La ultimul Congres International de Virusologie (Ierusalem, 1996) au fost recunoscute doua ordine: Mononegavirale (cu genom ARN ss cu polaritate negativa) si Nidovirale (fara anlopa).
Taxonomia actuala utilizeaza urmatoarele criterii definitorii pentru clasificare: /. Proprietatile virionului: talie, forma, simetrie, prezenta anlopei;
2. Proprietatile genomului: tipul de acid nucleic, numarul de spire (simplu sau dublu spiralat = ss/ds): linear sau circular (L,C), sensul de transcriere sau polaritatea, numarul de segmente, secnta de nucleotide.
3. Proprietatile proteinelor virale: numar, greutate moleculara, functie, secnta de aminoacizi.
4. Replicarea virala: strategia replicarii, transcriere, traducere, modificari posttraducere. asamblarea si eliberarea virionilor progeni.
5. Proprietatile fizico-chimice: silitate termica, rezistenta la pH, radiatii, detergenti, solnti, ioni, etc.
6. Proprietati biologice: serologie, spectru de gazda, tropism celular, ctori. Clasificare epidemiologica. O clasificare foarte utila pentru clinician foloseste



drept unic criteriu calea de transmitere a agentului etiologic viral. Urmatoarele categorii pot fi delimitate:
- Virusuri enterice - cu transmitere fecal-orala (exemplu, poliovirusuri);
- Virusuri respiratorii - cu transmitere aeriana (exemplu, virusuri gripale);


- Virusuri cu transmitere sexuala (exemplu, HIV);

- Virusuri transmise prin sange (exemplu, virusul hepatitei B);
- Virusuri transmise de artropode (exemplu, arbovirusuri encefalitogene);
- Virusuri transmise rtical, materno-fetal (exemplu, virusul rubeolos, citomegalic, etc).
Familii importante din punct de dere medical. in prezent ICTV recunoaste 61 familii de virusuri din care 21 sunt patogene pentru om (elul 2.1-2.2.). Vom enumera numai familiile importante din punct de dere medical:


RIBOVIRUSURI

1. Picornaviridae grupeaza virusuri fara anlopa, cu simetrie icosaedrica, diametru 27-30 nm, genom ss cu polaritate pozitiva si infectios, spectru ingust de gazda. Din aceasta familie fac parte cinci genuri:


- Enterovirus (virusurile polio. coxsackic si ECHO):

- Cardiovirus (virusul encefalomiocarditei);


- Rhinovirus (agentii guturaiului);

- Aphtovirus (virusurile febrei afloase);


- Heparnavirus (virusul hepatitei A).

Dimensiunea genomului la picornavirusuri, desi variaza intre 7.2 kb la rhinovirusuri si 8.5 kb la aphtovirusuri prezinta cateva caractere comune:
- o regiune lunga (0.6 - 1.2 kb) noncodanta, la capatul 5' al genomului, importanta pentru virulenta si pentru replicare;
- o regiune scurta (50 - 100 nucleotide) noncodanta, la capatul 3". necesara pentru sinteza spirei negati complementare (unde se ataseaza asa numitul semnal de poliadenilare);
- restul genomului codifica o singura proteina, clivata ulterior in polipeptidele capsidei.
2. Caliciviridae prezinta aceleasi caractere ca picornavirusurilc cu exceptia formei si taliei mai mari (35-40 nm). Exemple: agentii gastroenteritelor umane si patogeni asemanatori la porci, caini, feline. Infectiile la om afecteaza in special copin si se transmit cu usurinta in colectivitati. Alte virusuri ARN au fost izolate din epidemii de boala diareica: astrovirusuri, coronavirusuri si virusuri mici. rotunde, neclasificate: agentul Norwalk.
3. Togaviridae cuprinde virusuri anlopate cu simetrie icosaedrica, dimensii 60-70 nm, genom ss cu polaritate pozitiva si infectios, spectru larg de gazda (primate si insecte) Toga, Flavi si Bunyaviridele, alcatuiau in trecut grupul arbovirusurilor (artropode borne viruses). Familia Togaviridae cuprinde 4 genuri:
- Alfavirus (virusurile encefalitelor ecvine de esl, st, Venezuela, etc);


- Rubivirus (virusul rubeolos);

- Pestivirus (virusul diareii bovine, hog cholera virus);


- Hepacivirus (virusul hepatitei C).

4. Arteriviridae (virusul arteritei ecvine), cu caractere intermediare intre pesti- si flavi-virusuri este o familie recent desprinsa din Togaviridae.
Arbovirusurile infecteaza mamifere si pasari si sunt mentinute in aceste rezervoare animale de insecte hemalofage. Vectorul artropod se infecteaza muscand animalele in stadiu viremic. Multe arbovirusuri realizeaza cicluri rcplicati la insectele vccloare. Raspandirea geografica a arbovirozelor depinde de climat care la randul sau determina distributia ctorilor si a animalelor rezervor de virus. Omul este numai o gazda accidentala in lantul epidemiologie al arbovirozelor.
Alte doua familii desprinse din arbovirusuri sunt:
5. Flaviviridae - include febra galbena, Denga, encefalita rusa de primavara-vara, etc.
6. Bunyaviridae - include encefalita de California, febra hemoragica de Crimeea, etc.
7. Orthomixoviridae cuprinde virusuri anlopate cu simetrie helicoidala, dimensii 80-l00 nm, gcnom ss, segmentat cu polaritate negativa. Denumirea deriva de la afinitatea acestor agenti pentru glicoproteinele care acopera celulele epiteliului respirator si membrana hematiilor. Polipeptidele din structura proiectiilor anlopei virale (cu care virusul se ataseaza de substrat) ca si enzimcle necesare pentru glicozilarea lor sunt virus codificate: lipidele si rezidiile glucidice din anlopa suni preluate din membrana celulei gazda.
Aceasta familie include trei genuri de virusuri gripale (Influenzavirus A, B si C). Virusurile gripale A cuprind specii patogene pentru om, porc, cai, pasari, etc. fiind responsabile de epidemiile de amploare: virusurile gripale B determina gripa sporadica (si, probabil, o complicatie fatala rara: sindromul Reye).
8. Paramixoviridae suni virusuri mai mari (100-l50 nm) dar cu caractere asemanatoare ortomixovirusurilor. Esentiala pentru delimitarea lor este genomul nesegmentat ceea ce determina silitatea lor antigenica. Multi agenti patogeni importanti pentru om suni cuprinsi in aceasta familie:
- genul Morbillivirus cu virusul rujcolos;


- genul Pneumovirus cu virusul respirator sincitial:

- genul Paramixovirus cu virusul urlian si paramixovirusuri propriuzise.
9. Rhabdoviridae sunt virusuri alungite cu sectiune de glont. In realitate sunt anlopate cu simetric helicoidala, genom ss, nesegmenlat, cu polaritate negativa. Principalul patogen este virusul rabic care se replica exclusiv citoplasmic formand incluziile Babes Negri si se elibereaza din celule prin inmugurire la nilul membranei celulei infectate. Rhabdoviridele au un spectru de gazda foarte dirs ceea ce le permite schimbarea cu usurinta a speciei gazda infectate.
O familie recent desprinsa de rhabdoviride include agentii Marburg si Ebola care determina febre hemoragice la om transmise prin contact personal fara ctor intermediar. Numele propus este de Filoviridae si corespunde formei alungite a virionilor.
10. Coronaviridae au cel mai lung gcnom ARNss (30 kb) cu polaritate pozitiva, insa, inabil mai mic decat cel mai lung genom ADN
viral - virusul citomegalic cu 280 kb.
11. Reoviridae (virusuri respiratorii, enterice, orfane) cuprind agenti grupati initial cu virusurile ECHO (picornavirusuri) dar, ulterior, s-a constatat o deosebire esentiala: prezenta unui genom dublu spiralat segmentat. Trei genuri care includ patogeni umani importanti intra in alcatuirea acestei familii (. 2.2):
- Reovirus cu trei serotipuri cu Iropism respirator sau enteric. dar nu numai. Unele sunt implicate in etiologia unor endocrinopatii cronice: diabet, hipotiroidism, etc.
- Orbivirus grupeaza virusuri encefalitogene (encefalita de capuse de Colorado, de exemplu)
desprinse din arbovirusuri.
- Rotavirus grupeaza virusuri care determina gastroenterite epidemice la nou nascuti si copii mici.
12. Retroviridae sunt virusuri anvclopate cu simetrie icosaedrica cu genom ARN ss prezent in doua copii identice de aproximativ 8500 nucleotide si cu o enzima care asigura o strategie particulara a replicarii: rerstranscriptaza. In cursul replicarii, genomul ARN retroviral este rerstranscris intr-o secnta ADN care (dupa realizarea spirei complementare) se poate integra in genomul celulei gazda prin secntele terminale (LTR - long terminal repeat). in forma integrata (ADNc proviral) retrovirusurile pot ramane latente pana la interntia unor cofactori externi (mitogeni, antigene. virusuri) care promovand activarea limfocitelor dormante reactiaza si replicarea retrovirusurilor.


Trei subfamilii sunt grupate in familia retroviridae.

- oncovihnae - respectiv, virusurile oncogene ARN la murine. pasari, bovine. De la om in aceasta familie au fost incluse virusurile HTLV (Human T-cell Leukemia Viruses I si II).


- leiitivirinae - agentii unor afectiuni lent degenerati ale SNC si virusul HIV -agentul etiologic al SIDA.
- spumavirinae - agenti ai unor infectii persistente, asimptomatice.
1. Parvoviridae sunt cele mai mici virusuri ADN care infecteaza omul (18-26 nm), neanlopate, cu genom ss, continand spira pozitiva sau negativa in virioni separati. Doua genuri paraziteaza animalele homeoterme de la pasari la om: parvovirus si dcpendovirus. Al doilea gen ilustreaza categoria particulara a virusurilor defecti care reclama coinfectia cu un virus helper (in acest caz adenovirus sau herpesvirus) pentru o replicare productiva.
La om, acesti agenti au fost implicati in crizele aplastice din anemiile drepanoci-tare ca urmare a infectiei celulelor suse din maduva hematogena si in "boala a 5-a febrila" a copilariei. Dependovirusurile par a inhiba oncogenitatea experimentala a virusurilor herpetice si adenovirusurilor.
2. Papovaviridae sunt virusuri neanlopate cu capsida icosaedrica cu diametrul de 40-50 nm si cu genom ADN ds circular. Spectrul de gazda este ingust desi agentii din aceasta familie pot infecta o varietate de specii (pasari, rozatoare, primate). Infectia unor gazde distantate filogenetic de gazda naturala releva uneori proprietati oncogene. Doua subfamilii prezinta interes medical:
- Polyomavirinae - nume indicand capacitatea acestor virusuri de a determina tumori cu localizari multiple;
- Papillomavirinae - cuprinzand agentii rucilor, sau papiloamelor cutanate sau mucoase. Papilomavirusurile umane sunt legate de dezvoltarea carcinomului de col uterin si a altor neoplazii intraepiteliale.
3. Adenoviridae cuprind chiul grup al agentilor cu tropism adenofaringocon-junctival (APC) respectiv, 47 serotipuri care determina afectiuni acute epidemice respiratorii, digesti, conjunctivale, etc. Sunt virusuri neanlopate cu simetrie icosaedrica, diametrul 65-80 nm si genom ds circularizat prin intermediul unor proteine legate covalent de capetele ADN. Multe aspecte ale replicarii genomului adenoviral au servit drept model pentru procese importante de biologie celulara: initierea replicarii ADN la eukariote, transportul si prelucrarea ARNm in cursul traducerii, transformarea celulara, etc.
4. Hepadnaviridae cuprind virusuri hepatitice (virusul hepatitei B la om), cu Iropism exclusiv pentru hepatocil. Virionii sferici (42 nm, in diametru) au genomul partial ds, aproape circular. Cateva aspecte particularizeaza acesti agenti:
- disproportia intre sinteza materialului proteic al anlopei si genom:
- mecanism neobisnuit de replicare, care include rerstranscricrea unui ARN viral mai mare decat cel genomic utilizand o amorsa ("primer") virus codificata:
- spectru ingust de gazda, tropism limitat la hepatocite,
- frecnta infectiilor persistente cu productie continua (ani de zile) de virus infectant.
Hepadnavirusurile par a fi inrudite cu retrovirusurile. avand nu numai gene cu functii comune dar si omologii in secntele genomice (pentru revcrslranscriptaza virala).
5. Herpesviridae grupeaza virusuri complexe cu anlopa si alte inlisuri pericapsidare suplimentare. Diametrul este variabil 120-300 nm. Simetria capsidei este icosaedrica cu 162 capsomere iar genomul linear, dublu spiralat. intre diferiti membri ai acestei familii deosebit de heteromorfe, exista deosebiri in structura si dimensia genomului (care contine intre 120 si 230 perechi de kilobaze).
Din cele peste 100 herpesvirusuri izolate de la multe specii poikilo si homeoterme, opt sunt importante pentru patologia umana: virusul herpes simplex 1 si 2 (HSV 1 si 2). virusul citomegalic (HHV 3 - human herpesvirus 3), virusul varicelazoster (HHV 4), virusul Epstein-Barr (HHV 5) si HHV 6, 7 si 8.


Hcrpesvirusurile au comun 4 proprietati biologice:

- codificarea unui numar mare de enzime implicate in meolismul acizilor nucleici;


- replicarea si asamblarea in nucleu;

- efect citopatic citocid:


- frecnta latentei in sedii celulare caracteristice.

6. Poxviridae cuprind cele mai mari virusuri animale (diametru 200-350 nm) cu virioni anlopati, paralelipipedici. Poxvirusurile se replica in citoplasma si gratie unei transcriptaze proprii pot sintetiza timpuriu un ARNm care codifica proteine necesare dccapsidarii complete. ADN progen este sintetizat in exces (20.000 copii per celula) si numai 25% este asamblat si eliberat ca virion matur la nilul incluziilor citoplasmatice acidofile (Guarnieri). Urmatorii agenti infecteaza omul: virusul vaccinai, virusul variolic, agentii orf (paravaccina) si ai unor tumori epidermice benigne (molluscum contagiosum).

AGENTI NECLASIFICATI
Descoperirea continua de noi agenti virali, unii cu particularitati genomice nedescifrate creiaza probleme sistematicii actuale. intre acestia mentionam agentii encefalopatiilor subacutc spongiforme (prionii) sau chiul grup CHINA virus (pentru "chronic infcclions neuropathic agents"). agentul hepatitei delta precum si noii agenti din grupul hepatitelor nonA, nonB - virusurile hepatitei G.
Concluzii:
Pornind de la simplu la complex taxonomia virala utilizeaza urmatoarele categorii: specii, genuri, familii, ordine. Proprietatile virionului, ale genomului si strategia replicarii sunt esentiale pentru clasificare. Virusurile contin fie ARN (ribovirusuri) fie ADN (dezoxiribovirusuri) dar nu ambele. Acidul nucleic viral poate fi simplu sau dublu spiralat, linear sau circular, segmentai sau nu. ARNss poate aa polaritate pozitiva (este infectios si serste ca ARNm) sau negativa (antimesaj). Clasificarea epidemiologica opteaza pentru criteriul caii de transmitere: virusuri enterice, respiratorii, cu transmitere sexuala, virusuri cu transmitere prin sange, transmise prin ctori si transmise rtical.



Alte materiale medicale despre: Virusologie




TIPURI DE MUTANTE VIRALE Structural sunt doua categorii majore de mutatii: - punctiforme - urmare a schimbarii unei baze din codon; - prin dxifji [...]
De retinut: Agentul Delta are cel mai mic genom intre virusurile animale. Replicarea este dependenta de infectia mixta cu VHB care ii confera structu [...]
Istonc Agentii inclusi in aceasta familie au spectru de gazda extins de la pasari la om. Din punct de vedere evolutiv, boli precum rujeola, oreionul, [...]


Copyright © 2010 - 2021 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre virusologie

    Alte sectiuni
    Boli si tratamente
    Boli digestive
    Boli cardiovasculare
    Bolile infectioase
    Definitii boli
    Bolile cardiovasculare
    Bolile respiratorii
    Bolile digestive
    Handicapurile
    Bolile oaselor
    Bolile alergice
    Bolile venelor
    Drogurile
    Sistemul endocrin
    Gamapatiile monoclonale
    Bolile esofagului
    Bolile stomacului si duodenului
    Bolile intestinului subtire
    Boli de colon, rect, anus
    Bolile ficatului
    Bolile cailor biliare
    Bolile pancreasului
    Bolile splinei
    Boli perete abdominal
    Bolile peritoreului
    Boli sexuale
    Hiperuricemiile
    Insomnia
    Boli endocrine
    Boli parazitare
    Virusologie
    Bolile psihice
    Boli stomatologice
    Boli cerebrale
    Boli genetice
    Boli alergice
    Bolile ochiului
    Bolile sangelui
    Boli perete abdominal
    Boli renale


    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Intrebarea in cateva cuvinte
    Intrebarea cu toate detaliile
    Unde se incadreaza problema medicala?
    Scrie codul din imaginea alaturata
    Scrie codul din imaginea alaturat



    Vezi toate intrebarile