Este exteriorizarea unor organe din cavitatea peritoneala, invelite in peritoneu si tegument si iesite printr-un orificiu anatomic preformat (zona slaba a pere-teiui abdominal). Astfel, la nivelul peretelui anterior al abdomenului se intilnssc cele mai frecvente hernii : inghinale, femorale. ombilicale, mai rare fiind herniile liniei albe si exceptionale herniile liniei lui Spiegel si obturatorii. La nivelul peretelui abdominal posterior deosebim hernii lombare si ischiatice ; la nivelul peretelui abdominal inferior hernii perineale ; la niveail peretelui superior al abdomenului hernii diafragmatice.

Tratamentul este conservator si chirurgical.

Tratamentul conservator poate intra In discutie numai in herniile simple (fara complicatii : strangularea, peritonita herniera). Se folosesc bandaje ortopedice si injectii sclerozante. Ultima me toda este abandonata, iar prima este folosita din ce in ce mai rar (la copii pina la sase ani sau la batrini cu tare viscerale).
Tratamentul chirurgical este atit de bine pus la punct lncil a exclus aproape in intregime metodele conservatoare. Orice hernie abdominala, odata diagnosticata, se opereaza. Bineinteles, sint si cazuri care trebuie pregatite bine (hernia luminoasa, cu .pierderea dreptului la domiciliu"). Cura operatorie urmareste reducerea organelor herniate, rezectia sacului si refacerea, c't mai sigura, a peretelui abdomin-'ii. Particularitati de tehnica se gasesc la fiecare localizare.