Hepatita cu virus D este o forma particularA¤ de
hepatita viralA¤, care apare fie ca o coinfectie, fie ca o suprainfectie la persoanele infectate cu virus hepatitic B, agravA¤nd, de regulA¤, evolutia bolii.
Etiologie
Virusul hepatitei 8 (H) este o particulA¤ viralA¤ de 35-37 nm, constituitA¤ dintr-un antigen unic, AgHD, invelit la suprafatA¤ de AgHBs. Genomul viral este format dintr-un ARN liniar. Virusul 5 neeesitA¤ prezenta virusului HBV ca "virus helper", neputA¤nd pro-ducc infectia in absenta acestuia. Este deci un virus "defectiv".
Epidemiologie
Virusul hepatitei D (5) poate produce infectie concomitent cu VHB (coinfectie) sau poate infecta o persoanA¤ cronic infectatA¤ VHB (s uprainfecLie).
Transmiterea se realizeazA¤ ca si in cazul hepatitei B:
- parenteral;
- perculan;
- conlact la nivelul mucoaselor;
- prin sA¤nge si dcrivate;
- utilizA¤ri de droguri IV;
- contact sexual.
Transmiterea de la mamA¤ la copil este neobisnuitA¤. Transmiterea in mediul de familie apare in cazul purtA¤torilor de AgHBs. Multe infectii cronice cu HBV se insotesc de infectii cronice cu VHD.
Arii geografice cu prevalentA¤ crescutA¤ sunt Sudul Italiei, Europa de Est, America de Sud, Africa, Orientul Mijlociu.
In SUA este frecvent intA¤lnitA¤ infectia la persoanele care se drogheazA¤, hemofilici si persoane imigrate din zone endemice.
Incubatia pentru "suprainfectia" cu VHD (estimatA¤ pe inocularea la animale) este cuprinsA¤ intre 2 pA¤nA¤ la 8 sA¤ptA¤mA¤ni. In cazul "coin-fectiei" cu HBV, perioada de incubatie este similarA¤ cu cea a hepatitei B: 45- 160 zile (media 120 de zile!).
ManifestA¤rile clinice
Hepatita cu virus D (8) prezintA¤ diferite forme de manifestare in functie de modalitatea infectantA¤ - coinfectie sau suprainfectie si de stadiul activ sau inactiv al infectiei cu virus B.
In cazul unei coinfectii, evolutia este a unei hepatite acute bifazice clinic si biochimic, urmatA¤ de evolutia favorabilA¤ (vindecare). Apar anti-corpi anti-8 si eliminarea AgHBs.
In cazul suprainfectA¤rii, efectul este agravant, boala evoluA¤nd spre o forma fulminantA¤ sau spre cronicizare.
Diagnosticul se bazeazA¤ pe decelarea antigenului viral (AgHD) si a anticorpilor IgM specifici anti-H.
In prezenta markerilor infectiei cu virusul D, coinfectia cu virusul B poate fi diferentiatA¤ de suprainfectie prin testarea IgM anti-HBc. Absenta markerilor unei hepatite acute B la un pacient cu H sugereazA¤ portajul AgHBs.
Tratamentul este acelasi ca in hepatita B: suportiv. S-au comu-nicat, insA¤, rezultate bune dupA¤ tratamentul cu interferon-oc.
MA¤surile de prqfilaxie sunt aceleasi pentru infectia cu virusul hepatitei B (mai ales cA¤ H nu se poate transmite in absenta acestuia).
