Exercitiul fizic poate fi definit ca un ansamblu de miscari standardizate care se executa intotdeauna la fel, in aceeasi ordine, cu o aceeasi intensitate, avand o durata si un scop presilite. O data standardizate pentru a fi folosite in medicina, ele se mai numesc si exercitii fizice terapeutice. Prescrierea lor presupune mai multe precautii si o supraghere mai atenta decat simplele exercitii de la orele de educatie fizica din scoala sau decat cele ce alcatuiesc programul de antrenament al sportivilor, dar, in mare, exercitiile terapeutice deriva din acestea. Exista numeroase clasificari ale lor. in practica medicala se folosesc trei categorii de exercitii, clasificate astfel atat in functie de scopul propus, cat si de mecanismul folosit.
Exercitiile rezisti sunt contractii dinamice sau statice (altfel spus, care deplaseaza sau nu o parte a corpului din pozitia initiala) ale unui muschi sau grup de muschi, ce se realizeaza impotriva unei rezistente mecanice sau manuale. Scopul lor este de a creste forta si rezistenta muschilor implicati. Persoanele, chiar sanatoase, care practica acest tip de exercitii trebuie sa le cunoasca si sa fie artizate asupra executarii lor corecte, prenind astfel accidentele si dezavantajele. Exercitiile rezisti erau mai demult socotite drept contraindicate in suferintele chiar subclinice ale aparatului cardiovascular, crezandu-se ca ar determina suprasolicitarea cordului. De fapt, acest lucru se intampla si la persoane sanatoase daca ele nu sunt instruite sa respire corect in timpul exercitiului. Efortul mare din timpul exercitiului rezistiv, ca de altfel si din timpul unor miscari de impingere sau ridicare de greutati mari, determina instinctiv blocarea respiratiei in inspir (fenomenul Valsalva) pe durata respectii actiuni. Acesta este mecanismul prin care se produce suprasolicitarea cardiocirculatorie si care poate fi evitat prin instructaj si supraghere de specialitate. Totusi, pacientilor cu boli cardiovasculare, varstnicilor etc. li se recomanda evitarea unor astfel de eforturi daca nu au fost testati si antrenati in mod special.
Exercitiile pentru mobilitate se adreseaza articulatiilor si tesuturilor din jurul articulatiei: muschi, tendoane, ligamente. Sunt exercitii de mica intensitate, care se pot executa activ sau pasiv (cu ajutorul altei persoane); nu au contraindicatii pentru aparatul cardiovascular, dar nici nu il solicita in mod deosebit, neputand fi folosite pentru antrenarea sa. Dintre ele fac parte mobilizarile articulare si stretchingul (intinderea), un set de manevre prin care sunt intinse tesuturile peri-articulare.In fine, exercitiile aerobice sunt foarte variate, solicita intreg organismul sau o mare parte a acestuia si au drept scop stimularea rezerlor de energie si rezistenta ale corpului si aducerea acestuia la nilul maxim posibil de conditie fizica. Ele sunt subiectul urmatoarelor ini.