eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
NutritieBoli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri


Bolile cardiovasculare

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » BOLI » bolile cardiovasculare

Poveste despre „fata nevazuta a propriului nostru corp

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire



intrebare: Deci, sa trecem la notiunile de baza: ce esteInima? Raspuns: Cand juri credinta sub drapel, iti pui mana dreapta in stanga pieptului, pentru a fi mai aproape de inima. Nimeni nu poate contesta profunzimea sentimentelor dumneaastra patriotice, precum si a cunostintelor de anatomie. Inima nu se afla exact dedesubtul partii stangi a pieptului, ci cu cativa centimetri deasupra locului din mijlocul .pieptului, unde se percepe o bataie usoara, in aria numita mediastin.
(Poti sa-ti simti bataile inimii in partea stanga deoarece cordul pare sa fie usor inclinat spre stanga iar la nivelul celei mai indepartate zone stangi a lui, apexul, bataile sunt percepute cel mai puternic.)
Iata cum se face descrierea standard a inimii: este in medie de marimea pumnului dumneaastra, cantareste mai putin de un pfund (0,453 kg), are aproximativ forma unei pere, este de culoare gri-roz si nu seamana cu desenul pe care il faceam in copilarie.

Ea este alcatuita dintr-un muschi (miocardul), care formeaza cavitati si este impartita in doua parti, dreapta si stanga, fiecare cu doua compartimente (atriu si ventricul), atasate la un sistem de tuburi, arterele (completat cu valve de forma frunzelor de trifoi).
Inima are functia unei pompe aflate in mijlocul sistemului circulator si este, de obicei, „prietenoasa\" cu tine atat timp cat si tu esti bun cu ea. Cand amandoi ati esuat in relatia despre care va rbeam, acesta poate fi sfarsitul unei frumoase prietenii si al insasi vietii tale.
Inima este o parte bine protejata a unui intreg mecanism. Fragil, cordul sta ca intr-o scoica, intr-un sac numit pericard, situat intr-un spatiu delimitat in fata de stern (osul pieptului), lateral de coaste si plamani, in jos de diafragm si in spate de coloana vertebrala. Acest amplasament este o adevarata capodopera, conceputa pentru protectia unui continut important, amplasament pe care Inginerii ar fi fost mandri sa-l fi proiectat.
Intrebare: De fapt, ce rol are inima?
Raspuns: Anumiti oameni asemuiesc inima cu un pendul. Pentru a intelege mai bine munca inimii, sa ne micsoram dimensiunea pana la cea a unei picaturi de sange si sa urmam drumul pe care ea il face in corp. Luati-va trusa de scule si blitz-ul! Urmatoarea statie: inima.
Sa ne incepem incursiunea prin organism cu inima, mai exact cu ventriculul stang, de unde sangele incarcat cu oxigen, gata de drum, este propulsat prin forta produsa de contractie, in cea mai mare artera a corpului, aorta.




Masurarea -presiunii sangelui din aorta este ceea ce denumim tensiune arteriala. De-a lungul sistemului arterial, tu, mica picatura de sange, impreuna cu nenumarate alte celule ale sangelui (si substante nutritive) sunteti transportati prin vase de sange ce se ingusteaza progresiv si, prin capilare, pana la tesuturi. Acolo iti eliberezi partea ta de oxigen, dand-o tesuturilor insetate, aflate in asteptarea lui si care au neie de acesta pentru a ramane in viata. Dupa ce colectezi „bacsisul\" (deseuri si bioxid de carbon), te intorci putin albastrita si cu respiratia taiata, urmezi fluxul sangelui prin reteaua de vene a organismului, ajungand in final in vena cava superioara si inferioara si, apoi, inapoi la inima.
In inima sangele deficitar in oxigen si substante nutritive se colecteaza in atriul drept, dupa aceea este pompat prin ventriculul drept in artera pulmonara si. apoi, spre plamani. Aici, sangele renunta cu placere la dioxidul de carbon si deseuri (in timpul expiratiei) si preia cantitatea necesara de oxigen (in timpul, inspiratiei). Sangele curge de la plaman spre atriul stang, unde se colecteaza, fiind gata sa treaca in ventriculul stang si sa fie pompat, prin aorta, in organism.si astfel ciclul se reia. Acest proces ciclic — sangele miscandu-se din rezerarele superioare care sunt atriile. in ventriculi, camerele inferioare cu rol de pompa, si de aici in organism si inapoi, prin aproximativ 97 000 km de vene,artere si capilare — continua atat ziua cat si noaptea, inima batand intr-un ritm mediu de 72 batai pe minul (pompand un lum mediu de aproximativ 6 1/min.), pe intreg parcursul vietii.
Intrebare: Este adevarat ca sangele bogat in oxigen, pompat prin inima, o mentine sanatoasa?
Raspuns: De fapt, nu este adevarat, nu in mod direct. Desi lumul de sange care trece prin inima in fiecare zi este urias (aproximativ 8 600 1), el nu ajuta muschiul inimii in obtinerea oxigenului si a substantelor nutritive de care are neie. Ca si alte parti ale organismului, inima isi primeste ratia de oxigen printr-un sistem de artere. Acestea sunt numite arterele coronare deoarece, pentru un ochi avizat, ele formeaza o coroana ramificata in jurul inimii. Sunt patru astfel de artere: artera coronara dreapta si stanga, artora circumflexa si artera descendenta anterioara.

Asemenea intregului sistem arterial.al organismului, arterele coronare isi au originea in aorta si se ramifica in capilare care hranesc muschiul inimii. Un sistem de vene,aduce sangele care a pierdut oxigenul in atriul drept.
Lezarea arterelor coronare este o problema grava de sanatate, afectand muschiul inimii nu direct, ci prin scaderea fluxului de sange si, prin aceasta, „coroana\" care inconjoara si hraneste muschiul inimii.
Intrebare: Ce sunt valvele inimii? Unde sunt ele situate si ce rol au?
Raspuns: Valvele sunt foarte subtiri, puternice si eficiente. ate cu stavilare, ele sunt formate dintr-un tesut numit endocard care este structura ce captuseste peretii atriilor si ventriculilor. Cand sunt inchise, valvele actioneaza ca o bariera pentru a mentine sangele in zonele in care acesta trebuie sa se gaseasca la un moment dat (si de a impiedica regurgitarea lui) si, apoi. cand se deschid, permit curgerea sangelui. Exista patru valve, iar in calatoria sangelui prin inima acesta le intalneste, dupa cum m descrie in continuare. Pe masura ce sangele slab oxigenat se acumuleaza in atriul drept, el este mentinut la acest nivel de catre valva tricuspida.

Cand aceasta se deschide, sangele trece in ventriculul drept de unde este pompat, prin valva pulmonara, spre plamani. Sangele proaspat oxigenat\' ajunge in atriul stang si este tinut in aceasta camera de catre valva mitrala, care este inchisa. Dupa deschiderea ei. sangele trece in ventriculul stang si este pompat prin valva aortica deschisa, in aorta si de aici in intregul organism.
Zgomotele cardiace sunt date de deschiderea valvelor mitrala si tricuspida si, apoi, de inchiderea lor simultana, ceea ce creeaza zgomotul I. Apoi, valvele aortica si pulmonara se deschid la unison, in urma contractiei inimii, pentru a permite curgerea sangelui. Aceasta produce zgomotul II.
Intrebare: \" Vorbind despre ritmul inimii, ce anume determina inima sa se contracte?
Raspuns: Ritmul in care se contracta cordul este determinat de sistemul de conducere al inimii. Daca acest termen, „conducere\", seamana cu un termen din ingineria electronica nu este intamplator.
In peretele atriului drept se gaseste o structura atat de mica incat doar un micoscop puternic o poate evidentia, numita sinusul sau nodul sinoatrial (S—A), in termeni simpli, acesta este pacemaker-ul natural al inimii. Fenomenul care se petrece este urmatorul: impulsul electric format in nodului sinoatrial este condus prin atrii pana la nodul atrioventricular (AV) si, de aici, prin ramurile dreapta si stanga ale fasciculului Hiss ajunge la ventriculi, care se r contracta.

Acesta este modul in care inima bate. Deci inima, spre deosebire de alti\" muschi ai organismului, nu are neie sa fie stimulata de un impuls generat din afara ei si proat pe calea sistemului ners, ci poate face totul singura cu ritmicitate si constanta. O inima umana, dupa ce a fost separata de structurile nerase din organism, continua sa bala cu o frecventa de 70—80 batai pe minut. Sistemul de conducere are chiar capacitatea de a modifica el insusi forta de contractie, daca acest lucru devine necesar.

Un cuvant sau doua despre natura batailor inimii. Acestea au doua componente: diastola — ce corespunde momentului in care inima este in repaus, deci cand sangele trece din atrii in ventriculi. inainte de contractia ventriculara — si sistola care reprezinta contractia. Cele doua valori obtinute la citirea tensiunii arteriale corespund acestor faze ale batailor cardiace.
Tensiunea arteriala sistolica (valoarea cea mai marc) reprezinta masurarea presiunii pe care sangele o exercita asupra peretilor arteriali in timpul contractiei cardiace, iar cea diastolica reprezinta valoarea obtinuta in faza de repaus a inimii.
Intrebare: Cum isi da seama personalul medical daca inima este sanatoasa sau bolnava?
Raspuns: El realizeaza aceasta cu ajutorul unor tehnici si instrumente cu care noi suntem relativ familiarizati.
Cel mai cunoscut este stetoscopul, inventat in secolul trecut de catre un medic francez si denumit, in mod eronat, ca atare (cuvantul avand origine greaca si insemnand mijloc de vizualizat pieptul, ceea ce nu este adevarat, deoarece el asculta ce se petrece in interiorul pieptului). Pus pe piept, el proaca o senzatie neplacuta de raceala. Aparatul trimite sunetele prin doua tuburi flexibile, de cauciuc, la urechi si creier, care r discerne diagnosticul.

Un practician experimentat si bine informat poate asculta sunetele produse in piep,t — care este intr-adevar un loc foarte galagios datorita activitatilor mecanice ale organismului, respiratiei, de exemplu — si distinge pe cele normale de cele care nu sunt in regula (murmure, cracmente, frecaturi). Acestea din urma reprezinta un motiv de ingrijorare si necesita investigatii ulterioare. in timpul investigatiilor, tensiometrul (s-momanometrul) va fi printre primele aparate spre care se indreapta personalul medical. Citirea tensiunii arteriale — daca este normala, scazuta sau crescuta — va aduce o informatie importanta pentru personalul medical.
Intrebare: Ce sunt electrocardiogramele, ce ne arata ele?
Raspuns: Electrocardiograma (EKG sau ECG) este o reprezentare grafica a impulsurilor electrice ale inimii, folosita de medic fie intr-o investigatie de punere in evidenta a unei presupuse boli de inima, fie ca o investigatie de rutina intr-un examen medical periodic.
Printre lucrurile pe care o EKG le poate releva, sunt modificarile de ritm ale inimii si semnele de afectare al muschiului inimii, datorata blocarii unei artere coronare.

Electrocardiograful „aude\" curentul electric al inimii si il amplifica de aproximativ trei mii de ori. Aparatul realizeaza acest lucru cu ajutorul unui sistem de 5—10 conductori electrici (placi de metal unse cu o pasta speciala, pentru a imbunatati conductibilitatca) plasati pe corpul pacientului in locuri care permit captarea impulsurilor electrice ale inimii: brate, picioare si piept. Aceste impulsuri formate in inima sunt detectate de electrozi si trimise electrocardiografului unde pune in miscare un ac indicator, ce traseaza pe o fasie continua de hartie, o linie ciudata. Majoritatea dintre noi am vazut aceste benzi de hartie, lungi, subtiri, colorate in alb si negru si care au desenata activitatea inimii sub forma unor dealuri si vai.



Iata un aspect tipic de EKG cu unde si varfuri marcate cu litere pentru fiecare segment- Unda P arata activitatea electrica a inimii in momentul in care ambele atrii se contracta. Undele Q, R si S (denumite complexul QRS) arata ce se intampla in ventricul. Undele T evidentiaza faptul ca vcntriculii isi revin dintr-o contractie si se pregatesc pentru alta.
Specialistii cunosc aspectele unei EKG normale, astfel incat, daca apar unde anormale, ci stiu ce anume semnifica acestea.
Intrebare: Cat de corecta este interpretarea unei EKC?
Raspuns: Destul de corecta. in anumite limite. Pentru o anumita afectiune, o singura citire a EKG in cabinetul medicului poate sa nu arate nici o modificare, desi, in realitate, ca exista, deoarece citirea s-a realizat intr-o perioada de timp in care afectiunea nu era aparenta si, deci, nu a putut fi inregistrata de electrocardiograf. De asemenea, dificultatile in functionarea inimii pot aparea doar dupa un efort fizic, deci citirea in momentul in care pacientul este in repaus, nu valoreaza timpul si banii cheltuiti pe test. De aceea, frecvent, medicii pun pacientii sa faca o proba de efort si inregistreaza EKG inainte, in timpul si dupa acest test..

In urma cu 20 de ani, s-a introdus un mijloc de inregistrare a electrocardiogramei, pe parcursul unei zile intregi, in timp ce pacientul isi desfasoara activitatile cotidiene. De atunci, aceste aparate au fost folosite pentru mai multe scopuri clinice: diagnosticarea batailor neregulate ale inimii denumite aritmii, evaluarea unor simptome care sunt legate de aritmii, estimarea prognosticului unei boli de inima si precizarea modului de folosire a medicamentelor an-tiaritmice. Totusi, in 1990, Colegiul medicilor americani a recomandat o. selectie mai atenta a pacientilor ce nu au nici un simptom de boala coronariana si care urmeaza sa foloseasca inregistrarea ambulatorie a electrocardiogramei in scop diagnostic.

Tot astfel, a fost indicata limitarea folosirii de rutina a acestui examen in cazul evaluarii prognosticului pacientilor ce au suferit un infarct de miocard si care nu prezinta simptome, precum si in cazul diagnosticarii arilmiilor la bolnavii asimptomatici dar care au o cardiopatie. (in acest ultim caz, Colegiul a silit ca un EKG de efort este o alternativa mai eficienta.)
Pe scurt: numai pe baza electrocardiogramei nu se poate pune into.tdcauna diagnosticul de coreciitudine si nici nu se poate depista aparitia, in viitorul apropiat, a unei afectiuni cardiovasculare. Totusi, electrocardiograma este un mijloc bun de diagnosticare, desi nu are ultimul cuvant si nu incepe si nu se termina lotul cu ea. Dar, folosita impreuna cu alte mijloace de investigatie, se completeaza reciproc, ajutand medicul sa-si confirme banuiala.
Intrebare: Care sunt celelalte teste folosite in diagnosticul bolilor de inima?
Raspuns: Pe masura ce doctorul devine din ce in ce mai
sigur ca suferiti de o afectiune cardiaca — chiar banuieste o boala anume — testele devin mai sofisticate si complexe, aducand mai multe informatii medicului examinator si, desi trec in aria investigatiilor invazive, folosirea lor prezinta un risc usor crescut fata de folosirea electrocardiografului sau a stetoscopului.
De exemplu, medicul dumneaastra poate recomanda o radiografie cardio-pulmonara pentru a observa -structurile cardiace si complicatiile ce apar la nivelul plamanilor si vaselor de sange sau chiar sa doreasca injectarea unei substante radioactive sau a uneia de contrast pentru monitorizarea functiei (sau disfunctiei) structurilor cardiace. Prima este numita angiografie.

Ecocardiografia este o alta tehnica de diagnosticare la care este supusa o persoana suspecta de o afectiune cardiaca. in acest caz, un fascicul de ultrasunete este indreptat spre piept si strabate toracele. Aceste unde „lovesc\" inima si variatele ei structuri si apoi sunt reflectate inapoi. Reprezentarea grafica sau ecocar-diograma este data de aceste ecouri ale ultrasunetelor, in acelasi mod in care marinarii obtin descrierea fundului oceanului trimitand sunete in adancuri si obtinand descrierea reliefului submarin datorita undelor reflectate. Ecocardiograma este o investigatie ce nu proaca durere, ajutand medicul sa vada afectiunile valvelor inimii. Ea este mult mai simpla si mai lipsita de riscuri decat cateterismul cardiac, totusi acesta din urma poate ramane singura metoda care sa permita obtinerea de informatii in anumite situatii.
Intrebare: Ce este ca teterismul cardiac?
Raspuns: Este un procedeu in care un tub subtire, flexibil, este introdus la un pacient cu anestezie locala. Cateterul respectiv este impins printr-un vas de sange (de obicei din zona inghinala sau a bratului) pana in inima. Pentru a studia partea dreapta a inimii, cateterul foloseste un traseu venos, iar pentru cea stanga, unul arterial. Drumul cateterului este observat fluoroscopic.
Cand sunt examinate arterele coronare, procedeul este numit coronarografie, iar cand tinta o constituie atriile sau ventriculii, este rba de o angiocar-diografie.
Intrebare: Ce anume evidentiaza cateterismul cardiac\'. Raspuns: Este, probabil, cea mai buna investigatie realizata pana acum pentru cazul in care medicul decide ca aveti neie de o interventie chirurgicala cardiaca in viitorul apropiat. Cateterismul cardiac poate „spune\" medicului daca sangele este suficient oxigenai, daca debitul cardiac este scazut, daca exista defecte structurale ale inimii sau probleme ale valvelor, sau cat de extinsa este afectarea arterei coronare si cum o putem indrepta mai bine chirurgical, in cazul in care chirurgia este solutia de referinta.
Procedeul este considerat cel mai bun datorita capacitatii lui de a prezenta imagini detaliate ale vaselor de sange cardiace.
Cateterismul cardiac nu este lipsit de riscuri, dar, de fiecare data cand se foloseste o tehnica invaziva, mai ales daca aceasta intereseaza inima, exista un pericol.

Cateterismul cardiac, desi folositor si relativ nedureros, trebuie sa fie utilizat numai cand este absolut necesar si nu trebuie privit cu usurinta nici de catre medic, nici de catre pacient. Un numar din ce in ce mai mare de medici critica folosirea in exces a cateterismului cardiac, pretinzand ca este prea periculos (au fost raportate complicatii majore si chiar moartea), in anumite cazuri el fiind recomandat cu prea multa usurinta. in plus, aceasta tehnica de investigatie costa prea mult si uneori da erori. Mai multi experti in domeniu au atentionat asupra faptului ca, desi procedeul aduce multi bani in cardiologie, nu trebuie folosit ca stimulent pentru realizarea de venituri. Discutati aceste probleme si posibilitatea unor proceduri alternative cu medicul dumneaastra.



Alte materiale medicale despre: Bolile cardiovasculare


loading...


Persoanele corpolente erau socotite fn trecut cele care au o bunastare, iar femeile cu forme pline erau considerate 'grase si frumoase\". Astazi [...]
Denumirea bolii deriva de la cuvintele Athere (fiertura, terci) si sklerosis (ingrosare, intarire). Esenta bolii consta deci in ingrosarea peretilor a [...]
Este caracterizata de ingrosarea endoeardului, cu formarea de tesut elastic in paturi suprapuse si cu prezenta de colagen. Etiologia este necunoscuta. [...]


Copyright © 2010 - 2020 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre bolile cardiovasculare

Advertisements


Alte sectiuni
Boli si tratamente
Boli digestive
Boli cardiovasculare
Bolile infectioase
Definitii boli
Bolile cardiovasculare
Bolile respiratorii
Bolile digestive
Handicapurile
Bolile oaselor
Bolile alergice
Bolile venelor
Drogurile
Sistemul endocrin
Gamapatiile monoclonale
Bolile esofagului
Bolile stomacului si duodenului
Bolile intestinului subtire
Boli de colon, rect, anus
Bolile ficatului
Bolile cailor biliare
Bolile pancreasului
Bolile splinei
Boli perete abdominal
Bolile peritoreului
Boli sexuale
Hiperuricemiile
Insomnia
Boli endocrine
Boli parazitare
Virusologie
Bolile psihice
Boli stomatologice
Boli cerebrale
Boli genetice
Boli alergice
Bolile ochiului
Bolile sangelui
Boli perete abdominal
Boli renale



Ai o problema medicala?
Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

Intrebarea in cateva cuvinte
Intrebarea cu toate detaliile
Unde se incadreaza problema medicala?
Scrie codul din imaginea alaturata
Scrie codul din imaginea alaturat



loading...

Vezi toate intrebarile