eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
NutritieBoli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri


Depresia

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » BOLI » boli si tratamente » depresia

Ignorarea depresiei adolescentului

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire

Ignorarea depresiei adolescentului


Prima noastra remarca priveste dificultatea parintilor de a recunoaste depresia adolescentului lor. Nu este rara situatia in care cererea de consultatie survine dupa o perioada de sase pana la 18 luni dupa instalarea depresiei.

JULIEN - IGNORAREA DEPRESIEI

Julien, in varsta de 14 ani si jumatate, are dificultati care au aparut cu 17 luni in urma. El prezinta o simptomatologie tipica depresiei, cu o stare de tristete accentuata, dificultati de a adormi, treziri nocturne frecvente, senzatie de oboseala frecventa, iriilitate neobisnuita, sentiment de devalorizare, dificultati de concentrare si de atentie.
Rezultatele sale scolare s-au inrautatit in mod clar, dar, cum era un eleexcelent, n-a repetat anul. De ce a fost nevoie sa treaca 17 luni pentru a diagnostica o depresie la un adolescent?
Ca de obicei, atunci cand este evocat un astfel de diagnostic, mama zice: "Ma indoiam ca e vorba de asa ceva". Unele merg chiar pana la a spune: "Stiam ca este vorba despre asa ceva", in acest caz, depresia a aparut ca urmare a unei schimbari de domiciliu a familiei datorita profesiei tatalui. Schimbarile de domiciliu sunt adesea un motiexterior, anglo-saxonii spun "un eveniment de viata", al decompensarii depresive la adolescent. Mama a pierdut timp cautandu-si un loc de munca. in urma cu sase-opt luni, ea a refuzat ca medicul generalist sa-i prescrie fiului sau un medicament pentru depresie, dar n-a intreprins alte demersuri pentru a gasi un sprijin adecvat. A trebuit ca acesta sa fuga si sa rataceasca jalnic timp de 48 de ore prin padure pentru ca aceasta sa se decida sa-l aduca la consultatie. Ce se ascunde oare in spatele acestui paradox reprezentat de cunoasterea depresiei adolescentului lor, asociata cu incapacitatea de a o recunoaste si de a adopta atitudinile coerente care decurg de aici? Sigur, ne gandim la culpabilitate: ea este totdeauna prezenta. in ceea ce priveste depresia copilului, parintii se simt acuzati si vinovati pentru faptul ca nu i-au oferit adolescentului ceea ce-i trebuia. in cazul lui Julien, de exemplu, este clar ca mama se simte vinovata pentru ca i-a impus fiului o schimbare de domiciliu care a antrenat o fisura evidenta in modul sau de viata si in relatiile cu cei de o seama cu el. Dar aceasta culpabilitate nu explica tergiversarile si obisnuita dificultate de a face fata situatiei. La acestea se adauga adesea o nota evidenta de agresivitate: la inceput, adolescentul este nervos, coleric, dupa cum spun parintii, adica impulsisi iriil, semne recunoscute ale depresiei la adolescenta. Daca rezultatele sale scolare devin slabe, iar adolescentul afiseaza o oarecare indiferenta defensiva fata de aceste rezultate, el devine lenes si "nepasator" in ochii parintilor. Cererile de autonomie ale adolescentului, care persista adesea in ciuda depresiei, sunt atunci receptate ca provocari si interpretate de catre parinti ca "nervozitate, lene, nepasare" etc, instaurand un model interactide neintelegere reciproca. Parintii il judeca in mod negatipe adolescent, ceea ce poate amplifica perceptia negativa pe care acesta o are despre sine. Adolescentul dezvolta sentimentul ca este neinteles (ceea ce nu este gresit) si se simte din ce in ce mai izolat, fapt care accentueaza mai mult si intretine apoi starea depresiva, intr-o abordare mai profunda, ni se pare ca unii parinti permit, in mod inconstient, ca adolescentul sa faca depresie, pentru a denunta mai bine unele dintre problemele lor pe care nu indraznesc sa le exprime singuri: depresia adolescentului devine revelatorul agresial propriilor lor dificultati, in special al conflictelor de cuplu. Prin capacitatea sa de a protesta, adolescentul este transmitatorul unui mesaj familial pe care unul sau altul dintre soti isi interzice sa-l enunte.



Tot in cazul lui Julien, subiacent culpabilitatii, chiar si mama se simte foarte afectata de aceste frecvente schimbari de domiciliu: ea a lasat in urma o parte din ambitiile sale profesionale, dar nu indrazneste sa-i spuna sotului acest lucru si, mai mult decat atat, nu poate nici sa si-l marturiseasca ei insesi. Depresia lui Julien comunica acest fapt intregii familii, inclusitatalui.




Alte materiale medicale despre: depresia




Studiile epidemiologice asupra depresiei la copil si adolescent au devenit mai numeroase dupa anii \'70. Este vorba despre studii descriptive transv [...]
La adolescenta fiecare individ trebuie sa manance mai mult. Nimic surprinzator: pubertatea antreneaza o crestere accelerata a corpului, care [...]
Daca in adolescenta frecventa tulburarilor depresive creste, tot la aceasta varsta apar si alte patologii, care ar putea avea legatura cu depresia. [...]


Copyright © 2010 - 2021 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre depresia

Alte sectiuni


Ai o problema medicala?
Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

Intrebarea in cateva cuvinte
Intrebarea cu toate detaliile
Unde se incadreaza problema medicala?
Scrie codul din imaginea alaturata
Scrie codul din imaginea alaturat



Vezi toate intrebarile