Desi in general este destul de rar, totusi cancerul esofagului constituie aproximativ 47% din cancerele digestive si peste 75% din bolile proprii esofagului. Boala este mult mai frecventa la barbati decit la femei si peste trei sferturi din cazuri se intilnesc la virsta de 4060 de ani. Ca localizare de-a lungul esofagului, treimea inferioara este cel mai frecvent atinsa, urmind apoi treimea mijlocie si cea superioara. in general, localizarea des intilnita se pare ca o constituie strimtorile fiziologice ale esofagului.
Cauza cancerului esofagian, ca in genere a bolii canceroase, nu este cunoscuta. Totusi, s-au facut observatii care pledeaza pentru' rolul factorului ereditar, ca si pentru rolul pe care l-ar detine din acest punct de vedere unele boli esofagiene. Diferite iritatii de ordin mecanic, chimic sau termic ar fariza de asemenea aparitia bolii. Un asemenea rol ar reveni alimentelor prea fierbinti, condimentelor, abuzurilor de alcool si agis-mului.

Simptomele principale cu care se prezinta bolnavii sint disfagia, durerile retrosternale si regurgitatiile. Dis-fagia, adica durerile la deglutitie, odata aparuta ia un caracter progresiv si daca la inceput se manifesta numai fata de anumite alimente solide, cu timpul se manifesta si fata de lichide. Durerile retrosternale sint insotite de senzatia de plenitudine (determinata de stagnarea alimentelor in esofag), de sughit si uneori tuse. Pe linga fenomenele locale, boala se .insoteste si de unele manifestari generale. in general, deglutitia dureroasa face ca bolnavul sa refuze alimentele si sa elueze astfel spre casexie. Boala se poate complica cu hemoragie, perforatie, fistulizari etc.
Diagnosticul rezulta din semnele clinice, examenul radiologie si esofagoscopie insotita de endobiopsie.

Tratamentul este chirurgical, mai ales ca nici radioterapia n-a dat rezultate. Regimul alimentar va consta din lichide si piureuri. Rehidratarea organismului si administrarea de sedative, antispastice si la neie opiacee, sint indicate.