Prin afectiuni digestive micotice, mult mai rare decit cele microbiene sau parazitare, se inteleg suferintele diferitelor segmente ale tubului digestiv (sau ale organelor anexe) determinate la noi indeosebi de unele specii din genul Candida (C. albieans).
Ca atare, in cele ce urmeaza, ne vom referi la sto-matita micotica, angina micotica, esofagita micotica, gas-trita micotica si enterita sau enterocolita micotica, afectiuni date de specii de
ciuperci din genul Candida (can-didoze), care astazi din cauza abuzului de antibiotice si corticoizi se intilnesc totusi ceva mai frecvent. Dintre acestea vom insista ceva mai mult asupra stomatitei si enteritei sau enterocolitei micotice.
1. Stomatita micotica
Stomatita micotica (margaritarelul sau muguet) este determinata cel mai frecvent de specia Candida albieans din genul Candida.
Boala se intilneste mai frecvent la copin slab dezvoltati, la batrinii in stare de denutritie severa, cit si la adultii cu diferite boli cronice (diabet, tuberculoza,
cancer etc), sau care au fost supusi unor
tratamente intensive cu antibiotice sau corticoizi.
Din punct de vedere clinic, boala incepe cu o mucoasa bucala rosie, insotita de o senzatie de uscaciune si de arsura. Destul de repede pe limba si pe intreaga mucoasa bucala apar imprastiate mici depozite albicioase (de aspectul boabelor de gris), care, confluind intre ele, ajung sa acopere intreaga mucoasa, dindu-i un aspect cremos, smintinos (stomatita smintinoasa).
Boala poate evolua sub o forma acuta sau cronica luind aspectul de stomatita ulceroasa sau ulcero-mem-branoasa. In asemenea forme, pe linga dificultatile in masticatie sau deglutitie, pot aparea si alte manifestari generale (greturi, varsaturi, stari febrile etc).
Diagnosticul stomatitei rezulta din semnele clinice amintite, din examenul direct, din insamintari pe medii speciale de cultura sau din alte metode de laborator pentru punerea in edenta a ciupercii.
Tratamentul cu Stamicin, indicat de medic, trebuie facut atit local, prin badijonare, cit si prin administrare pe cale bucala timp de 710 zile, 46 lete (de 500 000 u.), din acelasi preparat.
La tratamentul anti-fungic trebuie sa se asocieze si un tratament cu tamine, antianemice etc.
Regimul
alimentar trebuie de asemenea sa fie substantial.
Prevenirea bolii se face prin administrarea de Stamicin la bolnai la care s-au gasit levuri in saliva si prin asocierea unui tratament antifungic la toti aceia care fac tratamente mai prelungite cu antibiotice, citostatice sau corticoizi.
2. Angina micotica
De aceeasi etiologie ca ?i stomatita, angina micotica poate avea o evolutie acuta sau cronica si poate lua un aspect eritematos sau pultaceu (cu depozite alburii pe mucoasa rosie a amigdalelor), un aspect pseudo-membra-nos (cu false membrane) sau un aspect ulcero-membranos (cu ulceratii). Pe linga greutate la inghitire, bolnai cu forme mai grave pot prezenta
febra si o stare generala alterata.
Tratamentul si profilaxia anginei micotice se fac cu Stamicin, ca si in stomatita micotica.
3. Esofagita micotica
Esofagita micotica, care este de regula de origine can-didozica, incepe cu senzatie de usturime ti uscaciune, dureri retrosternale si cu dificultati ce se accentueaza la deglutitie. Boala are o evolutie lunga, cu simptomatologie ce se poate imbogati si accentua in timp, bolnai ajungind sa nu se mai poata alimenta din cauza regur-gitatiilor si varsaturilor.
Drept complicatie in esofagita micotica se poate inregistra perforatia esofagului.
Esofagita micotica, care insoteste de multe ori o boala grava, raspunde greu la tratamentul cu Stamicin.
4. Gastrita micotica
Gastrita micotica, care poate de asemenea sa fie de origine candidozica (determinata de o specie de Candida) se insoteste de manifestari clinice destul de severe. Astfel, bolnai pot prezenta dureri epigastrice, inainte sau dupa mese, arsuri,
greturi si varsaturi. Boala se poate complica cu
ulceratii sau chiar perforatii gastrice si cu extinderea infectiei si in restul tubului digestiv. Tratamentul se face cu antifungice (Stamicin sau alt produs asemanator). in cazuri rare, la originea gastritelor mico-tice (ca si aceea a anginelor, esofagitelor sau entero-colitelor micotice) se pot intilni specii si din alte genuri de fungi (Geotnchum, Actinomyces etc).
5. Enterita sau enterocolita micotica
Enteritele sau
enterocolitele micotice sint de asemenea mai frecvent de origine candidozica. Cu o evolutie acuta sau cronica, extinderea procesului de-a lungul
intestinului se insoteste de o simptomatologie, uneori destul de severa. Boala incepe, de regula, brusc si se manifesta cu dureri abdominale, greturi, varsaturi, balonari,
arsuri rectale sau o
diaree cu 510 sau mai multe scaune pe zi. Aceasta afectiune apare mai frecvent dupa un tratament intensiv cu antibiotice date pe cale bucala.
Scaunele sint lichide, moi, aerate si au o culoare galbuie sau galben-verzuie, continind membrane micotice albe-cenusii.
Enteritele sau
enterocolitele micotice, in formele cronice, au o evolutie cu o \'simptomatologie asemanatoare, insa mai stearsa. Dar si acestea pot evolua cu o inape-tenta ce se instaleaza treptat, o pierdere ponderala progresiva si astenie.
In general, afectiunile intestinale de origine micotica se pot, in cazuri rare, complica cu hemoragii, perforatii sau peritonite, dind acestor boli un caracter destul de sever.
Diagnosticul rezulta din manifestarile clinice si copro-logice amintite, din faptul ca bolnavul a facut mai inainte un tratament mai intens cu antibiotice pe cale bucala si din proba terapeutica (prin administrarea de antifungice si urmarirea dupa aceasta a evolutiei bolii). Diagnosticul pozitiv, ca si in celelalte localizari, il face laboratorul prin examen direct dar mai ales prin culturi, care demonstreaza prezenta speciei respective de Candida.
Tratamentul se face cu Stamicin in doze mai mari si prin asocierea de alcaline, tamine etc. Prevenirea lor implica etarea abuzului de antibiotice date pe cale bucala.
