Reglarea aportului si eliminarii de apa si saruri se efectueaza de hipotalamus, in urma excitarii umorale, de catre compozitia singelui (concentratia salina sau presiunea osmotica), a unor osmoreceptcri, situati in vasele acestei regiuni, iar reactia este neuro-endocrina prin hipofiza poste-rioara.
Dupa ingerare de apa creste cantitatea de urina (diureza) care are o densitate foarte scazuta, apropiata de a apei. Dimpotriva, dupa un prinz bogat in saruri, diureza scade foarte mult, densitatea urinei creste si apare senzatia de sete. Toate aceste modificari sint expresia interntiei mecanismelor hipo-talamice reglatoare si au ca rezultat pastrarea homeostaziei hidrice si saline.

In hipotalamus se gasesc, pe ramificatiile carotidei interne osmoreceptori, neuroni specializati, exciili la modificarea concentratiei saline a singelui. Informatiile receptionate si codificate de acestia sint transmise in final hipofizei posterioare, care elibereaza in circulatie hormonul ADH (adiuretina). Hormonul ADH este un polipeptid, secretat de neuroni situati in hipotalamusul anterior (neurosecretie). De aici e transportat, fixat pe o proteina, prin flux axoplasmatic spre hipofiza pos-terioara, unde este depozitat. Cantitatile eliberate ajung, pe calea singelui, la rinichi. Aici ADH reduce eliminarea de apa in urina, si astfel, impiedica cresterea presiunii osmotice a singelui, data de sarurile dizolvate in singe. Inrs, dupa ingerare de apa in exces, secretia de ADH se sisteaza si se produce o diureza marita. Centrul setei din hipotalamus e situat caudal si lateral fata de nucleii supraoptici. Stimularea sa electrica determina comportamentul de adapare.