Functiile creierului, ca ale oricarui alt organ, au o baza materiala: pentru asigurarea lor este necesar aportul de oxigen si de glucoza, care se realizeaza pe calea singelui, gratie circulatiei cerebrale.

Cercetari experimentale si observatii clinice au aratat ca, dupa 510 s de la intreruperea circulatiei cerebrale, animalul sau omul isi pierde cunostinta si actitatea electrica corticala (EEG) se intrerupe, ca urmare a sistarii aportului de oxigen la creier (anoxie cerebrala). intreruperea timp de cinci minute a circulatiei corticale la om produce leziuni ireversibile. Dintre substantele energetice arse in celula nervoasa, in prezenta oxigenului, cea mai importanta este glucoza. Scaderea glicemiei, de la valoarea normala de 100 mgA/o la 45 Tng%, are acelasi efect, de pierdere a cunostintei, cu contractii musculare tonico-clonice (socul hipoglicemic). Din debitul circulator total de repaus, de 5 l/min (cantitatea de singe care trece printr-un segment al arborelui circulator intr-un minut), creierului, cinta-rind 1400 g, ii rene o proportie de 15%, adica 750 ml/min. Debitul cerebral pentru 100 g creier a fost silit la om la 5565 ml/min.
Substanta alba, alcatuita din fibre cu rol de conducere si meolism mai scazut, arc o circulatie, raportat la 100 g, de 20 ml/min, pe cind substanta cenusie, sediul actitatilor sinaptice, and un meolism ridicat, si fiind mai intens capilarizata, primeste 80130 ml/min, raportat la 100 g. Este o valoare foarte ridicata de debit, daca o am cu a muschiului striat, care, in repaus, are un debit sanguin de 3 ml/l min, la 100 g tesut, sau cu debitul miocardului in repaus, de 5060 ml/1 min la 100 g tesut.
Circulatia cerebrala are, fata de alte organe, o serie de particularitati, care ii asigura o silitate si reactitate remarcabile.