Aceste metode de analiza au fost lasate intentionat la sfarsitul modulului, pentru ca cititorul este partial familiarizat cu aceste examene din studiul medicinei interne, urmand sa amintim aici numai acele examene utile diagnosticului pediatric. Foarte multe vor fi reluate la modulele care trateaza diferite entitati clinice.
Testul la D-xiloza este recomandat pentru demonstrarea malabsorbtiei, in special in cazurile asociate cu enteropatia la gluten. Principiul metodei consta in aceea ca D-xiloza nu se intalneste in mod normal in
dieta copilului si administrata oral este absorbita actila nivelului jejunului superior. Se poate cerceta eliminarea substantei in
urina in urmatoarele 5 ore de la administrare, dar cum recoltarea urinei este dificila la copilul mic, se opteaza pentru o varianta adaptata
sugarului sau anteprescolarului. Se administreaza oral 0,30 g/kg sau maximum 5 g de D-xiloza (sub forma de solutie) si apoi se dozeaza nivelul seric la o ora de la ingestie. Un nivel seric mai mic de 20 mg/100 ml gasit in sange pledeaza pentru diagnosticul de sindrom de malabsorbtie.
Testul sudorii constituie inca principala metoda de diagnostic a fibrozei chistice, afectiune genetica aflata la originea unor diarei severe si a unor stari de malnutritie cu aport protein-caloric adecvat.
Principiul metodei consta din determinarea cantitativa a clorurilor din sudoare, deoarece in fibroza chistica (FC) este demonstrata hiperelectrolitemie sudorala, consecinta afectarii genei care comanda transportul ionului de clor prin membrane (CFTR -cystic fibrosis transmembranar regulator).
Testul sudorii este un test fidel, specific si pozitiin 99% din cazuri.
Determinarea cantitativa a concentratiei electrolitice a sudorii are la baza stimularea secretiei sudorale prin diferite procedee, iar in sudoarea recoltata se determina cantitatiCI- si Na* si se exprima in mEq/1.
Stimularea transpiratiei se face farmacodinamic, folosind iontoforeza cu pilocarpina pe fata volara a antebratului. Sudoarea se colecteaza pe hartie de filtru, timp de 30 minute dupa iontoforeza. Hartia este spalata inainte cu apa bidistilata, se usuca la pupinel si se cantareste cu balanta analitica. Dupa recoltarea sudorii se recantareste si cantitatea de sudoare se apreciaza in mg. Se face o noua "spalare" cu o cantitate cunoscuta de apa bidistilata si din solutia care rezulta se determina cantitatea Na+ si CI", exprimati mEqfl de sudoare. Se admit ca normale valorile de 43 mEq/l pentru Na+ si 30 mEq/l pentru CI". Diagnosticul de FC este indubiil daca CI" este de 70 mEq/l sau peste.
Exista si aparate electronice de dozare a Cl~ si Na+ in sudoare, dozarea electrolitilor prin recoltarea sudorii de pe piele, fara o stimulare prealabila a secretiei, utilizind un electrod selectipentru Na+, piesa principala a acestui aparat. Principiul aparatului este acela de a transforma o marime chimica (concentratia Na+) intr-o marime electrica (diferenta de potential), care este decodificata si afisata pe ecran, in mEq/l.In afara problemelor de tehnica obtinerii concentratiei electrolitice a sudorii sunt de discutat indicatiile de efectuare a testului sudorii si conditiile fiziologice si patologice asociate cu hiperconcentratia electrolitica a sudorii ("Insuficienta pancreatica exocrina - fibroza chistica")-
