14 decembrie. Charlie are sase luni.
E de-a dreptul ridicol, pe cunt! Am muncit ca o roaba toata ziua, n-am stat jos decat atunci cand ne-am dus cu bicicleta prin parc, ma dor picioarele, mi se inrte capul de ameteala, de la cate lucruri a trebuit sa fac in paralel, basca sa ma si uit tot timpul ce face Charlie, iar acum, dupa ultima tura de strans prin casa, nu d nimic care sa demonstreze ca as fi facut ce toata ziulica! Absolut nimic. Toata casa arata exact ca ieri si exact la fel fi si maine. Vreau sa d si eu ca am realizat ce! Sa mi se bifeze si mie o casuta, sa mi se puna o steluta pe un grafic -sau, si mai bine, sa-mi intre un cec de incasat in contul de la banca! M-am intors fix de unde am plecat si urasc chestia asta. Nu exista niciun fel de recompensa si nu simti absolut deloc ca ai fi realizat ce.
Unul dintre lucrurile cu care te obisnuiesti cel mai greu, atunci cand ai devenit mama, este senzajia ca nu reusesti niciodata sa realizezi ce concret - ce bun si util si care sa se cunoasca! Desi esti perfect constienta ca realizezi o multime, prin faptul ca iti ajuti copilul, ca esti o mama buna, ca te ingrijesti ca locuinta voastra sa semene mai degraba a camin, decat a ruina dupa bombardament, ca gatesti pentru toata lumea din casa si, foarte probabil, ca indeplinesti un milion de alte sarcini domestice, vei avea in continuare senzatia ca n-ai realizat nimic concret.
La sfarsitul zilei, cand ai pus la loc toate jucariile, ai dereticat prin bucatarie, ai sters si ai pus in debara scaunelul de masa, ai curatat de pe podea cea mai mare parte a mancarii de la masa de seara a copilului, ai spalat toate biberoanele, ai pregatit laptele pentru masa urmatoare, ai dus gunoiul, ai impaturit si ai pus la locul lor diversele piese vestimentare de mici dimensiuni imprastiate prin casa, ai agatat pe franghie urmatoarea tura de mici piese vestimentare, ai sterilizat toate obiectele care au nevoie de sterilizare si ai facut ordine in geanta cu lucrurile de peste zi ale copilului, daca tragi linie si le aduni pe toate, unde ai ajuns? Unde te-a adus toata osteneala pe care ti-ai dat-o? Fix niciunde - doar ca a mai trecut o zi. Te-ai intors iar de unde ai pornit, iar senzatia este cat se poate de deprimanta. Noi, fiintele umane, suntem in fond niste creaturi cu o logica foarte simpla: ne place sa ne simtim rasplatite pentru efortul pe care l-am depus. Celor mai multi dintre noi ne place sa sim ca, daca ne straduim din toate puterile sa realizam ce, vom fi recompensati, intr-un fel sau altul, pentru eforturile noastre. Recompensa in cauza poate lua forma unui cec de salariu primit in fiecare luna, a unei ansari la serviciu, a unui compliment, a unui cunt de multumire sau chiar numai a faptului ca ni se recunoaste stradania si cine apreciaza ceea ce am facut.
Din pacate, in cazul mamelor, se intampla mult prea des ca aceasta recunoastere sa nu vina niciodata - si incepem sa ne simtim obosite, descurajate si convinse ca nimeni nu ne apreciaza la justa noastra loare. incerc sa zugravesc un lou cat mai mohorat, pentru ca, atunci cand te vei trezi pentru a nu stiu cata oara ca iei totul de la inceput, nu-ti fi deloc usor sa te convingi singura, asa cum probabil vor incerca sa te asigure prietenii si membrir familiei tale, ca ai realizat ce important, ca esti apreciata la justa ta loare si ca faci o treaba extraordinara!
Nu-i decat o foarte concreta realitate a conditiei de Supermami, mult agrata in ultimii ani, cred eu, de faptul ca multe dintre noi ne-am obisnuit sa avem o cariera profesionala in care sa ne simtim implinite, cu recompense foarte tangibile si cu un traseu foarte clar al nivelurilor de progres. Socul poate fi imens, cand treci de la un asemenea context, la ocazionalul "Multumesc pentru masa" si la aparent nesfarsita osteneala pe care-o presupune ingrijirea unui copil, cand faci mereu aceleasi lucruri si nimeni nu se gandeste sa-ti fie recunoscator pentru ca le faci. Iar a pretinde ca nu te afecteaza echileaza cu a-ti pa singura calea spre o prabusire totala mai tarziu.
Daca ai sentimentul ca nu esti apreciata si ca nu da nimeni doi bani pe ceea ce faci, discuta cu partenerul tau si daca te poate ajuta, pentru ca munca ta sa fie pretuita mai mult si explicit recunoscuta. Probabil ca el nici nu si-a dat seama cat de descurajata te simti, data fiind proverbiala perspicacitate (intre ghilimele) a masculilor din specia umana, si fi mai mult decat incantat sa-ti dea o mana de ajutor, din moment ce tot ai adus vorba! Tine minte, insa, ca, oricat de des ti-ar spune altcine ca faci o treaba extraordinara, ca esti apreciata si ca merita din plin sa-ti dai atata osteneala, daca tu nu simti toate aceste lucruri, iti fi extrem de greu. Nu esti singura - tuturor ni se intampla asta, de multe ori, si trebuie pur si simplu sa incerci sa te autoconvingi ca esti nemaipomenita, utila si absolut minunata!

Da, dar sunt obsedata sa le am pe toate sub control
Toti suntem, in ziua de azi - ma rog, eu n-am fost de fata, ca sa d cu ochii mei cum erau oamenii in alte vremuri, dar din cate aud de la generatiile mai in rsta, obsesia asta de a avea totul sub control este un fenomen nou, asociat cu aparitia gustului pentru portiile duble de cafea fara zahar, extra-fierbinte, cu lapte degresat si aroma de nilie, si a altora asemenea.
Una din mutatiile seismice cu care trebui sa te impaci, dupa ce ai devenit Supermami, este faptul ca nu mai poti sa controlezi mereu absolut tot ceea ce ti se intampla. Trebuie sa lasi haturile din mana, ca sa zic asa. Domoleste-te, relaxea-za-te, lasa-te dusa de l, ia-o usooor si nu-ti propune tot timpul sa ajungi neaparat unde - ai sa tu unde esti, cand se termina ziua.
Daca poti deja sa faci chestia asta si nu te deranjeaza sa bei paharul de frappuccino cu lapte integral, portie dubla de zahar si crema de alune, pe care ti l-au adus din greseala, atunci nu vei mai avea de purtat o batalie atat de crunta. Daca, pe de alta parte, la fel ca mine altadata, si tu tii mortis sa le faci pe toate "exact asa" si ai mari dificultati in a accepta "ce-o fi sa fie", atunci te indrepti spre un an teribil de solicitant si ma tem ca ar fi bine sa incepi de pe acum sa exersezi, macar un pic, ideea de a lua viata asa cum e.
lata cate lucruri care iti vor da peste cap ul de a le avea pe toate sub control:
a Copin mici fac un lucru sau altul atunci cand vor ei, nu atunci cand vrei tu. N-are niciun sens sa incerci sa respecti un program strict, fiindca oricat de bine le-ai ifica pe toate, vor exista mereu mici accidente care-ti vor da tot ul peste cap: un scutec ce trebuie schimbat de urgenta, o masa care se prelungeste la nesfarsit, o criza de s cu racnete, o criza de vomitat
a Totul dureaza mai mult decat te-ai fi asteptat: caratul caruciorului pe scari, intorsul inapoi o jumatate de kilometru, ca sa recuperezi ghetuta pe care si-a azrlit-o copilul din picior si asa mai departe.
a Un bebelus face intotdeauna caca, atunci cand esti in intarziere si trebuie sa iesi din casa ACUM.
a Tu trebuie sa-ti pliezi programul dupa nevoile bebelusului tau, nu invers.
a Tinuta pe care ai ales s-o porti s-ar putea sa nu apuce ora 9 dimineata nevomitata.
Toate acestea se inrt in jurul ideii principale, anume ca nu stii niciodata ce urmeaza sa se intample in urmatoarele doua-trei ore si ca trebuie sa fii gata sa-ti modifici urile de la un moment la altul. Daca ideea te streseaza, atunci ar fi foarte, foarte bine sa deprinzi cate procedee prin care sa poti face fata situatiei, fara sa te ener. in caz contrar, vei sfarsi prin a-ti smulge literalmente parul ji a te da cu capul de pereti (pacat de tapetul ala, asa de frumos imprimat cu Winnie Ursuletul!), zand cum urile ti se duc inca o data pe apa Sambetei si simti ca mai ai putin si pocnesti de necaz!
Venirea pe lume a unui copil ne ajuta sa tragem o multime de intaminte, dintre care unul foarte util este cum s-o lasam mai moale. Daca mai multi dintre noi am putea sa ne pastram cumpatul si sa ne impacam cu situatia, atunci cand avionul nostru are O intarziere de trei ore, s-a terminat painea in fata noastra la Tesco sau emisiunea TV pentru care ne-am chinuit sa stam treji pana tarziu se vede inlocuita, pe neanuntate, cu cine stie ce idiotenie sinistra, vietile noastre ar fi cu mult mai sanatoase si mai relaxate. Dupa parerea mea
Strategii de supravietuire pentru a face fata incapacitatii totale de a tine lucrurile sub control
a Sileste-ti obiective foarte modeste pentru ziua care a inceput.
a Orice "" pe care ti-l propui, gandeste-te ca e doar un posibil .
Daca se indeplineste, bine, se cheama ca ai avut noroc. Daca nu, iarasi bine, ce mare scofala
a In fiecare zi, incearca sa stai linistita, pentru o vreme, in mijlocul dezordinii generale, ca sa te obisnuiesti cu sentimentul infrangerii. E groaznic, dar trebuie sa-ti ajustezi "pragul de suporilitate" in materie de harababura.
a la-ti zilnic un ragaz in care sa te destinzi si sa-ti "aerisesti" creierul. O baie fierbinte si relaxanta (dintotdeauna ajutorul nostru de nadejde!), douazeci de minute de alergare, un pic de yoga sau pur si simplu sa stai linistita si sa asculti muzica. Atata timp cat e genul care-ti place si poti sta unde vrei, cu volumul dat la intensitatea care-ti place tie, avea efectul scontat.
a Exerseaza numaratul pana la zece, atunci cand lucrurile nu merg asa cum le-ai uit, din nou. Cand te uiti lung dupa autobuzul care pleaca din statie si pe care l-ai pierdut, fiindca chinga elastica de la idioata aia de acoperitoare impermeabila s-a prins iar in rotile de la carucior si a trebuit sa te opresti ca s-o scoti afara, incearca sa stai cu spatele drept, inchide ochii, numara pana la zece, respira adanc si rar si aminteste-ti cat de adorabil este bebelusul tau! Daca de fiecare data izbucnesti isteric, in nici trei luni vei face de-aderatelea o cadere nervoasa.

Viata e un carusel nebun, iubito!In atie cu viata de Supermami, orice instalatie de montagnes russes dintr-un parc de distractii, cu pante oricat de ametitoare, e un mic copil (ca sa zic asa)! Nu te gandi la toanele tale obisnuite, "specific feminine" - starile tale sufletesti se vor schimba cu viteza fulgerului, in primul an sau doi de cand ai devenit mamica, de nici n-ai sa mai stii pe ce lume traiesti. Unde mai pui ca exista si elementul-surpriza: in cea mai mare parte a timpului, e ca si cum ai bajbai pe intuneric, fiindca niciodata nu stii ce te asteapta dupa colt sau in ziua urmatoare. Iar cand totul merge bine, te simti inluita intr-un nor pufos de fericire materna si ai senzatia ca te afli in chiar al noualea cer!
Supermamicile pot avea saptamani intregi si chiar luni de zile, in care sa nu-si faca niciun fel de griji sau de probleme. Astea sunt Zilele Bune. Da, sunt cele mai frumoase zile de care vei avea vreodata parte in viata, cand totul se vede in roz, totul straluceste si te simti minunat! Ai o minune de copil, viata ta e perfecta, cerul pare mai albastru si aerul mai curat (ma rog, cu exceptia cazului in care stai intr-un oras mare, deci aerul continua sa fie destul de poluat), te simti implinita si asezata la locul tau si cu inima gata-gata sa pocneasca de-atata dragoste si fericire. Dupa care, bum! Trenuletul vietii tale a trecut de-o culme si pamantul iti fuge de sub picioare. Brusc, tot ce parea atat de trandafiriu si de promitator ieri, azi e intunecat, deprimant, enernt, urat si interminabil! Aura rozalie S-a eporat si ai senzatia ca gata, esti la capatul puterilor si nu mai suporti. Pur si simplu. Acestea, asa cum probabil ai dedus cu multa perspicacitate, sunt Zilele Proaste. De obicei, nu vor dura prea mult, maximum cate saptamani, dar daca se intampla sa ramai mai mult in "groapa de potential", e realmente cazul sa ceri ajutor calificat.
Unicul motiv pentru care pomenesc de toata treaba asta este faptul ca, la fel ca multe dintre prietenele mele Supermamici, si eu m-am lasat prinsa pe picior gresit de brusca aparitie a acestor Zile Proaste, fiindca nu m-a avertizat nimeni asa cum se cuvine despre eventualitatea lor. Orice mama trebuie sa se astepte, din cand in cand, la cate-o asemenea "pasa proasta" - deloc surprinzator, in fond, cand nu reusesti niciodata sa dormi destul, ai organismul inundat cu hormoni care nu doar ca-ti fac praf starea de spirit, ba iti mai latesc si fundul, si un an de zile nu mai poti purta nimic din casmir! Doar ca devine ingrozitor de derutant, atunci cand lucrurile par sa mearga foarte bine si ai impresia ca in sfarsit te-a obisnuit, doar ca sa constati ca ai picat iar in butoiul cu melancolie, fara niciun motiv aparent.
Mai e un lucru pe care trebuie sa-l stii: chestia asta poate sa tina ani de zile, fara sa devina cu nimic mai putin surprinzatoare! Copin trec prin sute de faze si, faptul ca gogosica ta iubita a inceput sa nu se mai trezeasca deloc noaptea NU inseamna deloc ca lucrurile vor ramane asa prea multa vreme. Exact cand ai inceput si tu sa crezi ca pare din nou posibil sa-ti reiei obiceiul de a te uita la vreun film pe DVD dupa ora opt seara, gogosica ta hotari ca, la urma urmei, n-are ea nevoie de chiar atata somn, mersi frumos, deci te-ai intors iar de unde ai plecat: la culcatul cu gainile. Nu vei sti niciodata ce-a provocat aceasta schimbare, dar trece si ea, iar lucrurile vor incepe curand sa mearga iarasi bine. Nu vei sti cand, dar schimbarea fi dictata, la un moment dat, de cel mai nerstnic membru al familiei tale.