La ora actuala cancerul a ajuns in tara noastra, ca de altfel in majoritatea tarilor lumii, a doua cauza de deces dupa bolile cardiovasculare, in Romania, anual, din 100.000 de oameni aproximativ 180 mor de cancer, iar in orasele mari, industrializate, cum este Bucurestiul, cifra se ridica la 200-250 la 100.000 de locuitori.
La barbati pe primul loc este cancerul pulmonar - aproape o treime din barbatii care mor de cancer; la femei cancerul mamar este vinovat de aproape un sfert din decesele prin cancer.
Sa vedem care sunt principalele cinci localizari ale bolii inscrise la cauza mortii in certificatele de deces:
a la barbati - plamanul (aproximativ 30%), stomac, ficat, intestin gros, prostata;
a la femei - mamar (aproximativ 23%), plaman, col uterin (aproximativ 7- 8%), stomac, intestin gros.
Sigur ca, de la an la an, exista variatii in frecventa deceselor printr-o localizare sau alta a bolii, dar primul loc - plamanul la barbat si glanda mamara la femeie - ramane mereu acelasi.
Si acum va rugam sa cititi cu atentie:
Numarul imbolnavirilor de cancer pulmonar ar scadea sub un sfert din cifrele actuale daca s-ar renunta la fumat!
Cancerul mamar este usor de descoperit si diagnosticat intr-un stadiu precoce, cand, corect tratat, se poate vindeca in 85-90% din cazuri!In realitate

un mare numar de femei diagnosticate intr-un stadiu curabil, amana sau refuza tratamentul pana cand boala ajunge imposibil de stapanit;

doar aproximativ o treime din femeile cu cancer mamar ajung la medic in stadiul I-II de boala;
mai mult de jumatate din femeile care si-au descoperit singure boala se prezinta la medic de abia dupa cativa ani din acel moment, fortate de durere sau de ulceratiile urat mirositoare si sangerande.
Diagnosticarea cancerului de col uterin in stadiul 0 si I nu mai reprezinta o problema. Depinde doar de bunainta femeilor de a face un examen citovaginal odata la 2-3 ani. Cancerul de col uterin diagnosticat in stadiul 0 se vindeca in 100% din cazuri; cancerul de col uterin diagnosticat in stadiul I se vindeca in 90% din cazuri.
Nu m mai face nici un comentariu. Pentru orice om care doreste sa traiasca, aceste argumente sunt suficiente. Pentru cine nu
Pana acum vreo 10-l5 ani era dezarmant pentru medicul oncolog sa constate cat de multi dintre colegii sai de alte specialitati considerau ca un diagnostic de cancer = morfina. Nu era vina lor, in facultatea de medicina nu se preda oncologie, iar informatiile privind actualitatile medicale erau greu de procurat, uneori aproape imposibil. Din acest punct de vedere lucrurile s-au schimbat. Colaborarea atat de importanta intre medicii de diverse specialitati, practic indispensabila pentru un diagnostic si un tratament corect in cancer, a pornit pe calea fireasca; desi resursele financiare sunt foarte mici, avem posibilitatea sa ne tratam bolnavii corect, cu ceea ce se cunoaste a fi mai eficient la ora actuala impotriva cancerului. Si totusi rezultatele nu sunt asa cum ne- am fi dorit. De ce? Din cauza ca ele nu depind numai de medic si de realizarile medicale, ci si de nivelul educatiei sanitare a celor pe care trebuie sa-i trateze.

Un om care stie de ce trebuie sa se fereasca si cum sa se comporte ca sa nu faca o boala sau alta, un om care isi face periodic controlul medical de rutina, care stie sa recunoasca un simptom sau un semn de boala si cere imediat sfatul medicului, un om care urmeaza corect tratamentele recomandate de medicul sau curant, este un om care se respecta pe el, familia sa si societatea din care face parte. Este un om cu educatie sanitara.

Experienta ne-a dovedit ca bolnavul de cancer are neie chiar de mai mult pentru a fi cooperant. Putini sunt cei ce r comenta tratamentul care li se aplica intr-un infarct de miocard, un ulcer perforat sau un os rupt. in schimb, bolnavul de cancer, indiferent de gradul de cultura, o va face. Va comenta, se va interesa (din pacate la neavizati), va cantari permanent dupa criterii proprii, empirice, "neajunsurile" radioterapiei (care "mananca globulele"), ale tratamentului citostatic (care "slabeste organismul"), si al manevrelor chirurgicale (care "zgandaresc boala si o imprastie"). Iata de ce este neaparat necesar ca aceste lucruri sa fie intelese.
Ne m ocupa in cele ce urmeaza de fiecare localizare in parte. Sigur prezentarea va fi schematica si accesibila, dar ne-am straduit sa cuprindem pe langa tot ce consideram necesar a fi cunoscut si raspunsuri la o serie de intrebari pe care ni le pun de obicei pacientii in timpul tratamentului.
Pentru ca principiile generale ale chirurgiei oncologice, radioterapiei, tratamentului citostatic, hormonoterapiei si imunoterapiei au fost deja prezentate, nu m mai insista asupra lor la fiecare localizare decat pentru a preciza cand trebuie facute si a sublinia unele situatii particulare.