Cancerul stomacului reprezinta ca frecventa pina la 1/3 din totalitatea tumorilor maligne si aproape jumatate din totalitatea cazurilor de
cancer visceral (al diferitelor organe interne). Frecventa mare a bolii face oa, in unele regiuni de pe glob, morbiditatea prin aceasta localizare a cancerului sa treaca de 50%.
Cum etiologia bolii nu este cunoscuta, a fost luat in discutie rolul unor factori care ar putea fariza aparitia acestora. Astfel, frecventa mai mare a bolii in anumite familii a dus la rolul ce se acorda astazi factorului ereditar in
cancerul gastric. Diferiti alti factori ca alimentatia, continutul in anumite
minerale al solului, ca si unii agenti infectiosi au fost de asemenea incriminati. Mai importante par insa sa fie, din punct de vedere practic, unele leziuni sau boli ale mucoasei gastrice (ca aclorhidria, atrofia mucoasei gastrice,
ulcerul gastric etc), considerate ca reprezentind stari precanceroase sau "factori locali de risc". Sub orice forma s-ar prezenta cancerul
gastric (papilar, ulcerativ sau infiltrativ), are in stomac anumite zone preferate care in ordine descres-cinda sint : segmentul prepiloric, curbura mica, cardia, corpul stomacului si cu totul exceptional curbura mare. Simptomatologia in perioada initiala a bolii consta din semne clinice necaracteristice si care se instaleaza lent. in cadrul formei asa-zise dispeptice bolnavii acuza balonari, dureri vagi postprandiale, greturi, varsaturi, inapetenta (in special fata de carne) si se pling de o stare de
oboseala generala. Uneori, boala se anunta prin-tr-o
hemoragie digestiva, sub forma de hematemeza (pe gura) sau melena (prin scaun). O
anemie accentuata se poate instala treptat, iar tulburarile de tranzit intestinal (constipatie sau diaree) sint adeseori prezente. intr-o faza mai avansata, in perioada de stare a bolii, toate simpto-mele amintite se intensifica progresiv. Durerea devine mai vie, inapetenta poate deveni totala,
varsaturile mai frecvente, iar eructatiile vin cu alimente ce au un miros fetid. Cind procesul este localizat in apropierea cardiei, pot aparea si
tulburari de deglutitie (disfagie), iar cind este localizat in regiunea pilorica, se insoteste de
varsaturi alimentare mai abundente.
Complicatiile cancerului gastric, pe linga metastazele obisnuite in aceasta boala, mai pot fi date de perforatii, hemoragii, tromboflebite etc.
Pentru diagnosticul cancerului gastric, putem sa beneficiem intr-o oarecare masura si de pe urma semnelor clinice, desi la inceput, asa dupa cum am vazut, nu sint prea caracteristice. Diagnosticul de certitudine al'bolii rezulta dintr-o serie de alte explorari, la care apeleaza astazi medicul. Astfel, pe linga examenul obiectiv al bolnavului, cu care ocazie se poate palpa in zona epi-gastrica o rezistenta oarecare, de un real folos in diagnosticul cancerului gastric sint chimismul gastric, examenul citologic al sucului gastric, examenul radiologie, gastroscopia si mai ales biopsia. Viteza de sedimentare a hematiilor crescuta este de asemenea semnificativa, desi nu sint rare cazurile care elueaza cu o V.S.H. normala.
Tratamentul cancerului gastric ramine cel chirurgical.
Interventia facuta in timp util, inaintea prinderii ganglionilor regionali, poate duce la supravietuiri de peste 5 ani la 60% din cazuri. in cazurile mai avansate de boala, inoperabile, se va recomanda un
regim alimentar corespunzator si se r administra calmante. Bolnavii chiar in situatii de acest fel trebuie sa se bucure de atentia bineitoare a medicului si de ingrijirea celor din jur.
