eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
Nutritie Boli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri

Stimularea cardiaca

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » BOLI » boli cardiovasculare » stimularea cardiaca

Principalele obiective, structura si functia unui serviciu de urmarire a stimulatoarelor cardiace

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire

Principalele obiective,
structura si functia unui serviciu de
urmarire a stimulatoarelor cardiace

Urmarirea pe termen lung a unui purtator de stimu­lator implica existenta unei clinici cu organizare cores­pun­zatoare, a carei infrasctructura, profesionalism si per­so­n­al sunt suficiente pentru a asigura o evaluare perio­dica a starii generale de sanatate a pacientului si in mod deosebit a functiei stimulatorului. Scopurile acestei clinici sunt indicate in Tabelul A.2.

Scopul clinicii ar trebui sa fie mentinerea unor para­metrii de functionare optimi in concordanta cu nevoile pa­cientului, astfel incat sa mareasca durata de viata a bateriei, sa indentifice problemele sau complicatiile legate de sistemul de stimulare si sa asigure o recunoas­tere prompta a epuizarii bateriei, facand astfel posibila i­­ficarea schimbarii aparatului la momentul corespun­zator. Trebuie s 848b16i ubliniat faptul ca urmarirea pacientului trebuie sa includa si o evaluare calitativa a rezultatelor stimu­­larii. Simptomele si semnele, chiar si cele secun­dare, care sunt asociate frecvent sindromului de pace­maker, precum si raspunsul inadecvat la nevoile pacien­tului, necesita o analiza detaliata si solutionare.

Structura clinicii trebuie sa includa un spatiu cores­punzator, secretariat adecvat, facilitati pentru arhivarea con­ventionala sau electronica a datelor inregistrate ale pacientului si echipamentul necesar (Tabelul A.3 si A.4). Functionarea armonioasa a clinicii, mai ales in zilele noastre cand dezoltarea dispozitivelor tehnologice este rapida, depinde de pregatirea profesionala a personalului, care trebuie sa fie in permanenta bine informat si sa-si imbunatateasca permanent cunostintele. Stuff-ul clinicii ar trebui sa includa personal specializat pe probleme de nursing, un tehnician pentru stimulatoare cu activitate full-time sau part-time si bineinteles un medic specialist cardio­log, experimentat nu doar in imtarea dispozi­tivului ci si in solutionarea problemelor de detectie si sti­mulare.



Metodologia evaluarii pacientului inainte de externare si pe termen lung

In general, pacientii care nu sunt dependenti stimu­lator si nu au prezentat complicatii, sunt spitalizati 24 de ore dupa procedura de imtare. In cazurile atent selec­tionate, tehnologia moderna permite o politica de exter­nare timpurie, in care pacientul stimulat paraseste spitalul dupa cateva ore. O discutie despre beneficiile si preocu­parile legate de aceasta politica necesita un document mai extins.

·         In cele 24 de ore dupa imtare si dinaintea externarii, trebuie urmarit un protocol de examinare atenta:

·         Evaluarea plagii si a buzunarului aparatului;

·         ECG-uri in 12 derivatii;

·         Radiografii toracice in ortostatism postero-anterioare si latero-laterale;

·         Programarea adecvata a parametrilor funda­mentali de detectie si stimulare;

·         Ajustarea intregului spectru de setari dispo­nibil pentru asigurarea in cadrul stimularii a unui efect hemodinamic optim si unui raport bun cost-beneficiu.

Programul pentru urmarirea pe termen lung a pa­cien­tilor este strict dependent de o serie de parametrii, cum ar fi indicatia pentru stimularea primara, starea clinica glo­bala a pacientului, tipul de stimulator imtat, orice compli­catii asociate precum si evolutia post-imt. Ca o regula generala, in cazul celor mai simple stimulatoare unica­merale, prima vizita trebuie programata dupa 4-6 luni si cea de a doua dupa un interval asemanator. Apoi, pacientii trebuie sa fie investigati anual, pana cand apar primele semne de descarcare a bateriei, dupa care exami­narile trebuie sa fie mai frecvente, la fiecare 3 luni, pana la inlocuirea dispozitivului.

Pentru stimulatoarele mai complexe, bicamerale, pro­gramul sugerat dupa externare este acelasi; cu toate aces­tea, este de preferat ca examinarile sa aiba loc la fiecare 6 luni, pentru ca este posibil ca multiplii parametrii posibil de programat sa fie ajustati conform nevoilor pacientului.

Ca o completare a celor spuse anterior, monitorizarea transtelefonica este intr-adevar valoroasa; in ciuda utili­tatii, ea este putin folosita in Europa. Acest tip de monito­rizare asigura o evaluare mai frecventa a performantei siste­mului de stimulare si permite clinicii sa primeasca si sa inregistreze ritmul cardiac in timpul anumitor simpto­me cum sunt ameteala si palpitatiile. Monitorizarea trans­te­le­fonica este utila in particular pacientilor care locuiesc la distanta de centrele de urmarire, in zone indepartate sau celor cu mobilitate redusa. Ne putem astepta ca aceste faci­litati transtelefonice – cum ar fi crearea unui sistem la distanta, wireless si independent, de monitorizare a pacientului – sa capete un rol din ce in ce mai important in urmarirea pacientului purtator de stimulator.



Monitorizarea wireless a stimulatoarelor sau mai multe date privind sistemele hibrid de monitorizare a rit­mului cardiac, ca un service de imbunatatire a ingrijirii medicale, sporirea sigurantei pacientului si optimizarea alocarii resurselor de sanatate umane si financiare, vor fi subiectul unui document independent.

Complicatii, esecuri si efecte adverse ale tratamentului prin cardiostimulare

Imtarea de stimulator, ca procedura invaziva, atrage dupa sine riscul aparitiei de complicatii si esecuri, nu numai in perioada perioperatorie, dar de asemenea pe ter­men mai lung. Mai mult de cat atat, stimularea cardia­ca reprezentand o terapie complexa cu implicarea unor aspecte mecanice si electrice pentru sustinerea fiziologiei cordului, este inevitabil supusa esecurilor sau aparitiei efec­telor adverse, acestea fiind descrise in toate cartile rele­vante. Pe baza incidentei lor si a semnificatiei clinice, pneumotoracele intraoperator, hematoamele, dislocarea sondelor de stimulare si problemele functionale cum ar fi sindromul de pacemaker, tahicardia mediata de stimulator si fenomenul de „crosstalk”, au fost selectionate pentru a fi mentionate si in acest document.

Pneumotoracele intraoperator si hemotoracele, repre­zentand complicatii serioase, a caror incidenta nu este de neglijat, sunt datorate in primul rand comunei si aspru criti­catei punctii de vena subclavie efectuata pentru a intro­duce tecile impreuna cu sondele de stimulare ventri­culara. Complicatia necesita un diagnostic prompt pentru aplicarea masurilor adecvate de tratament.

Hematoamele in regiunea buzunarului aparatului apar mai ales la pacientii aflati pe tratament cu medicatie anti­coagulanta si antiplachetara. Se recomanda ca in ase­menea cazuri, sa fie sistat tratamentul cu 3-8 zile preo­pe­rator si inlocuit cu heparina. Daca aceasta optiune nu este fezabila si imtul trebuie efectuat, desi pacientul este sub tratament anticoagulant, procedura trebuie executata de un chirurg cu experienta care va fi foarte atent la he­mo­staza in zona buzunarului generatorului.

Una dintre cele mai comune complicatii a terapiei de stimulare este reprezentata de dislocarea sondelor de stimulare, cel mai frecvent a celei atriale atunci cand nu se utilizeaza sonde cu fixare activa. Evaluarea de rutina, dupa procedura a aspectului electrocardiografic secundar stimularii in combinatie cu efectuarea unei radiografii toracice postero-anterioara si latero-laterala, sunt sufi­cien­te pentru a confirma aparitia acestei comlicatii. Desi­gur si testele de stabilitate a sondelor in timpul plasarii lor sunt esentiale pentru a confirma siguranta stimularii si detec­tiei atat intraoperator cat si pe termen lung.

Aspecte speciale ale vietii pacientului purtator de stimulator

Viata pacientului stimulat si functionarea stimulato­rului sunt intr-o relatie de interdenependenta reciproca atat pe termen lung cat si in perioada post-imt. Medi­cul cardiolog curant, centrul de urmarire si medicii de familie sunt adesea intrebati de catre pacientii stimulati despre ce fel de viata vor duce dupa imtul de stimula­tor, cu referire la relatia cu sporturile, condusul si posibi­lul efect al variatelor surse de interferenta electromag­ne­tica asupra functiei stimulatorului.

Datorita ultimelor descoperiri in tehnologia dispozi­tivelor si a sondelor de stimulare pacientii pot duce o viata activa normala, care poate include si sportul atata timp cat nu exista pericolul ranirii sau al suprasolicitarii structu­rilor din zona stimulatorului. Condusul este de aseme­nea permis, de obicei la o saptamana dupa im­tul aparatului, cu conditia sa nu existe alti factori invali­ditanti sau lagislatia locala sa nu permita.344

Interferentele electromagnetice din diverse surse, mai ales in conditiile unei dezvoltari tehnologice rapide a mediu­lui inconjurator, pot constitui o cauza a disfunctiei de stimulator.

Aceasta inseamna ca medicul curant trebuie sa fie constient de aceasta problema, pentru a minimaliza posibi­litatea aparitiei unor evenimente nedorite. In acelasi timp, ei trebuie sa isi asigure pacientii ca riscul interfe­ren­tei electromagnetice este supraestimat, pentru a le inla­tura anxietatea.

Sursele de interferenta electromagnetica pot fi impar­tite in doua mari categorii: acelea care apar in mediul intraspitalicesc ca rezultat unor proceduri diagnostice si teraputice si cele din exteriorul spitalului, cum ar fi telefoa­nele mobile si echipamentul de supraveghere elec­tro­nica.345-347

Mediul intraspitalicesc reprezinta fara nici un dubiu cea mai importanta sursa de interferenta electromagnetica cu stimulatoarele. In ciuda protectiei eficiente a dispo­zitivelor de stimulare, disfunctiile pot aparea frecvent in timpul anumitor proceduri, cum ar fi electrocauterizarea, litotritia, ablatia de radiofrecventa si rezonanta magnetica nucleara (RMN), de aceea reprogramarea si monitori­zarea speciala sunt necesare pe termen lung.348,349



Electrocauterizarea, o tehnica obisnuita in timpul procedurilor chirurgicale, trebuie atent selectionata pentru ca poate conduce la numeroase raspunsuri ale stimula­torului incluzand reprogramarea sau inhibitia acestuia. Ea poate cauza o incalzire locala a electrodului, determinand lezarea miocardului ce poate duce la cresterea pragului de stimulare, de sensing sau ambele.350,351 Trebuie avut astfel grija ca la pacientii stimulati ce necesita folosirea electrocauterului, durata si energia acest trebuie i folosiri sa fie redusa la minim, cu aplicatii a unor descarcari scurte care nu sunt in apropierea dispozitivului. Sistemele de electrocauterizare bipolare preferbile deoarece sunt mai putin riscante. La pacientii dependenti de stimulator, reprogramarea preoperatoie luata in considerare. In oricare alte cazuri, trebuie sa existe o pregatire pentru stimu­larea asincrona fie prin folosirea unui programator sau a magnetului.

Consideratii similare se aplica si ablatiei transcateter, fiindca aproape toate procedurile din ziua de azi sunt executate cu ajutorul radiofrecventei (400-500kHz).352 Inaintea ablatiei de radiofrecventa, stimulatorul trebuie interogat si setarile lui inregistrate. La sfarsitul proce­durii, testarea suplimentara a dispozitivului va determina daca este necesara o reprogramare a acestuia.

Litotritia, in tratamentul nefrolitiazei sau colelitiazei, presupune un risc in ceea ce priveste atat interferenta electro­magnetica cat si lezarea mecanica datorita undei hidraulice de soc generata. Procedura se considera a fi relativ sigura, cu conditia ca socul sa fie sincronizat cu unda R pe ECG si ca dispozitivele bicamerale sa aiba activata optiunea de “safety pacing”. Daca pacientul este dependent de stimulator si are un stimulator bicameral, dispozitivul ar trebui programat in mod VVI, VOO sau DOO pentru a evita inhibitia ventriculara.353

RMN este riscanta pentru pacient deoarece procedura implica generarea unui camp magnetic puternic modulat de un semnal electric de radiofrecventa. Aceasta proce­dura este contraindicata la pacientii stimulati, dar daca se considera a fi esentiala, se recomanda o monotorizare atenta de-a lungul procedurii si verificarea ulterioara a stimu­latorului. Potentialele efecte adverse ale RMN-ului asupra stimulatorului au fost demonstrate la un numar studii pe animale de cercetare si includ stimulare asincro­na si inhibitia stimulatorului prin semnalul de radiofrec­venta. Probleme similare au fost raportate la oameni fiind inregistrate si de decese.354 Daca RMN-ul este consi­derat absolut necesar si pacientul nu este dependent de stimu­lator, acesta trebuie informat in detaliu despre posibi­lele complicatii si trebuie obtinut consimtamantul scris. In asemenea cazuri, pacientul trebuie monitorizat din mo­men­tul in care stimulatorul a fost reprogramat pentru a nu stimula si pana la definitivarea procedurii. Chiar si aceste masuri nu pot elimina riscurile RMN-ului, deoa­rece exis­ta o posibilitate, desi mica, astfel incat campul magnetic sa cauzeze o incalzire a conductorului sau var­fului sondei, rezultand o leziune la contactul acestuia cu miocardul.

Desi sursele electromagnetice din exteriorul spitalului impun un risc mai redus de afectare a functiei stimula­torului, pacientului trebuie sa ii fie aduse la cunostinta acestea si sfatuit sa evite ariile cu campuri electro­mag­netice puternice. Principale surse de interferenta care au atras atentia sunt unele dispozitive casnice, cum ar fi cuptoa­rele cu microunde, sistemele de supraveghere electro­nica si telefoanele mobile.345-347 La stadiul nostru actual de tehnologie, s-a demonstrat ca microun­dele nu mai reprezinta o sursa semnificativa de interfe­renta. Sistemele de supraveghere electronica utilizate ca masura de securitate in multe magazine, pot afecta de asmenea functia stimulatorului. Totusi, posibilitatea efec­te­lor adverse semnificative este scazuta daca pacien­tul trece suficient de repede prin aria de actiune a acestora.  



Tele­foa­nele mobile au de asemenea potentialul de a afecta stimulatoarele si acesta creste daca ele sunt plasate deasu­pra dispozitivului. Oricum, interferenta electromag­netica semnificativa clinic este improbabila in cadrul utilizarii zilnice a telefoanelor mobile si majorita­tea efec­telor adverse sunt eliminate daca telefonul este plasat la cel putin 15 cm distanta de dispozitiv. Daca pacientul utili­zeaza urechea opusa locului de imt interferentele sunt minime.




Alte materiale medicale despre: stimularea cardiaca



Zona externa sau cortexul ovarului contine celule germinative (Figura 9-1). Aceste celule germinative se gasesc in numerosi foliculi ovarieni. St [...]
Sistemul cardiovascular include inima (prefixul cardio), sangele, vasele de sange (sistemul vascular) si circulatia. Inima este cel mai activ orga [...]
a) Valori fiziologice: 1. Productia de T4 este de aproximativ 90 mg/zi. 2. Productia de T3 este de aproximativ 30 mg/zi. 3. Nivelele normale al [...]


Copyright © 2010 - 2019 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre stimularea cardiaca

    Advertisements


    Alte sectiuni



    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Intrebarea in cateva cuvinte
    Intrebarea cu toate detaliile
    Unde se incadreaza problema medicala?
    Scrie codul din imaginea alaturata
    Scrie codul din imaginea alaturat



    Vezi toate intrebarile