Este o ta ierboasa perena, robusta, cu peri aspri pe intreaga suprafata, frunze opuse, mari, alungite, flori rosii-olacee, grupate in cime.

Se utilizeaza radacinile.

Creste pe soluri grele, argiloase, pe care stagneaza apa, de la campie pana in zona subcarpatica.

Se recolteaza cu sapa sau cazmaua.

Are actiune cicatrizanta, antiinflamatoare, expectoranta, antidiareica, antihemoragica.
Se recomanda in special pentru gastrite hiperacide, ulcere gastrice si duodenale. Se mai utilizeaza contra bronsitelor si altor cataruri respiratorii, diarcelor benigne, emeritelor, hemoptiziilor, hemoragiilor interne.
Se administreaza intern sub forma de decoct (o lingurita de radacina maruntita la 250 ml apa rece). Se fierbe 20-30 minute. Din acesta se' beau 2-3 ceaiuri pe zi. Datorita proprietatilor emoliente si expectorante. radacina de tataneasa este utilizata in afectiuni respiratorii, bronsite, tuse. Aceasta proprietate este marita daca este folosita impreuna cu alte te ca: patlagina, tei, nalba.
Datorita proprietatilor hemostatice, calmante si cicatrizante, tataneasa este folosita in tratamentul plagilor, scrantiturilor si fracturilor, ca si in ulcerul stomacal si in diaree.
Extern. Se foloseste contra ulcerului varicos, fisurilor anale si ale sanilor, arsurilor, inflamtiilor articulare. in medicina populara, tataneasa a fost considerata ca fiind una din cele mai importante te medicinale. Se foloseste in legaturi, pentru ndecarea scrantiturilor si a fracturilor. Pentru aceasta, radacina se spala, se taie in bucatele mici, se pune intr-o oala cu apa si se fierbe pana scade la jumatate. Se amesteca apoi cu faina de orz, se intinde pe o carpa, care sa cuprinda toata fractura, se stropeste cu spirt si cu ea se leaga, dupa ce oasele au fost indreptate, zona fracturata. Se infasoara apoi cu carpe curate, peste care se pun lopatele de lemn, care sa fixeze mana sau piciorul afectat.